Cumpara acum
Prima pagină:

PDF
Descarcă »

Caricatura zilei:

PDF


Anunturi Publicitare Online
Sondaj:

Care sunt soluţiile pentru eficientizarea sistemului sanitar?

Scăderea birocraţiei
Creşterea transparenţei
Construcţia de spitale noi
Modernizarea spitalelor vechi
Parteneriatul public privat

Comentarii (6) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.527.19.13
0758.256.441
E-mail:
[email protected] national.ro

[email protected] national.ro




« Alte articole din categoria Specializat

Criza agriculturii româneşti (I)

Specializat - Dan E. Dobreanu
(citeste alte articole de acelasi autor »)




Data adaugarii: 2017-02-21

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:

De foarte mult timp, etnia noastră s-a confruntat cu o gravă criză agrară. Situaţia dficilă în care s-a găsit sectorul agrar este urmarea unor cauze mai vechi, îndelung analizate de istorici.
Principala cauză a acestei veritabile drame a fost determinată de un fenomen ultra-negativ, respectiv pe descompunerea proprietăţii ţărăneşti. În tot cursul istoriei sale, ţara noastră a fost un popor de agricultori, mediul rural reprezentând aproape 90% din populaţia totală. Iniţial, ţăranii au fost proprietarii pământului, dar odată cu consolidarea statală care intervine în Sec XII-XIII, apare o nouă clasă de conducători, respectiv boierimea. Iniţial o clasă de conducători administrativi, devin treptat principalii auxiliari ai domnitorilor, având şi calitatea de conducători militari Ei sunt recompensaţi de către domnitori cu întinse proprietăţi selectate din zonele mai puţin locuite, dar prin abuzuri şi constrângeri preiau şi o parte din proprietăţile ţăranilor. Fenomenul ia o certă amploare, astfel că ţărani liberi decăzură devenind în secolele următoare clăcaşi şi în final iobagi. Boierii şi mănăstirile şi-au arogat, în afara dreptului de proprietate asupra terenurilor, şi privilegiul de a pretinde clacă şi dijmă. Totuşi se remarcă şi existenţa unor unor anumite forme de continuitate a stăpânirii pământurilor, cei în cauză numindu-se în Moldova răzeşi, iar în Muntenia moşneni.
Situaţia s-a ameliorat în timpul domniei lui Constantin Vodă Mavrocordat, care desfiinţează şerbia în 1746. În textul Aşezămintelor este pentru prima oară stipulată această liberalizare prin formula: Vecinul rob nu este, ci sătean fără pământ.
Un moment mai favorabil poate fi consemnat în perioada aplicării Regulamentelor Organice (1832) în care se reglementează munca pe moşiile boiereşti. Se reduc însă obligaţiile fiscale. Totuşi, în cadrul acestor noi legiferări se menţine caracterul de şerbie a ţăranilor şi  munca lor obligatorie în contrast cu o perioadă istorică în cadrul căreia locuitorii satelor din Europa se bucurau de cuceririle revoluţionare intervenite la începutul Sec. XIX.
Dacă luăm act că ultimele obligaţii ale ţăranilor faţă de marii proprietari (boierescul) se lichidează de-abia în 1882, se poate aprecia starea de înapoiere a locuitorilor satelor care, datorită unor legiferări de natură aproape medievală, au avut influenţe extrem de grave asupra structurii psihice a ţărănimii româneşti. Este incontestabil că inegalităţile constatate în distribuţia terenurilor
şi statutul necorespunzător al majorităţii locuitorilor din stat au provocat elementele esenţiale ale crizei agrare din ţara noastră şi fenomenele de decădere şi înapoiere a locuitorilor din mediul rural.
La începutul Sec. XIX, ţărănimea din ţara noastră se regăseşte în acelaşi stadiu de înapoiere ca în trecut, dar şi la noi sunt vizibile ecourile cuceririlor revoluţionare ce au marcat intens relaţiile publice şi private din occident. O analiză temeinică a problemelor agrare are loc în cadrul lucrărilor DIVANURILOR AD-HOC. La Iaşi se află pentru prima dată reprezentanţii ţărănimii,conduşi de Ion Roată. Aceştia solicită desfiinţarea clăcilor existente şi noi drepturi in domeniul activităţilor lucrative şi cele privind dregătoriile satelor. Majoritatea solicitărilor au fost respinse de mari proprietari şi, în lipsa unui minim acord, textele au fost înaintate Comisiei Europene întrunită la Bucureşti. Ele au fost înaintate şi la Paris, unde la 22 mai 1958 se adoptă o convenţie ce reglementa numai parţial cererile ţăranilor. Se păstrează obligativitatea prestaţiilor în folosul marilor proprietari. Este interesant de remarcat că în anul 1857, la Bucureşti, a fost discutată pentru prima dată posibilitatea unei exproprieri a latifundiilor boiereşti.
   Această delicată problemă se rezolvă după unirea principatelor, şi datorită eforturilor depuse de A.I.Cuza şi M. Kogălniceanu, se adoptă în 1862 o lege rurală,care după Secularizarea averilor mănăstireşti a permis pentru prima dată o expropriere în favoarea ţăranilor. Astfel, între 1864 şi 1889 au fost transmise ţăranilor 2,5 milioane de hectare, efort remarcabil reprezentând o medie de aproape 5 Ha. de fiecare familie.
   Au fost distribuite suprafeţe destul de modeste, respectiv 2.585.233 Ha, dar având în vedere disponibilităţile existente, au reprezentat totuşi o soluţie remarcabilă.
De asemenea se adoptă în 1866 o nouă lege a învoielilor agrare care reglementa mai echitabil ansamblul prestărilor ţărăneşti. Prin Legea exproprierii din 26 august 1864 a fost distribuită la 511.896 familii o suprafaţă de 2.038.640 Ha. Prin legile agrare din 1886 şi 1889 au mai fost distribuite încă 546.593 Ha. la 106.714 familii. Tot în acea perioadă se desfiinţează şi dijma. Ulterior, sub presiunea conservatorilor, au fost adoptate diverse legi privind învoielile agricole (1866, 1872, 1882 şi 1893, când se renunţă definitiv la clacă).
O statistică întocmită în anul 1905 reflectă astfel structura proprietăţilor:
Nr.de proprietari Categoria Suprafaţa totală Supr.medie %
1.015.302 1-10 Ha. 3.319.695 3,27 41,65
36318 10-50 695.953 19,16 8,72
2381 50-100 165.456 69,49 2,08
2.608 100-500 785.719 301,27 9,86
1.563 > 500 Ha 3.001.473 1920,21 37,68
                                                7.968.296 Ha.
           
Statistica sus-arătată demonstrează o inechitate categorică. 1563 de proprietari stăpâneau o suprafaţă aproape identică cu cea în folosinţa a unui milion de ţărani. Problemele de mai sus au consacrat conflictele dintre conservatori şi liberali, provocând în final îndepărtarea lui Kogălniceanu şi detronarea lui Cuza.
Problemele agrare şi inegalităţile arătate mai sus au dominat mult timp relaţiile între cele două principale partide politice din Parlamentul român. Cu toate că în ţara noastră au avut loc schimbări esenţiale prin adoptarea unor instituţii şi investiţii excepţionale, problema agrară a rămas numai parţial soluţionată prin reglementările adoptate între 1862 şi 1864. Lipsurile, inegalităţile şi abuzurile privind prestările obligatorii ale locuitorilor din mediul rural au exacerbat natura unor conflicte locale, astfel că în anii 1888, 1889 în Moldova şi 1900 în Muntenia,  au loc tulburări ţărăneşti ce au degenerat în înfruntări între aceştia şi autorităţile administrative. A intervenit şi armata, care a făcut uz de arme, înregistrându-se şi victime. Totuşi acestea au avut un caracter izolat, dar simptomatic în raport cu acutizarea unor nemulţumiri.
 
  • Currently 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

Nota curentă: 5.0 din 2 voturi

 



Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

    Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


    Recomandat Curierul National
    Ultimele comentarii:

    De cand cu,, matusa Tamara " iesirea din scena a c ...
    Plângere PENALĂ la DNA împotriva lui TUDOSE: Care sunt cele PATRU capete de acuzare

    Impactul nu e mare, doar cat un tsunami devastato ...
    „Tax & Finance Forum” Timişoara: Impactul modificărilor fiscale asupra companiilor

    Sa-i amendati pe bugetari, ca privati mu e. Partic ...
    Inspecția Muncii pregătește o campanie națională de conștientizare care urmărește informarea, prevenirea și nu sancționarea angajatorilor

    Alegeri anticipate sa fie, daca asa vrea Allah, pa ...
    Angela Merkel recunoaște existența unor "deosebiri profunde" de poziții între conservatori, liberali și Verzi, ceea ce face imposibilă crearea noului guvern. Există riscul organizării a noi alegeri legislative

    decat sa facem si noi inaintea lor! ...
    Angela Merkel recunoaște existența unor "deosebiri profunde" de poziții între conservatori, liberali și Verzi, ceea ce face imposibilă crearea noului guvern. Există riscul organizării a noi alegeri legislative

    Top articole:

    Afişează articolele cele mai:
    Votate | Comentate | Expediate

    Radio Sud

    Tipografia de Sud
    Orologia Primo minuto

    Sumarul ediţiei: