Cumpara acum
Prima pagină:

PDF
Descarcă »

Caricatura zilei:

PDF


Anunturi Publicitare Online
Sondaj:

Care sunt soluţiile pentru eficientizarea sistemului sanitar?

Scăderea birocraţiei
Creşterea transparenţei
Construcţia de spitale noi
Modernizarea spitalelor vechi
Parteneriatul public privat

Comentarii (5) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.527.19.13
0758.256.441
E-mail:
[email protected] national.ro

[email protected] national.ro




« Alte articole din categoria Eveniment

Un om de o aleasă distincţie morală: Mircea Ionescu-Quintus

Eveniment - Valeriu Râpeanu
(citeste alte articole de acelasi autor »)



Sursa foto: Click

Data adaugarii: 2017-09-18

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:


Mircea Ionescu-Quintus s-a stins din viaţă în modesta casă din Ploieşti, de pe strada Vornicul Boldur, pe care n-a părăsit-o în anii când urcase pe treptele înalte ale ierarhiei politice, parlamentare, statale, dar din care a fost smuls samovolnic în două rânduri: 1952-1954 şi 1958, pentru a lua calea Gulagului românesc. 
Aici, în această casă, înconjurat de operele de artă strânse de tatăl său, şi păstrate cu sfinţenie prin toate vitregiile vremii şi de cărţile ce i-au întovărăşit îndelunga sa existenţă, avocatul, scriitorul şi omul politic Mircea Ionescu Quintus, cel ce şi-a cucerit o notorietate publică naţională când trecuse de vârsta de 73 de ani, a înfruntat semnalele din ce în ce mai nemiloase ale înaintării în vârstă.
A crescut în cultul unor idei democratice, pe care tatăl său Ion Ionescu-Quintus le-a afirmat în primele decenii ale secolului XX, alături de cei consideraţi a forma „stânga” Partidului Naţional Liberal: I.G.Duca, C.Stere, I.Radovici şi alţii. Cei ce au luptat atunci pentru împlinirea celor două reforme capitale: reforma agrară şi votul universal. Care din pricina structurii clasei politice a României din acea vreme, a indiferenţei Regelui Carol I faţă de aceste probleme, nu s-au putut realiza decât după Primul Război Mondial.
Urmând o tradiţie de familie, Mircea Ionescu-Quintus, student al Facultăţii de Drept din Bucureşti, îşi face intrarea în viaţa politică în anul 1936, când în numele tineretului naţional-liberal ţine alături de fruntaşii Partidului Naţional Liberal, personalităţi ale vieţii politice româneşti, o emoţionanţă cuvântare la dezvelirea bustului lui I.G.Duca, ridicat în centrul oraşului Ploieşti.
Ca sute şi sute de mii de tineri, a cunoscut toate vicisitudinile războiului cu arma în mână, ca după terminarea conflagraţiei mondiale să intre în bătălia pentru democraţie şi independenţa României.
Avocatul Mircea Ionescu-Quintus, aflat la începutul drumului său profesional, care îl va face cunoscut de la primii săi paşi pe acest tărâm, este ales Preşedintele organizaţiei tineretului naţional-liberal din judeţul Prahova, manifesându-şi fără reticenţă convingerile sale politice şi cetăţeneşti. Noi, adolescenţii, îl priveam cu mult respect şi ne amintim rolul pe care alături de avocatul Romulus Spirescu l-a avut în organizarea şi desfăşurarea manifestaţiei de la 8 noiembrie 1945. L-am văzut în primul rând al coloanei care străbătea străzile din centrul oraşului, sub semnul lozincii care unea atunci tineri şi vârstnici: „Regele şi Patria”. Reţinut de poliţia ploieşteană, a fost eliberat după câteva ore în urma protestului mulţimii. A fost în acei ani şi unul din pilonii vieţii spirituale ploieştene ai Căminului Cultural „Voevodul Mihai” dintre anii 1944-1947. Pe versurile sale venerabilul compozitor şi dirijor Ioan Cr. Danielescu a scris imnul acestui Cămin Cultural.
Cum spuneam la începutul articolului, această angajare fermă avea să-i aducă în două rânduri lipsirea de libertate. La Canalul Dunăre-Marea Neagră, la Bicaz, sau în sediul Securităţii din Ploieşti, a fost trecut prin toate treptele unei detenţii riguroase, fără să fie judecat sau condamnat.
Când şi-a reluat activitatea de avocat, s-a distins printr-o înaltă profesionalitate, printr-un simţ remarcat al onestităţii, prin competenţa cu care trata fiecare din cauzele pe care le îmbrăţişa. A fost până la pensionarea sa în anul 1987 unul din juriştii cei mai apreciaţi ai Baroului prahovean, bucurându-se de încrederea şi preţuirea opiniei publice.
A avut bucuria scrisului şi în 1943 a publicat primul său volum de Epigrame, prefaţat de un maestru al genului, Radu D.Rosetti. Vicisitudinile vieţii l-au făcut să se afirme mai târziu pe acest tărâm, deşi în cenaclurile din oraş, la manifestările culturale, era mereu prezent, epigramele sale destinzând atmosfera, aducând o notă de voie bună, aruncând săgeţi care nu ucideau şi nu răneau, pentru că erau pornite dintr-un suflet eminamente lipsit de răutate şi de ranchiună.
I-am fost între anii 1976-1988 editorul a patru volume de epigrame, versuri, nuvele şi un roman. Când în anul 1989 a fost propus să fie primit membru al Uniunii Scriitorilor, îndeplinind cu prisosinţă toate cerinţele statutare, cu o jumătate de oră înaintea începerii şedinţei de validare, a apărut un trimis al Comitetului P.C.R.Bucureşti, care a comunicat o hotărâre de sus, prin care se interzicea intrarea în Uniunea Scriitorilor a lui Mircea Ionescu-Quintus şi Leon Kalustian, amândoi foşti deţinuţi politici.
Eram împreună pe străzile Ploieştiului în dimineaţa zilei de 21 decembrie 1989. După puţin timp de la despărţire mi-a telefonat să deschid televizorul...
Era firesc să fie cel chemat să reorganizeze viaţa Partidului Naţional Liberal din judeţul Prahova, să fie propus deputat, fiind ales vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor din anii 1990. A fost Ministru al Justiţiei, Preşedinte al Senatului. Aşa cum au spus cei ce i-au fost alături, a avut un rol crucial în unificarea Partidului Naţional Liberal, care avea să cunoască un moment de eclipsă din pricina frământărilor interne. A impus prin calmul său, prin faptul că nu era omul orgoliilor, al intereselor personale, al manevrelor profitabile. De numele său nu s-au legat nici afaceri, nici tranzacţii oneroase, nici răzbunări, nici lovituri murdare. S-a impus prin moralitatea şi intelectualitatea care i-a călăuzit întreaga existenţă. La o vârstă înaintată, continua să fie prezent în viaţa socială „privind înapoi” cu luciditate şi cu acel simţ al umorului care a fost a doua sa natură.
Prietenii săi pierd pe acel om cu inima aleasă, care a rămas alături de ei la bine şi la rău, care nu-şi arunca peste bord afinităţile spirituale. Viaţa noastră politică a pierdut pe unul din reprezentanţii ei de o francă distincţie, literatura – pe unul din slujitorii ei, care cu smerenie şi modestie au căutat să dea cuvântului scris o valoare morală.
 
  • Currently 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

Nota curentă: 5.0 din 3 voturi

 



Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

    Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


    Recomandat Curierul National
    Ultimele comentarii:

    Despre ce anexare vorbiti? Crimeea si-a castigat i ...
    Economia Ungariei, afectată de sancţiunile impuse Rusiei

    Si pentru cei din domeniu public? cum vor sa retin ...
    Noi modificări cu privire la scutirea impozitului în IT

    NUMAI IN BRAILA SUNT MAI MULTI SOMERI OFICIALI CA ...
    27.046 locuri de muncă vacante la nivel naţional

    Hotie la drumul mare , ne iau militenii si apa de ...
    Ce se întâmplă cu pensiile anumitor grupuri de militari

    Din Imperiul/Federatia Rusa se poate iesi prin vot ...
    Negocierile privind Brexit ar trebui să fie accelerate

    Top articole:

    Afişează articolele cele mai:
    Votate | Comentate | Expediate

    Radio Sud

    Tipografia de Sud
    Orologia Primo minuto

    Sumarul ediţiei: