Cumpara acum
Prima pagină:

PDF
Descarcă »


Anunturi Publicitare Online
Sondaj:

Credeți că pedepsele pentru violatori ar trebui crescute?

Da
Nu
Pedepsele actuale sunt corecte
Nu stiu, nu mă interesează

Comentarii (4) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.527.19.13
0758.256.441
E-mail:
office@curierul national.ro

trafic@curierul national.ro




« Alte articole din categoria Actualitate

La cetăţile săseşti din Transilvania - Partea a II-a. Oameni şi obiective de patrimoniu

Actualitate - Anca Filoteanu
(citeste alte articole de acelasi autor »)


imagine-articol-1

Data adaugarii: 2018-08-08

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

 

 

În perioada 16 - 20 iulie 2018 s-a desfăşurat etapa a 5-a a Programului „Diversitate şi patrimoniu cultural prin prisma mass-media. Patrimoniul cultural al minorităților naționale în contextul Anului european al patrimoniului cultural. Vizită de documentare și schimb de bune practici pentru jurnaliști și experți în patrimoniu din Regiunea Dunării, în județele Brașov, Mureș, Sibiu”.

 

Partea a II-a. Oameni şi obiective de patrimoniu

 

Pe lângă obiectivele vizitate din Ţara Bârsei, Podişul Târnavelor şi Ţara Făgăraşului, se cuvine să amintim şi numele fiecăruia dintre cei cu care am stat de vorbă - oameni îndrăgostiţi de locurile lor natale, cărora se străduiesc astăzi să le poarte de grijă. Mulţi dintre aceştia sunt persoane întoarse din exil la chemarea locurilor natale. Fie că reprezintă fundaţii, administraţii locale, instituţii de cultură sau sunt doar persoane particulare, toţi aceştia - saşi, români sau de alte etnii - merită toată admiraţia şi respectul nostru pentru felul în care pun în valoare patrimoniul săsesc şi naţional. Ei înşişi, cu amintirile, cu dăruirea, cu energia lor, reprezintă bunuri nepreţuite ale patrimoniului naţional, care se cuvin onorate şi păstrate.

 

Hărman - Honigberg

 

Oraşul Hărman de lângă Braşov se numea în germană Honigberg sau „Muntele mierii“, fiind atestat documentar de la 1240. Tot de pe atunci datează şi bazilica cu trei nave, de factură cisterciană, centrul ansamblului fortificat, cu cele şapte turnuri ale sale şi barbacana de la intrare, de sub Turnul Măcelarilor.

 

Istoria Hărmanului se leagă de prezența Cavalerilor Teutoni din Ţara Bârsei.

Ghidul Dan Ioan Ilica-Popescu ne-a povestit că în Transilvania coloniştii saşi aveau de toate, s-au dezvoltat repede şi au devenit bogaţi.

Înstăritele aşezări săseşti erau o atracţie pentru mongolii şi otomanii care, în raidurile lor de aprovizionare, în căutare de bani, aur şi alimente, jefuiau şi distrugeau totul.

Zidurile de apărare reprezentau astfel o necesitate pentru fiecare sat, erau mai mici sau mai mari în funcţie de cât de aproape de graniţă se afla acesta, de cât de des fusese atacat şi jefuit. La Codlea, zidurile au 4-5 m grosime şi 4-12 m înălţime. În caz de pericol, toată suflarea săsească a aşezării se aduna aici la adăpost. Până la 800 de oameni locuiau în incinta fortificată, atât timp cât dura asediul sau pericolul. Fiecare familie avea asigurată cămăruţa sa, ca un fel de garsonieră. Tot aici se păstrau proviziile de hrană, seminţele pentru anul următor, exista fântâna, o moară, ateliere, şcoala - absolut tot necesarul pentru a supravieţui. Animalele stăteau în grajdurile dintre ziduri, în aşa-numitul „zwinger”, spațiul îngust între exteriorul zidului principal și un al doilea zid, mai scund, paralel cu primul, după care veneau şanţul de apă şi podul rabatabil.

Astăzi, în cămăruţele din incintă e organizat un muzeu cu lucruri adunate din sat - obiecte de îmbrăcăminte, de uz casnic şi mobilier pictat, utilaje agricole şi de meşteşugărit, instrumente muzicale vechi. E amenajată o sală de clasă cu înregistrări din dialectul săsesc, asemănător cu luxemburgheza de astăzi.

Tot în incintă există şi capela catolicilor din sat, cu foarte valoroasa pictură originală de secol 15, anterioară Reformei lutherane.

În biserica evanghelică, încă activă, băncile din mijloc, pentru doamne, nu au spetează, ca să nu strice complicatul costum săsesc.

Turnul clopotniţă de la Hărman, înalt de 32 m, e acoperit cu ţiglă smălţuită şi poartă cele patru turnuleţe pe colţuri, simbolice pentru “Jus gladii”, dreptul târgului de a judeca “pe viaţă şi pe moarte”.

Evident, în turn se păstra slănina. Şi fiecare îşi cunoştea bucata lui şi nu lua niciodată de la vecin!

 

Codlea - Zeiden

 

Tot din perioada teutonă datează şi aşezarea săsească din Codlea (Zeiden). Construcţia bastionului din jurul bisericii a început după incursiunile turceşti din 1421 şi 1432. Incinta sa, cu diametru de 85 m, e cea mai extinsă din Ţara Bârsei. Se mai păstrează aici turnul masiv al dogarilor și cel crenelat al țesătorilor. În zidul de incintă, sub coridorul de apărare, există două rânduri de cămări de locuit numerotate, dispuse pe două nivele, pentru familiile din sat.

Construită iniţial în stil romanic în sec.al 13-lea, biserica a fost refăcută în stil gotic în sec. al 15-lea, cu turn-clopotniță înalt de 65 m.

Altarul e de sec.18, ca şi orga cu peste 2000 de tuburi şi 28 de registre.

La Viscri, unul dintre cele mai vechi ansambluri fortificate din Transilvania, ne-a întâmpinat organista Gerhild Gross, membra unei familii remarcabile. Sora sa e întreprinzătoarea Caroline Fernolend, membră foarte activă a Trustului Mihai Eminescu, al cărui Preşedinte de onoare este Prinţul Charles al Marii Britanii. Gerhild şi Caroline sunt fiicele emblematicei Sara Dootz, şi ea organistă şi păzitoarea bisericii din Viscri, monument aflat pe lista UNESCO.

Tânăra studentă Ileana Maria Nica, ataşată de biserica în care se roagă de când era copil, ne povesteşte că tavanul, realizat de pictorul Thomas Gross şi echipa sa în sec. al 18-lea, e unic, alcătuit din 252 de casete cu reprezentări ale rozei lui Martin Luther - simbolul Reformei - complet diferite între ele. Doar pe una dintre casete e figurat portretul naiv al autorului Thomas Gross. Acest tavan a fost refăcut de un pictor local, Eduard Moris, în sec. 20. Foarte prolific, în 91 de ani de viaţă Eduard Moris a traversat mai multe perioade dificile - război, comunism - şi a pictat peste 2.000 de tablouri, dintre care o parte sunt expuse în muzeul complexului fortificat.

Şi la Codlea, aşezarea în biserică era foarte importantă - femeile şi copiii stăteau doar în mijloc, în faţă fruntaşii comunităţii, iar bărbaţii pe laturi, oricând gata să sară la luptă în caz de pericol.

În curtea bisericii, două monumente îi comemorează pe eroii locali combatanţi în cele două conflagraţii mondiale şi pe cei deportaţi în Rusia, persoanele fiind identificate nu doar după nume, ci şi după numerele de la casă.

Parohia evanghelică din Codlea numără 400 de enoriaşi. Iar familii tinere din Germania vin în mod special în vechea biserică pentru cununii şi botezuri.

 

Viscri - Weisskirch

 

Aceste femei de toată isprava au reînviat aşezarea ajunsă pe cale de dispariţie, până acolo încât acest sat braşovean a devenit celebru în lume şi un punct de atracţie pentru zeci de mii de turişti. Doar în 2017, la Viscri s-au tăiat 30.000 de bilete de intrare pentru vizitatori! Faima localităţii vine şi din faptul că Prinţul de Wales şi-a achiziţionat aici o casă obişnuită de sătean, pe care a zugrăvit-o în albastru.

Fundaţia “M. Eminescu” şi-a pus emblema pe multe dintre casele şi bisericile din fosta lume săsească. Le-a restaurat şi le-a dotat la nivelul secolului al 21-lea, păstrându-le însă forma originală, autentică.

Viscri e satul săsesc cu aspectul cel mai autentic, cu faţadele originale, pe care mai sunt figurate semnele meseriilor practicate de către proprietarii lor.

Domnia sa ne-a povestit despre instituţia vecinătăţilor la saşi: o vecinătate cuprindea 16-30 de familii de pe aceeaşi stradă, fiind o asociaţie de ajutor reciproc ce funcţiona pe bază de reguli stricte şi respect.

Mult timp, drumurile către sat au fost ţinute desfundate în mod voit, pentru a limita numărul de vizitatori - ca o soluţie pentru a lăsa cât mai mult satul în forma lui tradiţională. Turismul însă e bun pentru localitate - oferă surse de bunăstare locuitorilor săi, duce la creşterea nivelul de trai...

Viscri beneficiază azi de un sistem modern, biologic, de epurare a apelor uzate, finanţat de Charles, Prinţul de Wales.

S-au dezvoltat proiecte sociale de pregătire profesională a populaţiei locale, în special pentru romii care au reînvăţat meserii tradiţionale: femeile împletesc ciorapi pe care îi vând la porţile caselor, unde au organizat pensiuni. Mai există încă fierăria, bărbaţii lucrează cărămizi şi ţiglă.

Azi, dintre cei 400 de locuitori din Viscri, doar 16 mai sunt saşi, ultimul nou venit pe lume la începutul lunii iulie.

 

Criţ - Deutsch-Kreuz

 

La Criț, satul cu nume şi formă de cruce, cei botezaţi şi confirmaţi aici consideră că biserica lor, îngrijită cu dragoste de comunitate, ridicată de la 1810 pe locul uneia mai vechi, e cea mai frumoasă.

Ansamblul fortificat de pe dealul din Criț este alcătuit din trei monumente istorice: incinta fortificată cu turnuri şi ziduri înalte de 6-8 m, biserica evanghelică şi fântâna din curte, sursa de apă absolut necesară la vreme de asediu.

Mândria criţenilor este că la 1583 aici s-a scris Regulamentul de funcţionare al şcolilor săteşti, cu 16 paragrafe cu drepturi şi obligaţii pentru elevi şi profesori. Trimis la Sibiu, acest regulament a fost adoptat de toate satele săseşti şi păstrat până în 1945, când comuniştii au desfiinţat şcolile în limba germană.


O mândrie este şi orga bisericii - regina instrumentelor muzicale - care, cu sprijinul Fundației Michael Schmidt, s-a restaurat şi acordat în 2011. Cu 1450 tuburi, a fost construită de maestrul Johann Thois la începutul secolului al 19-lea.

Fiind una dintre puţinele orgi acordate din Ardeal, la Criţ se organizează numeroase concerte.

Ghizii noştri, Karl Hellwig şi Dietmar Depner, ascultă şi ei cu drag amintirile dnei Sofia Folberth, de 96 de ani. Aceasta preferă să trăiască în Transilvania natală mai mult decât în străinătate, chiar dacă e vorba despre Germania, pământul de unde au sosit strămoşii saşi.

Am observat din relatările ghizilor noştri că aşezarea în biserică, la fel ca şi costumul, diferea de la sat la sat, locurile fiind foarte bine stabilite în funcţie de sex, vârstă şi stare socială. La Meşendorf bărbaţii aveau o intrare separată şi o poziţie privilegiată, mai aproape de Dumnezeu şi de altar…

Dna Sofia ne-a arătat caseta sacră cu însemnele vecinătăţilor, care se transmiteau de la casă la casă, ca o chemare la acţiuni de muncă, culturale sau financiare. Vecinii participau toţi împreună la nunţi, botezuri şi înmormântări, la muncă, la bucurie şi durere. Judecata vecinilor era sfântă, amenda sau pedeapsa stabilită de aceştia era trecută în catastiful păstrat de sute de ani în casetă, în biserică, şi îndeplinită întocmai de vinovat. Este încă şi azi o ruşine să fii ridicat în picioare în faţa colectivităţii, să trebuiască să îţi ceri scuze în caz că ai greşit! Şi nimeni nu îndrăzneşte să refuze convocarea sau să nesocotească judecata vecinilor!

Ca şi însemnele vecinătăţilor, în Transilvania existau semne specifice fiecărei curţi, care se făceau pe toate uneltele şi obiectele casnice, pentru a putea fi usor identificate. Era semnul distinctiv al gospodăriei, aşa cum dangaua - fierul de însemnat vitele - era specific fiecărei aşezări în parte, ajungând să devină aproape o stemă a localităţii.

 

 

Meşendorf - Meschendorf

 

La Meșendorf, Hermine Antoni, învăţătoare în sat până în 1975 la plecarea sa în Germania, s-a întors pentru a se îngriji azi de istoria locală.

La biserica pomenită prima dată la 1285 ajungi trecând peste podeţul de lemn. Drumul urcă înspre o adevărată cetate la intrarea căreia te întâmpină clădirea ruinată a fostei şcoli germane.

Satul iniţial a fost mic, de 40-60 de oameni. Astfel că fiecare familie avea în incinta fortificată câte un hambar pentru roadele câmpului. Fie că era pace sau război, în turnul cel mai înalt era protejată slănina, hrana principală a ţăranilor. Cine mergea să taie o bucată punea apoi iniţialele numelui său, ca să nu se încurce cumva cineva între cei aproape o sută de porci. În sec. al 15-lea, acestui turn de slănină, păstrat până azi în forma sa medievală, i s-a adăugat un cat de apărare din lemn, din care se vedea până dincolo de hotarele învecinate. În caz de pericol, se trăgea clopotul şi toată suflarea satului se adăpostea între ziduri, unde existau toate cele necesare traiului.

Odată cu creşterea numărului populaţiei la 200 de familii, s-a transformat şi mărit biserica, iar la 1700 s-a adăugat o emporie pictată cu modele săseşti.

Interiorul bisericii este decorat cu picturi baroce. Aşezată deasupra altarului de la 1693, orga e mai recentă, construită în 1914 de firma Wegenstein.

Toată existenţa saşilor era bine organizată, de la naştere până la sfârşit, în strânsă legătură cu biserica. Aceasta alegea prezbiteriul, învăţătorii, se ocupa de şcoală şi de toată viaţa comunităţii care, la rândul său, repara şi întreţinea biserica.

Ceasul din clopotniţă suna dintotdeauna orele satului, de muncă şi de rugăciune. La bătaia clopotului, copiii ştiau când să se întoarcă de la joacă şi când să fie în pat, sau ora la care, sâmbăta, trebuiau să se apuce de măturat curtea.

Plecarea saşilor a lăsat în urmă sate goale, case părăsite, s-a rupt legătura cu biserica evanghelică. De aceea Fundaţia M. Eminescu promovează proiecte integrate de dezvoltare rurală, conceptul “satul de sine stătător”, cu scopul de a revitaliza comunităţile săteşti prin restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural multietnic. Fundaţia susţine meşteşugurile tradiţionale sau turismul cultural în vederea dezvoltării economiei locale, a creat o reţea de case de oaspeţi tradiţionale, administrate de localnici, promovează trasee ecologice. Asociaţia locală din Alma Vii - AlmaViitor - administrează cetatea-muzeu şi oferă posibilităţi de restaurare, cazare şi divertisment pentru grupuri mici - oportunităţi pentru localnici de a obţine şi beneficii de ordin financiar.

Dacă în 1941 la Meșendorf locuiau 552 de sași (peste 70% din populaţie), în 1992 mai erau 101 şi, în 2002, doar 7.

 

Cloaşterf - Klosdorf

 

Denumirea germană a localităţii Klosdorf din Jud. Mureş vine de la prima sa biserică, închinată Sf. Nicolae, Klos fiind o prescurtare a acestui nume. Proprietate a abaţiei cisterciene din Cârţa, după 1500 satul va depinde de Scaunul Sighişoarei, ca şi Meşendorf şi Criţ. Construcţia actualului lăcaş s-a încheiat la 1524, după cum atestă o inscripţie aflată în biserică.

 

Ansamblul bisericesc, printre cele mai omogene din Transilvania, a fost realizat în perioada 1521-1524 de maestrul Ștefan Ungar din Sighişoara şi se aseamănă bisericilor fortifcate din sudul Franţei: un reduit masiv cu o singură intrare pe faţada de vest, închis cu hersă - un grătar metalic ce închidea intrarea în cetățile medievale, servind ca barieră auxiliară a porții. Lăcaşul de gotic târziu are forma de sală, cu etaj fortificat deasupra, prevăzut cu ferestre de tragere și guri de aruncare, ceea ce sporeşte senzaţia de înălţime a acestei clădiri ridicate în mijlocul unei curţi mici pe care o domină.

La interior, de jur împrejurul navei, balcoanele de lemn au balustradele pictate cu rozete renascentiste şi modele ţărăneşti săseşti. Cristelniţa romanică de piatră sculptată cu animale fantastice datează probabil din sec. al 14-lea. Iar incinta zidurilor, de formă patrulateră, cu turnuri de colț, e de sec.16.

La Cloașterf s-a găsit o partitură originală a compozitorului austriac Joseph Haydn, unul dintre cei mai de seamă artişti ai secolului al 18-lea, fapt care a generat organizarea unui eveniment cultural cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la moartea sa.

Astăzi, la Cloașterf mai trăieşte un singur sas de 86 de ani, revenit după 20 de ani din Germania.

Iar pitorescul ghid care ne-a condus consideră că biserica lui e “cea mai simpatică”!

 

Alma Vii - Almen

 

Pe Valea Târnavelor, la Alma (dintre) Vii, biserica evanghelică domină împrejurimile din vârful unui deal cu pante abrupte. Datează din sec. al 14-lea, fiind transformată şi fortificată după două secole, când s-a ridicat şi zidul de cetate din jurul ei, din piatra brută și bolovani de râu.

Acolo, în incinta fortificată, ne-a întâmpinat Michaela Tuerk de la Mihai Eminescu Trust, înfiinţat în 1987 la Londra şi în 2000 în România de jurnalista Jessica Douglas-Home.

Michaela Tuerk ne-a vorbit despre cele peste 1200 de proiecte realizate, de la faţade de case până la lucrări de anvergură, printre care şi restaurarea turnurilor bisericii din Alma Vii.

 

 

Axente Sever - Frauendorf

 

Ca şi Alma Vii, Axente Sever, aşezare situată în Podisul Târnavelor, e o fostă comună liberă a Scaunului de Mediaş, care face astăzi parte din jud. Sibiu.

Biserica evanghelică fortificată din Axente Sever, cu hramul Tuturor Sfinţilor, e atestată documentar de la 1322.

Cu amenajările sale defensive perfecte şi de o mare frumuseţe, cu turnul corului foarte înalt, specific Văii Târnavelor, necesar supravegherii în zonă, cu clopotniţa-donjon de patru nivele, din piatră şi bolţi de cărămidă, cu incinta ovală din ziduri de până la 6-7 metri înălțime, cu trei bastioane pe flancuri şi poarta sa închisă cu hersă, ansamblul fortificat din Valea Viilor este din 1999 pe lista monumentelor UNESCO.

Incinta ovală, cu ziduri înalte de 6–8 m, prevăzute cu metereze și contraforturi, a fost construită simultan cu lucrările de fortificare ale bisericii, la sfârșitul sec. al 15-lea, odată cu înmulțirea invaziilor turceşti. Astfel, nava, altarul și absida au fost supraînălțate cu un nivel, cu două rânduri de metereze, turnul cu trei etaje avand şi drum de strajă.

Ghidul Livia Pelger ne spune că altarul baroc e de la 1777. Atunci a fost modificat şi interiorul bisericii, unde se pot observa îngeri muzicanți pictaţi în verde și roșu pe balustrada tribunei vestice. Orga e funcţională, iar în biserică se slujeşte în limba germană o dată la două săptămâni.

Din 2005, cetățeanul olandez Antoine van Rijen, îndrăgostit de acest loc, a iniţiat proiectul de restaurare a bisericii fortificate și a amenajat Muzeul cetăţii. Interesat de istorie, acesta afirma că sașii din Transilvania, numiți și “Flandrenses” în documente de epocă, îşi au originile în Flandra, Olanda şi Luxemburg, fapt confirmat de faptul că şi astăzi în familiile săseşti se vorbeşte un dialect asemănător olandezei.

Între obiectele de muzeu de la Axente Sever se numără o catapultă şi un berbec - remarcabile în condiţiile în care până prin sec. al 17-lea nu existau arme şi ţăranii saşi se aparau doar cu pietre.

În fiecare an pe 30 iunie, de ziua Sf. Petru şi Pavel, la Frauendorf are loc sărbătoarea tradiţională a Coroanei, cu bucurie, muzică şi dansuri populare, în prezenţa tuturor enoriaşilor evanghelici din împrejurimi - 150 de persoane în 2018.

La recensământul din 1930, la Axente Sever au fost înregistrați 1.742 locuitori, dintre care 933 sași. Astăzi mai sunt doar trei persoane de origine germană. În 2016 a avut loc prima întâlnire a localnicilor etnicilor germani emigranţi.

 
  • Currently 4.20/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

Nota curentă: 4.2 din 5 voturi

 



Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

    Adauga comentariul tau:
    * Nume: Email:

    * Mesaj:

    caractere rămase.

    Câmpurile notate cu * sunt obligatorii. Adresa de e-mail nu va fi publicată pe site. Mesajele sunt citite de redactorii Curierul National şi pot fi publicate in ziar.


    Recomandat Curierul National
    Ultimele comentarii:

    Dacă Sistemul Juridic e defect în 0glindă : Dem ...
    Analist american: „E vremea să facem curat în România! SUA trebuie să sancționeze clar politicienii români corupți şi să elimine astfel influenţa lui Putin”

    decat 2900 de milioane de euro am scos, din romani ...
    Ți-ai făcut ITP-ul?Acum poți rămâne fara masina!

    carmen dan spune un banc, dancila rade, dar nu int ...
    Cine gestionează şi răspunde pentru pesta porcină

    daca nu scoti 2900 lei si suspendarea inmatricular ...
    Ți-ai făcut ITP-ul?Acum poți rămâne fara masina!

    3 pupa l n dorsala pe bufonul din latul habspurcic ...
    Analist american: „E vremea să facem curat în România! SUA trebuie să sancționeze clar politicienii români corupți şi să elimine astfel influenţa lui Putin”

    Top articole:

    Afişează articolele cele mai:
    Votate | Comentate | Expediate

    Radio Sud

    Tipografia de Sud
    Orologia Primo minuto

    Sumarul ediţiei: