Adrian Panaite

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

La sfârşitul secolului al XV-lea regele Ungariei, Matei Corvin, a fost acuzat că ar fi risipit banii creditorilor, încredinţaţi pentru finanţarea unei cruciade antiotomane, pe o ceremonie exorbitantă. Este vorba despre nunta sa - de două săptămâni!! - din iarna 1476-1477, cu Beatrix de Aragon, fiica regelui Neapolelui. O astfel de deturnare de fonduri nemaivăzută nu avea să îi lovească numai pe finanţatori, Papalitatea şi Casa de Habsburg fiind afectate în plan strategic în Europa Centrală şi de Sud-Est de extinderea puterii otomane. Finalmente, şi Regatul Ungariei, în nesăbuirea sa, avea să plătească un preţ scump... chiar dacă abia 50 de ani mai târziu. Victoria lui Suleiman Magnificul în bătălia de la Mohacs din 1526 a avut drept principal rezultat ştergerea statului ungar de pe hartă, acesta fiind transformat în paşalâc turcesc. Un exemplu bun al istoriei că risipa se plăteşte, ca şi lipsa de prevedere în ceea ce priveşte afacerile statului pe termen lung.
Întorcându-ne la vremurile noastre, nu putem spune că, după ce a exagerat în escaladarea datoriei publice timp de două decenii de la căderea "cortinei de fier", Ungaria a fost la fel de iresponsabilă ca regele său de acum cinci veacuri şi de la declanşarea crizei. Dimpotrivă, sub umbrela Fondului Monetar Internaţional, ţara vecină a trecut la un program de consolidare fiscală care a dus deficitul bugetar către 4% din PIB, acum unul dintre cele mai scăzute dintr-o Europă în care aproape nimeni nu mai ţine cont de Tratatul de la Maastricht. Cu atât mai ciudat ne apare că Guvernul de la Budapesta a clacat tocmai la sfârşit în ceea ce priveşte ducerea la bun sfârşit a acordului cu FMI. Oficialii ungari par convinşi că vor reuşi chiar şi fără instituţia internaţională, să se încadreze în ţinta de deficit bugetar de 3,8%.
Totuşi, finanţarea acestuia ar putea fi dificilă în absenţa unei înţelegeri cu Fondul. Uşile nu sunt închise, oficialii FMI având şi cuvinte bune despre determinarea Ungariei de a menţine deficitul bugetar şi datoria publică în parametrii sustenabili. Rezerva creditorilor este aceea că măsurile de majorare a veniturilor din suprataxarea băncilor pe care le preconizează puterea de la Budapesta înaintea alegerilor din octombrie a.c., ar putea fi ineficiente. Ideea că FMI ar fi fost, încă de la înfiinţarea sa, dincolo de împrumutător de ultima instanţă şi de supraveghetor al echilibrelor macroeconomice ale statelor cu probleme, un antemergător al capitalului bancar privat occidental este prea puternică pentru a nu lega divorţul instituţiei de Guvernul de la Budapesta de această încercare de suprataxare a băncilor.
Privind însă lucrurile şi din perspectiva Ungariei, într-un fel nemulţumirile acesteia sunt de înţeles. Statul a operat reduceri în cheltuielile bugetare, a majorat TVA şi a luat şi alte măsuri dureroase. Faptul că şi după atingerea unui deficit bugetar de 4% - de care nu e departe nici Germania sau Franţa de exemplu - creditorii insistă în continuare pentru măsuri de austeritate este desigur frustrant. Asta când capitalul bancar din Ungaria nu este tocmai vitregit de criză. Din acest punct de vedere, decizia de suprataxare a băncilor nu este chiar într-atât de neeconomică în condiţiile în care este evident că băncile extrag rentă (nu produc valoare adăugată) dintr-o economie şi aşa apăsată de criza internaţională şi de austeritatea din bugetul de stat. Cât de eficientă ar fi o astfel de legislaţie sau în ce măsură reprezintă doar o agitaţie populistă a politicienilor unguri este desigur o altă discuţie.
În final, nu putem să nu ridicăm şi o altă problemă. Creditorii internaţionali arată cu degetul către Ungaria, o ţară care totuşi a făcut ceva în vederea reducerii deficitului bugetar. După cum antrenau şi panica legată de Grecia, instituţiile care pariau contra titlurilor de stat elene şi care urcau spread-urile CDS-urilor fiind de multe ori aceleaşi cu cele care, în 2008, au beneficiat de banii contribuabililor şi de injecţiile de lichiditate ale băncilor centrale pentru a nu colapsa precum Lehman Brothers. Acum vin şi vorbesc despre deficitele bugetare când în 2008 şi 2009 acestea au fost adâncite în statele occidentale tocmai pentru a se acoperi gunoiul din bănci. În fine, Ungaria este pusă la zid că nu a dus la capăt acordul cu FMI, că nu a strâns populaţia suficient în menghina austerităţii, într-un moment în care SUA continuă să ruleze deficite cronice şi să escaladeze datoria publică pe o scară exponenţială fără cale de întoarcere. Exportând inflaţie în lume, Statele Unite nu par a fi îngrijorate de propriile bugete, ca şi de (ne)sustenabilitatea imperiului cu portavioane în toate colţurile globului. În acelaşi timp, Fondul Monetar Internaţional se arată necruţător cu statele mici, când cel mai nesăbuit dintre guvernele de pe Pământ e la doar câteva străzi distanţă de sediul instituţiei, tot în Washington (DC). Cât despre Ungaria, după ce s-a făcut de râs în faţa creditorilor acum 500 de ani, risipindu-le banii pe nunta regelui Matei Corvin, acum se găseşte în faţa unui nou impas ca urmare a divorţului de FMI.

 

• Currently 4.96/5
• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Noteaza articolul.

Nota curentă: 5.0 din 24 voturi

Comentarii