Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Premierul Emil Boc a fost mandatat de conducerea coaliţiei să negocieze cu FMI aceste majorări începând cu luna aprilie
Potrivit specialiştilor contactaţi de Curierul Naţional, principala sursă financiară va fi reprezentată tot de împrumuturi
Măsura nu este susţinută de creşterea economică, ci reprezintă doar o decizie politică având caracter electoral
Ieri coaliţia de guvernare l-a mandatat pe primul-ministru Emil Boc să negocieze cu FMI posibilitatea majorării salariilor bugetarilor şi a pensiilor în actualul exerciţiu fiscal, cel mai probabil începând cu luna aprilie, a anunţat prim-vicepreşedintele PDL Sorin Frunzăverde. Confirmările au venit ulterior dinspre Executiv. Ministrul de Finanţe, Gheorghe Ialomiţianu, a declarat că Guvernul se află, într-adevăr, în discuţii cu FMI în această chestiune: "Noi tot timpul am cuprins în scrisoarea cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană că atunci când vom avea o creştere economică şi sustenabilă luăm în calcul şi creşterea pensiilor şi salariilor. O creştere modestă, tot timpul am discutat lucrul acesta." El a spus că este prematur să avansăm o cifră atât timp cât negocierile sunt în derulare, însă ministrul Muncii, Sulfina Barbu, a indicat o posibilă majorare de 5%, începând cu a doua jumătate a anului viitor.
Specialiştii contactaţi de Curierul Naţional spun că măsura are un caracter electoral şi a fost luată sub presiunea protestelor de stradă. Decizia este strict politică, neavând la bază calcule economice, după cum şi tăierile bugetare din 2010 au fost luate fără o analiză consistentă. Sursa acestor majorări o vor reprezenta tot împrumuturile. Profesorul universitar Mircea Coşea ne-a declarat că majorările nu reprezintă un rezultat al creşterii economice şi al măririi a productivităţii, ci o măsură cu caracter propagandistic, care urmează să fie finanţată din credit extern.
Analistul financiar Lucian Isar spune că hotărârea intempestivă din arcul guvermental sintetizează un eşec al măsurilor de austeritate: "O dovadă suplimentară a lipsei de strategie economică, a existenţei resurselor financiare şi a panicii preelectorale. Reducerile masive anterioare de salarii şi pensii şi creşterile de taxe au fost luate tot sub presiune, iar rezultatele asupra economiei au fost dezastruoase."

Guvernul va lua în calcul o uşoară recuperare salarială în sectorul public şi o indexare a pensiilor, dar numai condiţionat de stabilitate şi creştere economică, a declarat primul ministru Emil Boc, adăugând că Guvernul nu va deschide robinetul măsurilor populiste şi că va respecta angajamentele faţă de FMI. Fondul ar putea accepta măsurile respective în condiţiile în care încă de la misiunea din noiembrie 2011, şeful delegaţiei, Jeffrey Franks, afirma că de la jumătatea anului s-ar putea opera creşteri salariale dacă evoluţia veniturilor bugetare va permite acest lucru.
Lucian Isar, autor al blogului lucianisar.ro, spune că FMI nu numai că nu se va opune unei astfel de decizii, dar chiar o va încuraja. El a amintit declaraţiile recente de la Forumul de la Davos ale directorului instituţiei, Christine Lagarde, care sugera ţărilor care au spaţiu fiscal că ar trebui să-l folosească pentru creşterea economică.
Dincolo de poziţia FMI, pentru a da curs propunerii coaliţiei de guvernare de majorare în acest an a pensiilor şi salariilor, Executivul ar trebui mai întâi să ocolească legea 69/2010 a responsabilităţii fiscal-bugetare pe care tot el a promovat-o. Potrivit articolului 9, alineatul 2 al respectivului act normativ, "totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar, cu ocazia rectificărilor bugetare". Cum în proiectul iniţial de buget, creşterea salariilor şi pensiilor nu a fost prinsă, primul obstacol în calea unei astfel de măsuri ar fi, aşadar, de natură legislativă.

Ştie Guvernul ce face?

Măsura este luată, de altfel, în pripă, în contextul protestelor de stradă, şi este strict politică, fără a avea la bază criterii economice sau recomandări ale unor specialişti, spune Doru Lionăchescu, partener principal la Capital Partners. El crede că aceasta reprezintă o "mare greşeală" a Guvernului şi poate fi interpretată ca o mişcare de revers de pe calea reformelor. Nu este nici prima şi nu va fi nici ultima în acest sens. Astfel, vor apărea ezitări în respectarea calendarului de privatizări, apar deja declaraţii în sensul amânării calendarului de liberalizare a preţurilor la energie, în timp ce restructurarea aparatului public a încetat, totul într-o interpretare eronată a mesajului străzii. "Personal, sunt îngrijorat, avem semne consistente că entuziasmul pentru reforme, care şi aşa nu era strălucit, s-a evaporat complet", a mai afirmat Lionăchescu.
Lucian Isar spune că, înainte de toate, actuala decizie este o dovadă că există bani, în al doilea rând ne arată că tăierile din 2010 au fost realizate pe fugă, fără o strategie coerentă şi, în al treilea rând, lasă să se vadă că, la presiunile din stradă, în loc să genereze idei, guvernanţii se mărginesc la bascularea banilor către plăţi electorale.
Mircea Coşea, profesor universitar la Academia de Studii Economice din Bucureşti, susţine că această majorare a salariilor bugetarilor şi a pensiilor cu şase luni înainte de alegeri era de aşteptat, fiind o practică generalizată în Europa în ultimii zece ani. Aceasta ar fi şi singura justificare a actualei puteri pentru programul de austeritate adoptat începând cu 2010 şi care nu produce rezultate. "Consumul a scăzut, nivelul de trai se reduce, asistenţa socială e din ce în ce mai restrânsă. Totul merge în jos. Atunci singurul argument al guvernanţilor rămâne acela că măsurile au fost temporare", a mai zis Coşea.

Unde găsim banii?

Întrebat de ziarişti, la anunţul privind majorarea salariilor şi pensiilor, dacă ştie de unde vor fi luaţi banii, prim-vicepreşedintele PDL Sorin Frunzăverde a dat un răspuns neaşteptat: "Da, din buget." Este şi motivul pentru care Curierul Naţional le-a adresat întrebarea respectivă specialiştilor pe care i-am contactat. Răspunsul acestora este clar: în primul rând din împrumuturi.
"Va fi o îndatorare suplimentară", ne-a declarat Doru Lionăchescu, amintind şi de primele informaţii privind un nou program de un miliard de euro cu Banca Mondială. Ministerul de Finanţe va încerca să atragă aceşti bani din credite externe în măsura în care piaţa internă este prea slabă pentru a furniza aceste resurse.
Acelaşi lucru îl spune şi Mircea Coşea, care subliniază că aceste majorări salariale nu sunt rezultatul creşterii economice şi al măririi productivităţii muncii, ci o realocare a fondurilor în sens electoral. Sursa principală va fi tot împrumutul. Avansul produsului intern brut a fost generat, în primul rând, de agricultură şi nu a existat un mecanism al transferului valorii adăugate către buget. Aşadar, banii vor fi căutaţi tot la creditori. Probabil că România va trage bani de la FMI, după cum va realiza operaţiuni de piaţă ca să atragă capital străin.
Lucian Isar spune că banii pot fi obţinuţi atât prin realocarea de la capitolul de "cheltuieli cu dedicaţie politică", dar şi prin majorarea deficitului bugetar care urmează să fie susţinut de împrumuturi. O mare parte a deficitului public este deja finanţat de "morişca" prin care băncile "prietene" cumpără titluri de stat cu promisiunea implicită a finanţării prin operaţiuni de tip repo de la BNR, mai spune Isar. De altfel, în ultimele două luni operaţiunile repo realizate de banca centrală au însumat 37,23 miliarde lei, majoritatea acestora fiind realizate chiar înaintea licitaţiilor organizate de Ministerul de Finanţe.

Să ne speriem de inflaţie?

Banii împrumutaţi nu vor crea o inflaţie cu impact negativ asupra economiei, ne-au declarat respondenţii. Doru Lionăchescu spune că, la nivel de manual, aşa ar trebui să se întâmple, însă, în prezent, ne confruntăm cu un deficit de cerere enorm, care nu poate impulsiona noi creşteri de preţuri.
Lucian Isar spune că actualul ciclu de contracţie economică este favorizat şi de o politică monetară mult prea coercitivă care urmăreşte strict obiectivul stabilităţii preţurilor. "Inflaţia nu este o problemă pentru România, ci ţintele prea ambiţioase. Inflaţia medie anuală în 2011 a fost 5,8%, dar politica monetară restrictivă a fost dictată de o ţintă mult prea ambiţioasă situată în jurul a 3%", a mai zis analistul economic. Mircea Coşea susţine că impactul va fi marginal asupra preţurilor: "Măsura nu pune în pericol orizontul de aşteptări privind inflaţia pentru 2012."

Sunt măsurile de care avem nevoie?

Majorările salariale ar urma să aibă un impact minor asupra echilibrelor macroeconomice, putând fi acomodate prin realocarea banilor folosiţi în trecut pentru investiţii în "panseluţe şi piscine olimpice", spune Lucian Isar. Mai mult decât atât, dacă ele ar fi venit încă din 2011, ar fi putut fi considerate ca o normalizare a situaţiei, după tăierile din anul anterior. Aşa, însă, venite în aprilie 2012, nu pot fi considerate decât "mită electorală vopsită, ca şi impulsionare a cererii interne". Totuşi, cheltuielile cu personalul nu sunt măsuri de creştere propriu-zise, acestea rezultând doar din investiţiile care generează valoare adăugată. Astfel, recomandabilă ar fi alocarea resurselor în zone în care captura statului (a se citi şpaga) este cât mai mică. Din acest punct de vedere, investiţiile în autostrăzi sunt neinspirate întrucât în acest domeniu se fură foarte mult. "Investiţiile bune sunt cele la care, după ce deduci şpaga, rămâi cu valoare adăugată. O investiţie unde captura statului se ridică la 30-40% este greu de presupus că se va amortiza mai repede de 30 de ani", a mai spus analistul economic.
Doru Lionăchescu afirmă că guvernanţii par a se fi înscris într-o succesiune de declaraţii şi acţiuni care trădează reversarea spre o tendinţă de populism. Astfel, şi majorările salariale ar urma să se facă - la fel ca şi tăierile - tot nediferenţiat, ignorându-se criteriile de performanţă. "Este o încercare de a mulţumi cât mai multă lume", a mai zis reprezentantul Capital Partners, subliniind însă că nu este decât o interpretare incorectă a mesajelor din piaţă. Un act inteligent de guvernare ar fi trebuit să ţină seama de revendicările punctuale. De exemplu, dispariţia unor miniştri, solicitată de stradă, nu ar fi adus decât câştig României. Avem însă acelaşi refuz de a asculta ce spun alţii, însoţit de aroganţă şi jigniri, iar discursul preşedintelui de săptămâna trecută a rămas în aceeaşi notă. În paralel, însă, guvernanţii speră că rezolvă lucrurile dacă mai aruncă 100 de lei, a mai zis Lionăchescu.
Isar spune că decizia de ieri a arcului guvernamental reprezintă o recunoaştere a eşecului politicilor de austeritate: "Măsurile de devalorizare internă şi consolidare fiscală sunt un experiment ratat în cazul României. Fără măsuri de stimulare a creşterii economice şi pentru generarea de locuri de muncă creatoare de valoare adaugată ridicată şi implicit plătite bine nu se poate vorbi despre creşterea bunăstării cetăţenilor."