Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

Indiferent dacă este criză sau nu, multitudinea problemelor culturii româneşti rămâne pe ultimul loc în agenda guvernanţilor, deputaţilor, senatorilor şi a demnitarilor noştri. La această concluzie am ajuns după ce am încercat să discut cu mai mulţi membri ai Comisiei de cultură din Camera Deputaţilor pe tema dificultăţilor cu care se confruntă artele plastice, teatrul şi cinematografia, în special în această perioadă de criză.
Am încercat să aflu cum văd reprezentanţii noştri stimularea proiectelor culturale pe fondul crizei economice. Am vrut să scriu despre soluţiile pe care aceştia le-au găsit pentru a ajuta la rezolvarea dificultăţilor cu care se confruntă artele. Am solicitat o părere, de la cei mai în măsură să-mi răspundă la aceste întrebări, cu privire la ultimul studiu al Ministerului Culturii care relevă faptul că manifestările artistice se confruntă cu lipsa aparaturii şi a resurselor   financiare. Am vrut să ştiu cum se vede din Camera Deputaţilor faptul că România se află pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul cărţilor vândute pe cap de locuitor şi pe ultimul loc în ceea ce priveşte numărul de cinematografe pe cap de locuitor.
Şi i-am mai întrebat pe dânşii dacă până în prezent Comisia de Cultură a discutat sau dacă a încercat să găsească răspunsuri la toate aceste necesităţi ale culturii româneşti. Am vrut să scriu acest material pentru că eu cred că dezvoltarea spirituală, culturală a românilor este cea care ne propulsează la statutul de ţară europeană.
Şi deşi toţi parlamentarii pe care i-am contactat mi-au dat garanţii că voi primi răspunsurile în câteva zile, numai doi dintre membrii comisiei s-au ţinut de cuvânt.
Unul dintre cei doi deputaţi mi-a explicat că în Comisia de cultură, arte, mijloace de informare în masă, numirile nu se fac în funcţie de gradul de profesionalism al membrilor, ci pe criterii politice; acesta este motivul pentru care în comisie numai câţiva membri au tangenţe cu domeniul. Acesta este şi motivul pentru care nu există propuneri legislative care să vizeze direct domeniile culturale, membrii comisiei fiind străini de domeniu şi incapabili să gândească rezolvări.
Celălalt deputat mi-a confirmat (dacă mai era nevoie) că se citeşte puţin, că foarte puţini sunt cei care trec pragul librăriilor şi al bibliotecilor, că nici elevii nu sunt atraşi de domeniu şi a concluzionat "sincer" că "nu ştie ce se mai poate face". Acesta mi-a mai spus că în comisie nu s-au discutat decât probleme ce au vizat Arhivele Naţionale, Consiliul Naţional al Audiovizualului, asistenţa socială a artiştilor din diverse domenii de activitate şi Biblioteca Naţională, în timp ce chestiunile ce ţin de noi investiţii şi noi finanţări ale programelor de dezvoltare din domeniul culturii, nu, pentru că bugetul este limitat.
Concluzia este evidentă. Ceilalţi deputaţi ai comisiei nu au dat curs solicitărilor mele, nu pentru că nu au timp să răspundă, cum am crezut iniţial, ci pentru că nu ştiu, pentru că incompetenţa este cuvântul care caracterizează majoritatea membrilor din Comisia de Cultură.
În aceste condiţii, ne putem aştepta ca în continuare actori cu notorietate să se reprofileze pentru că sunt foarte prost plătiţi (vedem cum actori de teatru importanţi joacă în telenovele sau seriale de mâna a doua), ne putem aştepta în continuare ca multe librării să se închidă şi în orice caz nu ne putem aştepta la o schimbare în bine a societăţii româneşti. Pentru că nu avem soluţii. Cei care sunt puşi să le gândească ori nu ştiu, ori nu au bani, ori chiar nu vor.
Întrebările pe care eu le-am pus au rămas fără răspuns, aşa cum vor rămâne şi problemele. Fără rezolvare.
Iar dacă unii dintre dumneavoastră văd modalităţi de rezolvare a acestor dificultăţi ale culturii româneşti, probabil că aţi fi mult mai potriviţi pentru a ocupa un loc în comisia de cultură decât cei care o populează în acest moment.

• Currently 4.94/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5