Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Un studiu întocmit de prof. univ. dr. şi ingineri arată că se va cheltui de la buget de zeci de ori mai mult decât beneficiul pentru a gestiona dezastrul rămas după exploatare
În cazul unui accident, materialul toxic ajunge în reţeaua hidrografică din zonă şi a Dunării cu difuziune în Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina

"Investiţia de la Roşia Montană nu este în avantajul statului român. România rămâne cu un zăcământ preţios epuizat, un beneficiu minim va fi cheltuit înzecit pe următorii o sută de ani sau mai mult, pentru a gestiona dezastrul rămas după exploatare. Dezastrul cuprinde: schimbarea peisajului natural, aspect selenar adus zonei, deşeuri depozitate pe termen  nelimitat în toată zona, un iaz de decantare cu o zestre uriaşă de material toxic care, accidental, poate ajunge în reţeaua hidrografică din zonă şi a Dunării cu difuziune în Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, pagubele fiind foarte greu de calculat, ca şi responsabilitatea celor vinovaţi (evident, aceasta aparţine statului român)". Acestea sunt concluziile cuprinse într-un studiu realizat de Florina Bran şi Afrodita Iorgulescu - profesori universitari doctori din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti şi inginerul Gheorghe Manea.
Susţinând că "multe generaţii umane vor sta sub ameninţarea iazului de decantare şi a haldelor de steril de la Roşia Montană" şi că "bugetul de stat va avea, anual, un capitol de cheltuieli destinat acoperirii nesăbuinţei decidenţilor (lobby-ştilor) ce au înlesnit o asemenea investiţie", autorii lucrării cer autorităţilor statului să comande un studiu pentru simularea spargerii barajului iazului de decantare de la Roşia Montană. "Rezultatul este previzibil: vezi celelalte accidente petrecute în exploatările de aur cu tehnologia cu cianuri. Şi atunci, întrebarea finală: cui i-a folosit această investiţie?", notează specialiştii.

2.134,9 mil. tone de substanţe toxice ar putea fi deversate

Pornind de la documentaţia la Proiectul Roşia Montană, întocmită de beneficiar în vederea obţinerii avizelor de începere a lucrărilor de exploatare a minereurilor de  aur şi argint din zonă şi de la ipoteza că investiţia a fost realizată şi a funcţionat normal tehnologic şi corect legal în cei 16 - 20 ani, precum şi de la ideea că decidenţii ce au sprijinit investiţia din partea  statului român (Dan Ion Popescu, Sassu, Berceanu, Videanu, un ministru al Culturii, autorităţile locale etc) au slujit interesului naţional şi au adus bani la buget şi prosperitate în zona Munţilor Apuseni, autorii lucrării evocă momentul închiderii investiţiei, încercând să evidenţieze ce rămâne în urmă. Rezultatele sunt dezastruoase: 2.134,9 mil. tone de substanţe toxice pot fi deversate, în cazul unui accident, în Mureş şi în Dunăre, în documentaţie nespecificându-se unde, cum şi dacă vor fi construite depozitele special amenajate sau în rezervoare cu pereţi dubli pentru utilajele, rezervoarele, substanţele toxice, uleiurile reziduale, solvenţii, materialele rezultate în urma demolărilor.

Firma care va monitoriza zona va fi plătită de la buget

Din analiza datelor şi aprecierilor specialiştilor ce au întocmit documentaţia necesară firmei Gold Corporation pentru a obţine avizele de mediu reiese că după închiderea investiţiei urmează o activitate complexă, amplă de gestionare a apelor acide, întreţinerea infrastructurii iazurilor (barajelor), reţelelor de colectare a apelor pluviale, scurgerilor (exfiltraţilor) din iazuri şi halde, monitorizarea haldelor de deşeuri solide, pomparea apei limpezite din iazul principal în concavitatea unei mine, tratarea apelor acide cu conţinut de sulf, a apelor ce provin din apa interstiţială din iazul principal, a apei limpezite cu conţinut de cianuri şi metale grele etc. Instalaţiile rămân să funcţioneze în sistemul de tratare a apelor pe termen nelimitat cu tot ce înseamnă această activitate precum necesarul de reactivi, energia electrică, reţele de conducte, deşeuri de la staţiile de tratare, personal de operare şi de supraveghere, întreţinere instalaţii, reţele de drumuri, laboratoare etc.
Astfel, potrivit autorilor studiului, "o entitate organizatorică trebuie înfiinţată şi pusă în mişcare pe termen nelimitat pentru gestiunea zonei după închiderea minei. Bugetul anual al acestei entităţi (eventual firmă particulară) va trebui alimentat din fonduri bugetare pe termen nelimitat".

Decizia va fi luată de Guvern

Ministrul Mediului şi Pădurilor, Laszlo Borbely, a afirmat într-o întâlnire avută miercuri cu reprezentanţii mai multor ONG de mediu pe tema proiectului Roşia Montană că decizia în privinţa acestuia va fi luată în Guvern indiferent de soluţia propusă de CSAT. "Consider că până când Gold Corporation nu vine cu un certificat de urbanism valabil nu putem face pasul următor", a mai spus ministrul.

12 tone de cianuri se pot deversa în Mureş

Documentaţia la proiect nu prevede obligaţia investitorului de a demola toată infrastructura de producţie rămasă inutilă pe platforma tehnologică după închiderea investiţiei. "Investitorul recunoaşte că mai sunt tehnologii de pus la punct în domeniul gestiunii apelor poluate din zonă. Să presupunem că va stabili, pe parcursul exploatării unele din acestea, dar recomandă în documentaţie că se vor efectua cercetări şi după închiderea investiţiei în funcţie de comportamentul chimic al apei din iazul de decantare sau a apelor neutralizate, dar nu denocivizate. Cine va efectua aceste cercetări şi pe banii cui?", notează specialiştii.
De altfel, în documentaţia RMGC - Vol.18, pag 102 se menţionează că "vor fi emisii permanente de acid cianhidric în aerul atmosferic din zona iazului de decantare (suprafaţa acestuia este de 363,14 ha)", iar la pagina 131 că "în cazul avarierii barajului de decantare se vor deversa, în aval, 12.000 kg cianuri, o cantitate de steril situată între 7,8 - 37,7 mil mc, la care se adaugă şi apa interstiţială  în volum de 3,8 - 11,7 mii mc. Concentraţia cianurilor în râurile din aval (Mureş -Dunăre ) poate să se situeze între 0,06 şi 1,3 mg/litru (la graniţa cu Ungaria)". În vol. 32, pag. 37 din documentaţie se precizează că barajul principal poate ceda ca "urmare a unor fenomene seismice, cedării fundaţiei, eroziunii sau avarierii conductelor sau ameninţărilor artificiale (umane)".

Accidente majore petrecute în ultimii 10 ani

Barajul iazului de decantare cunoaşte o uzură în timp, după cum se poate deduce şi din Declaraţia  Parlamentului German, din 27 octombrie 2000, prin care se interzice folosirea tehnologiei cu cianuri la extragerea aurului. Se dau, ca argumente, următoarele exemple de asemenea accidente majore petrecute numai în ultimii 10 ani: - Summtville - Colorado, SUA, 1993; - Harmony Mine, Africa de Sud, 1994; -   Manila, Filipine, 1905; - Omai, Guyana, 1995; - Homestake Mine, Africa de Sud; - Dakota, SUA, 1996; - Gold Quarry Mine - Nevada, SUA, 1997; - Kumtor, Kirghistan 1998 şi 2000; - Baia Mare, România, 2000; - Orega - Papua, Noua Guinee (scurgeri permanente); - Galena Creek- Montana SUA; - Western Shashone, SUA, 1997; - Yanavocha, Peru, 2000; - Bea Mountain-Montana, SUA, 1998.

• Currently 4.21/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5