Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

De la listare, unităţile de fond ale STK Emergent s-au scufundat încontinuu
Cotaţia este în prezent cu 83% sub preţul ofertei publice iniţiale
Plasamentele în imobiliare ale fondului, "găuri negre" care nu mai atrag investitorii

Diversificarea redusă a instrumentelor la Bursa de Valori Bucureşti şi numărul scăzut al emitenţilor reprezintă două probleme importante ale pieţei de capital româneşti, iar aducerea la cota Bursei a fondurilor de investiţii închise răspunde ambelor chestiuni. Cu toate acestea, prima listare a unui fond mutual la BVB în 2008 nu a fost un astfel de succes. Dimpotrivă, intrarea la tranzacţionare a fondului STK Emergent poate fi inclusă în lista de "ţepe" care au caracterizat ofertele publice iniţiale din ultimii ani de la BVB.
Investitorii care au ales să participe la IPO-ul propus de administratorii fondului contabilizează şi în acest moment pierderi mai mari de 80%. Unitatea de fond STK Emergent rămâne un instrument nelichid, singurul cumpărător important fiind tot din cadrul grupului STK, respectiv STK Properties, care practic răscumpără la preţuri de patru-cinci ori mai mici unităţile descărcate la preţuri supraevaluate în oferta publică.
Oferta publică s-a derulat sub semnul unui scandal public, preşedintele de atunci al SSIF Broker Cluj calificând STK Emergent drept "o cacealma". Subscrierea a fost de numai 42%, investitorii apreciind corect că preţul propus de 281 lei pentru unitatea de fond era mult supraevaluat.
Raportările activelor fondului având la bază plasamentele din piaţa imobiliară au fost, de asemenea, privite cu multă suspiciune de piaţă, astfel încât preţul de tranzacţionare a unităţii de fond nu s-a majorat pe măsura ritmului pieţei din 2009.
IPO-ul derulat de STK Emergent în perioada 19 februarie - 10 martie 2008 a fost însoţit de un scandal legat de supraevaluarea preţului de ofertă. Astfel, STK a propus un preţ de 281 lei pentru unitatea de fond, mai ridicat decât valoarea unitară a activului net, calculată atunci la 192 de lei. În aceste condiţii, IPO-ul de la STK Emergent nu numai că nu avea calculat un discount de ofertă, dar investitorilor li se cerea un preţ despre care chiar administratorii admiteau că este peste valoarea fundamentală, într-un răstimp în care criza financiară internaţională nu mai era un secret pentru nimeni, iar indicii de la Bursa din Bucureşti se aflau deja cu 30-40% sub maxime. Cotaţia propusă de STK Financial şi acceptată de intermediarul ofertei, Rombell Securities, avea însă la bază alt păcat originar, respectiv acoperirea pierderilor celor care au intrat în fond la apariţia sa şi care au plătit valori şi mai exagerate. Nu a fost, prin urmare, surprinzător că în cadrul ofertei nu s-au subscris decât 76.121 unităţi de fond din cele 177.877 puse la dispoziţie de ofertant, o subscriere de doar 42%.
Supraevaluarea preţului de IPO a făcut şi obiectul unei discuţii publice foarte violente în acel moment. Preşedintele de atunci al SSIF Broker Cluj, Petru Prunea, a calificat fondul STK Emergent drept "o cacealma". Acesta îşi susţinea afirmaţiile prin faptul că într-o perioadă în care toate activele financiare se depreciaseră violent, fondul raporta aprecieri pe baza unor calcule contabile ale unor instrumente şi proprietăţi necotate. Prunea a asemănat aceste "raportări false şi reevaluări de active mincinoase", cu cele operate de FNI în 1998-1999. O altă neregulă sesizată de şeful de atunci al SSIF Broker se referea la profitul din 2007 care fusese raportat mai mare cu 437% decât în 2006, când fondul funcţionase numai opt luni. "Această eroare a fost făcută pentru a scoate în evidenţă calităţi manageriale întâlnite numai la traficanţii de arme şi de droguri", spusese Prunea. Grupul de firme STK a protestat împotriva acestor defăimări, susţinând că este vorba despre un conflict mai vechi pe care fostul şef al BRK îl avea cu Nicolae Pascu, preşedintele STK Financial. Petru Prunea nu a fost însă singurul care a vorbit deschis despre acest subiect. Cristian Sima, preşedintele WBS România, afirmase în aceeaşi perioadă că "STK este o escrocherie cu autorizarea CNVM".

Piaţa şi-a dat verdictul

Intrarea la tranzacţionare a unităţilor de fond a fondului STK Emergent ar fi putut să dovedească eventual reaua credinţă a lui Petru Prunea şi a celor care au comentat negativ respectiva ofertă publică. Totuşi, preţul de deschidere din prima sesiune din 22 septembrie 2008, de 139 lei pentru unitatea de fond (cu puţin sub jumătate din preţul de IPO) a fost şi cel mai ridicat din întreaga prezenţă de 20 de luni a STK Emergent la Bursă. Cotaţia a închis chiar din prima zi la nivelul de 102 lei pentru unitatea de fond, iar tendinţa descendentă s-a menţinut şi în perioada următoare, amplitudinea picajului fiind imprimată şi de ştirile privind criza financiară globală din toamna acelui an. Încă de la finele acelui an, simbolul STK s-a tranzacţionat sub valoarea de 50 de lei pe unitatea de fond, zona minimelor fiind de 27-30 lei pentru unitatea de fond, doar 10% din preţul ofertei publice.
Nici în trendul ascendent inaugurat în martie 2009, STK nu a performat mai bine. Preţul a ricoşat din zona minimelor, dar dacă indicii bursieri şi titlurile blue-chip şi-au accelerat urcuşul în ultima parte a anului, unităţile de fond ale STK Emergent s-au plafonat sub o rezistenţă conturată la nivelul de 45 de lei pentru unitate. Doar în exagerarea de final de trend de la începutul acestui an, cotaţia STK a reuşit să depăşească nivelul de 50 de lei pentru unitatea de fond, oricum la doar un sfert din preţul de IPO. A fost totuşi o mişcare conjuncturală, preţul unităţilor de fond STK Emergent revenind sub reperul menţionat.

2008 şi 2009, ani cu pierderi

Raportările financiare ale STK Emergent, dincolo de optimismul pe care îl afişează, evidenţiază o discontinuitate în ceea ce priveşte rezultatele fondului. Astfel, raportul preliminar pentru 2008 a răsturnat toată imaginea cu care investitorii participaseră la IPO. Veniturile din activitatea curentă se reduseseră de la 20,6 milioane lei, în 2007, la numai 2,25 milioane lei în 2008, în timp ce rezultatul financiar din anul anterior de 14,88 milioane lei se pulverizase în acelaşi an de criză 2008, când STK deja consemna pierderi de 2,85 milioane lei. Pentru 2009, bilanţurile au fost la fel de neconcludente. La nivel de an, STK Emergent a consemnat pierderi de 2,7 milioane lei, însă acestea au fost realizate în primul trimestru, când s-a luat în calcul o dezinvestire de pe titlurile ilichide şi o restructurare a portofoliului. Aceste "găuri" au fost compensate în următoarele nouă luni când, potrivit administratorului fondului, s-a obţinut un câştig de 5,3 milioane lei. Prima raportare din 2010 a arătat un profit de 1,58 milioane lei, realizat din speculaţii reuşite pe o parte din titlurile deţinute de STK Emergent. Rămâne de văzut care va fi impactul scăderii cotaţiilor bursiere din ultimele două luni asupra activelor fondului.

Joaca pe imobiliare, privită cu neîncredere de investitori

Încă de la înfiinţare, STK Emergent a fost conceput ca un fond mixt, cu plasamente atât pe instrumentele financiare, cât şi în piaţa imobiliară. 48% din activele fondului le reprezenta participaţia la STK Properties, societate care avea în plan construcţia unui ansamblu rezidenţial - "Scala" - în cartierul Bună Ziua din Cluj-Napoca. Acest lucru constituia un avantaj (aparent) la înfiinţarea fondului în 2006, când imobiliarele erau la modă, iar bula speculativă din real estate accelera spre noi culmi.
Ulterior însă, investiţiile imobiliare ale STK au permis o coafare care să compenseze pierderile din zona financiară, dar nu au inspirat încredere investitorilor. Dimpotrivă, portofoliile imobiliare au fost un balast suplimentar, chiar dacă STK Emergent a amânat consolidarea lor şi a inclus aşteptări optimiste în raportările către investitori. Spre exemplu, în raportul din 2008 se afirmă: "Apreciem că există şanse că pe parcursul anului 2009 activitatea de creditare să se reia treptat, fapt care va debloca piaţa imobiliară". Aceleaşi infuzii de optimism le avem şi pentru 2010: "Pe piaţa imobiliară preţurile au început să se stabilizeze datorită introducerii programului Prima Casă şi a menţinerii TVA aferent achiziţiei de locuinţe la 5%. Preconizăm că, începând din a doua jumătate a anului în curs, o reducere a dobânzilor la credite va stimula cererea de locuinţe." Chiar dacă reprezentanţii STK Emergent încearcă să escamoteze o realitate neconvenabilă, adevărul este reliefat tocmai de sistarea investiţiei la proiectul complexului rezidenţial "Scala".

"Insiderii ştiu ce fac"

Rezultatele slabe ale fondului şi preţul de IPO inflamat erau de natură să nemulţumească investitorii, astfel încât una din strategiile STK a fost aceea de a raporta în permanenţă achiziţii ale insiderilor. Ideea liniştitoare că "insiderii ştiu ce fac" trebuia inoculată investitorilor cu găuri imense în portofolii şi cu răbdarea în pioneze. Chiar din timpul ofertei publice, STK Financial a optat pentru această stratagemă, atunci fiind raportate numeroase participări ale reprezentanţilor grupului STK la IPO. La intrarea în piaţă într-un moment dificil pentru pieţele bursiere, reprezentanţii fondului au precizat că se vor realiza astfel de cumpărări pentru a atenua şocul.
Într-adevăr, încă din prima zi de tranzacţionare, STK Properties a achiziţionat 8408 unităţi de fond. Acest fapt nu a atenuat însă picajul cotaţiei. Ulterior, societatea de plasamente imobiliare din cadrul grupului a devenit o cumpărătoare constantă. În realitate este vorba de o răscumpărare a unităţilor de fond lansate în piaţă în cadru IPO la preţuri cu cinci până la zece ori mai mici decât cele ale ofertei publice. Pe 4 februarie 2010, potrivit unei raportări a Fondului, STK Properties deja achiziţionase un număr de 31.742 unităţi de fond, reprezentând 5,2%  din participaţie. Cum ulterior, conform datelor furnizate Bursei, divizia imobiliară a STK a mai cumpărat alte 8.000 unităţi de fond, vedem că deţinerea se ridică la 40.000 de unităţi, mai mult de jumătate decât unităţile de fond vândute în cadrul IPO-ului (76121). De reţinut este şi faptul că, dacă adăugăm acestor transferuri ale STK Properties şi pe cele ale altor reprezentanţi ai societăţii, avem insiderii ca parte în tranzacţii în 20% din cele 226.456 de schimburi realizate de la listarea fondului.

Citiţi în ediţia de marţea viitoare a Curierului Naţional cum investitorii care au participat la singurul IPO al unei companii de IT&C s-au trezit acţionari într-o societate falită