Cumpara acum
Prima pagină:

PDF
Descarcă »

Caricatura zilei:

PDF


Anunturi Publicitare Online
Sondaj:

Care sunt soluţiile pentru eficientizarea sistemului sanitar?

Scăderea birocraţiei
Creşterea transparenţei
Construcţia de spitale noi
Modernizarea spitalelor vechi
Parteneriatul public privat

Comentarii (4) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.527.19.13
0758.256.441
E-mail:
[email protected] national.ro

[email protected] national.ro




« Alte articole din categoria Specializat

La 60 de ani de viaţă, Muzeul Naţional al Literaturii Române şi-a redeschis porţile într-o nouă Casă

Specializat - Valeriu Râpeanu
(citeste alte articole de acelasi autor »)


imagine-articol-1

Data adaugarii: 2017-07-13

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:


Emoţionantă, aducătoare aminte de atâtea fapte de cultură perene şi în acelaşi timp timp prilej de a evoca momente ale unui trecut care a unit cărturari români animaţi de o dorinţă „fără saţiu” de a păstra şi valorifica patrimoniul românesc - este aniversarea celor 60 de ani de existenţă a Muzeului Naţional al Literaturii Române. Instituţie naţională care nu s-a născut din ordinul cuiva şi nu s-a alcătuit ca urmare a unui program, ci datorită credinţei câtorva intelectuali de seamă ai acelui timp, ce nu s-au temut de nimic şi n-au dat înapoi când se credea că totul este pierdut.
Nu vrem să alunecăm pe panta aducerilor aminte, dar am comite un act reprobabil moral, dacă pogorând în timp nu am evoca personalitatea celui ce a fost Ctitorul, care a luptat în ciuda celor peste 65 de ani ai săi, a suferinţelor fizice care se abătuseră asupra lui încă din anii primului război mondial, când tânăr luptător în tranşee pierduse putinţa de a folosi mâna dreaptă: marele nostru critic şi istoric literar Perpessicius. De aceea se cade să felicităm conducerea de azi a Muzeului Literaturii Române, care într-o eră a demolărilor, apostaziilor, uitărilor laşe şi profitabile a imprimat pe toate frumoasele şi sobrele însemne aniversare chipul celui ce n-a precupeţit nimic pentru ca Muzeul Literaturii Române să devină dintr-un gând frumos o realitate.
Începutul a fost de tot modest. Ni-l amintim în mansarda imobilului din strada Kiseleff, nr. 10, unde pe vremea aceea îşi avea sediul Uniunea Scriitorilor. Câte eforturi n-a făcut Perpessicius pentru a căpăta un sediu adecvat. Aşa cum făceam nu numai o dată, mergeam la marele critic să-i solicit colaborarea la periodicele la care lucram sau să-i cer părerea asupra unor întrebări privind istoria noastră literară. M-a poftit să iau loc şi mi-a spus că o aşteaptă pe tovarăşa care era ministru al Culturii din vremea aceea, Constanţa Crăciun. N-a ţinut seama de nimic, nici de vârsta sa, nici de notorietatea, nici de locul eminent pe care îl ocupa în cultura românească şi după multe insistenţe a reuşit să o determine pe cea care diriguia atunci cultura noastră să vină să vadă condiţiile improprii în care Muzeul îşi desfăşura activitatea. Noroc că a întârziat şi m-am putut bucura mai mult de sfaturile lui Perpessicius. Când deodată doi bărbaţi au apărut brusc în încăpere, au privit în dreapta şi în stânga şi au spus: „vine tovarăşa Constanţa Crăciun”. Am plecat, bineînţeles, şi în hall-ul mansardei am întâlnit-o flancată de alţi doi tovarăşi. Din această vizită, rară, rară de tot pe vremea aceea nu s-a ales nimic.
Pentru că mutarea Muzeului Literaturii Române în sediul din Bulevardul Dacia, unde a funcţionat până acum câţiva ani de unde a fost evacuat în ciuda tuturor protestelor, s-a realizat datorită lui Tudor Arghezi. Acolo, în 1950 funcţionase Muzeul Româno-Rus, care de la un moment dat îşi încetase activitatea. Şi atunci Perpessicius l-a alertat pe cel faţă de care avea o preţuire deosebită ca om şi ca poet.  El numise volumul „Cuvinte potrivite”, apărut în 1927 „stânca de granit a poeziei noastre”. Colegul nostru, istoricul literar Theodor Vârgolici, timp de câţiva ani directorul adjunct al acestei instituţii, îşi aminteşte după-amiaza în care a aflat încă la Mărţişor că Tudor Arghezi a redactat o scrisoare adresată „la nivelul cel mai înalt”, cum se spunea atunci. În termeni lipsiţi de echivoc, uneori chiar duri, pleda pentru atribuirea acelui spaţiu Muzeului Literaturii Române. Dusă de Mitzura acolo unde trebuia să ajungă, scrisoarea lui Tudor Arghezi începe să-şi facă efectul peste... câteva ore.
Apoi, cei ce au alcătuit colectivul de cercetători au desfăşurat ampla operaţiune de achiziţii de documente şi de organizare a Muzeului care a devenit un reper intelectual, un laborator de creaţie, un factor important de promovare în contemporaneitatea valorilor literaturii naţionale. În pliantul aniversar la care ne-am referit, scriitori, foşti şi actuali cercetători, evocă momente din istoria muzeului, înfăţişează date despre colecţiile impresionante de manuscrise, scrisori, fotografii, acte aparţinând unor scriitori de seamă. Când citim în pliantul amintit că Muzeul „deţine peste 300.000 de piese (sec.
XV-XX) cuprinzând manuscrise ale unor scriitori români: M. Eminescu, I. Creangă, V. Alecsandri, Lucian Blaga, I.L. Caragiale, Titu Maiorescu, carte veche şi rară, documente istorico-literare, lucrări de artă plastică (...) periodice, obiecte şi mobilier memorial, fotografii, înregistrări audio şi video” ne dăm seama că nu exagerăm dacă spunem că aici se află un adevărat tezaur.
Cei care am fost martorii uriaşului efort de salvare, a acestui tezaur care în mare parte s-ar fi pierdut din neştiinţă, din neglijenţă, din tembelism, din nepăsare, ştim ce eforturi au fost depuse ca aceste inestimabile documente să fie păstrate şi puse la dispoziţia publicului. Dar Muzeul a avut şi o activitate editorială mereu lărgită, mereu îmbogăţită. Revista Manuscriptum apărută din 1970 înfrângând toate „vitregiile morale şi materiale se înscrie printre publicaţiile de cea mai înaltă ţinută ştiinţifică ale ţării noastre”. Cred că atunci când vorbim de Muzeul Literaturii Române trebuie să spunem că într-un moment critic pentru ediţia Eminescu începută de Perpessicius în 1939, cercetători, istorici literari şi filologi de la Muzeu au preluat una din cele mai nobile misiuni ale culturii române: tipărirea până la capăt a acestei monumentale creaţii a culturii române. Să nu ne amăgim, atunci ca şi acum se aflau şi se află oameni care n-au privit şi nu privesc cu bucurie, ca să nu spunem că au fost şi sunt de-a dreptul ostili, unei asemenea construcţii editoriale. Să ne gândim câte opoziţii, denunţuri, plângeri, proteste s-au dezlănţuit atunci împotriva apariţiei volumelor de Publicistică eminesciană. Ca după nu multe decenii paginile celui mai mare ziarist al României să fie puse tenace sub semnul întrebării!
Muzeul Literaturii Române nu şi-a conceput menirea doar din perspectiva achiziţionării şi depozitării documentelor despre care am vorbit. Să precizăm că urmaşi neştiuţi şi nebănuiţi, colecţionari sau simpli posesori de pagini care vorbeau despre trecutul şi chiar prezentul literaturii române au fost identificaţi şi în condiţii de extremă civilitate au încredinţat sub diferite forme ceea ce deţineau preţios acestui Muzeu. Şi nu puţini sunt scriitorii contemporani care au donat acestei Instituţii arhivele personale.
Muzeul a fost încă de la început o tribună publică,  chemând în sălile lui iubitori ai literaturii române fie cu prilejul unor expoziţii aniversare sau tematice, fie al unor manifestări menite să aducă sau să readucă în atenţia opiniei publice personalităţi sau epoci ale istoriei noastre culturale. Se cuvine ca Muzeul să alcătuiască un repertoriu al manifestărilor sale publice din aceste şase decenii şi am rămâne uimiţi să vedem despre cine s-a vorbit şi cine a vorbit: de la neuitatele Rotonde în care Şerban Cioculescu revărsa erudiţia sa fără margini şi spiritul său de o vivacitate neistovită, secondat de colegul nostru Romulus Vulpescu, a cărui contribuţie benefică în anii de început ai Muzeului nu poate să fie uitată, la simpozioanele aniversare în cadrul cărora critici, istorici literari, scriitori din toate generaţiile au evocat personalităţi ale culturii române. S-au împărtăşit amintiri, s-au destăinuit momente inedite din existenţa celor evocaţi, s-au evidenţiat trăsături şi direcţii ale operei şi prestaţiei lor publice.
Astăzi, Muzeul, după un episod care ne-a strâns inima tuturor, când a fost pur şi simplu evacuat din motive pe care nu le vom înţelege niciodată, deoarece legea putea să fie aplicată fără să se atenteze la una din comorile culturii româneşti, şi-a căpătat în centrul Capitalei noastre sediul meritat, iar datorită competenţei şi hărniciei celor ce lucrează acum, aici, beneficiază de o expunere modernă, atractivă. Sperăm ca şcolile noastre să îndrume pe cei tineri către aceste săli sau mai bine zis credeau că Muzeul Literaturii Române poate să devină a doua şcoală a unora din materiile de studiu fără de care nu putem concepe formarea unui om armonios alcătuit sufleteşte. Al omului care, trăind în prezent, are rădăcinile morale împlântate într-un trecut care ne vorbeşte şi astăzi. Să nu ni se spună că cerem întoarcerea la obligativitatea specifică orânduirii trecute. Este răspunsul pe care îl dau spiritele comode, necultivate care nu s-au obosit să calce în muzeele din străinătate, din marile centre culturale ale lumii. Ar fi văzut cum tineri de toate vârstele, conduşi de educatori, învăţători şi profesori trăiesc clipe de mare bucurie întâlnindu-se cu capodopere ale artei universale, cu lăcaşuri în care au văzut lumina zilei creatori de seamă ai lumii. Dar nu numai tinerii. Îmi permit să îndemn pe toţi cei ce iubesc Patrimoniul Culturii Româneşti să frecventeze aceste săli, să participe la manifestările organizate aici.
Nu vor regreta. Deoarece vor pleca îmbogăţiţi sufleteşte.
 
  • Currently 4.18/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

Nota curentă: 4.2 din 11 voturi

 



Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

  1. de sonia:
    Stie ce spune dl. profesor Rapeanu. Ce minune ar fi daca la tezaurul de care vorbeste dl. profesor ar merge tinerii frumosi si liberi.
    2017-07-13, 19:05:04 (adresa: 82.242.141.*)

Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


Recomandat Curierul National
Ultimele comentarii:

Astia care ne conduc de 27 de ani, parca usturoi ...
Depozitarul Central va distribui sumele de bani aferente cuponului nr.1 pentru obligaţiunile emise de INTERNATIONAL INVESTMENT BANK

Anticoruptia este misto pana ajunge la tine, cu un ...
Antreprenor IT: Forţa de muncă de la ţară stă pe ajutoare sociale, Armata iese la pensie la 40 de ani

dar cand au avut? ...
O zi liberă pentru elevi: Ziua Educației, pe 5 octombrie

iar la sfarsit votezi politicieni condamnati defin ...
Metode eficiente pentru siguranța casei. Cum eviti spargerile

s-a racit vremea si mai economisim din lemnele pe ...
O zi liberă pentru elevi: Ziua Educației, pe 5 octombrie

Top articole:

Afişează articolele cele mai:
Votate | Comentate | Expediate

Radio Sud

Tipografia de Sud
Orologia Primo minuto

Sumarul ediţiei: