Cumpara acum
Prima pagină:

PDF
Descarcă »

Caricatura zilei:

PDF


Anunturi Publicitare Online
Sondaj:

Care sunt soluţiile pentru eficientizarea sistemului sanitar?

Scăderea birocraţiei
Creşterea transparenţei
Construcţia de spitale noi
Modernizarea spitalelor vechi
Parteneriatul public privat

Comentarii (6) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.527.19.13
0758.256.441
E-mail:
[email protected] national.ro

[email protected] national.ro




« Alte articole din categoria Specializat

N. Iorga şi făurirea României Mari

Specializat - Valeriu Râpeanu
(citeste alte articole de acelasi autor »)


imagine-articol-1

Data adaugarii: 2017-07-21

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:


„Cel ce a fost atâţia ani profetul ei, prin grai şi prin scris, prin muncă necurmată şi prin luptă neînfrântă” (Gheorghe I. Brătianu)
 
Când se împlineau şaizeci de ani de la Unirea celor două Principate Române, consfinţită la 24 ianuarie 1859 - act de importanţă capitală al istoriei noastre, care a deschis calea reformelor revoluţionare datorate lui Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu - România Mare devenise de aproape două luni o realitate. Şi atunci un scriitor al generaţiei vârstnice - Alexandru Vlahuţă - trecuse pragul celui de al şaselea deceniu de câteva luni - avea să scrie un patetic articol intitulat „Unirea”. Evocă opera „pornită la 1859 cu unirea celor două principate” care se încheiase cu „unirea cea mare”. Ajuns aici, Alexandru Vlahuţă afirmă răspicat: „Ni s-ar părea însă că lipsim dela datoria de dreptate şi de cinste profesională dacă, la prăznuirea acestei zile mari, am tăcea numele celui mai strălucit ostaş al cugetării româneşti, care mai mult decât oricare altul, ne-a pregătit cu mândra lui viaţă de vitejească luptă, pentru ceasul acesta. Nu e unul printre noi care să nu poarte, în tot ce e mai curat şi mai bun în sufletul lui ca un adaos de putere, o rază nouă de lumină şi de credinţă în viitorul acestui neam, desfăcută din prodigioasa şi nobila activitate a marelui sămănător Iorga”.
Se afla în aceste rânduri şi în cele ce urmează doar expresia sentimentelor de preţuire pe care Alexandru Vlahuţă le-a avut nedezminţit faţă de confratele mai tânăr, a cărui afirmare impetuoasă a urmărit-o cu o nedisimulată admiraţie, fiind alături de el atunci când N. Iorga a declanşat manifestaţia publică din 13 martie 1906, pentru afirmarea „drepturilor limbii naţionale în statul modern”? Fără îndoială, da. Dar acum, la începutul anului 1919 Alexandru Vlahuţă exprima un sentiment care nu era doar al lui, ci al întregii opinii publice româneşti: acela de recunoştinţă pentru ceea ce N. Iorga împlinise timp de două decenii pentru cauza României Mari.
Un intelectual care cumulase înzestrările unui spirit enciclopedic ieşit din comun vădea o perspectivă istorică neobişnuită, o forţă a convingerii izvorâtă dintr-un talent literar desfăşurat pe multiple planuri şi-a pus energia în slujba unui ideal: România Mare. Convingerea fără fisură cu care N. Iorga a luptat pentru a aduna în jurul acestui crez toate straturile societăţii noastre, toate vârstele nu răspundeau obligaţiilor unei înregimentări de partid, nici unei comenzi oficiale. Acţiunea lui N. Iorga a pornit din credinţe de la care nu s-a abătut nicio clipă, totul pus în evidenţă de profesorul şi de  conferenţiarul fără pereche care fascina publicul cu revărsarea erudiţiei, cu frumuseţea reconstituirii frescelor istorice şi cu formule pe care le ascultau fascinaţi. Acţiunea lui N. Iorga s-a împlinit deopotrivă şi prin revistele şi ziarele pe care le-a condus şi unde a scris cu o cadenţă care nu a cunoscut nicio eclipsă, niciun moment de ezitare sau de oboseală. Prin articolele sale de o conciziune exemplară afirmând adevăruri esenţiale întemeiate pe o cunoaştere adâncă a istoriei, dar şi prin modul în care erau concepute aceste publicaţii. În paginile lor, N. Iorga îmbrăţişa în cele mai diferite formule publicistice întreg fenomenul românesc: cel din ţara liberă ca şi din ţinuturile locuite de români, dar aflate atunci la începutul secolului XX sub stăpânire străină, opresivă care îşi înteţea politica de desnaţionalizare pe toate căile posibile – de la şcoală şi biserică până la interdicţiile drepturilor cetăţeneşti.
Acest demers multiform al lui N. Iorga nu poate fi pus nici pe seama unui entuziasm juvenil, factice. Când a început această acţiune fără precedent în istoria României, dacă o raportăm la puterile unui singur om, N. Iorga era o personalitate ştiinţifică, pe deplin formată. Ultimul deceniu al secolului al XIX-lea fusese pentru el prilejul „multor drumuri străine” şi a „celor trei ani de străinătate” cum însuşi spune în autobiografia „O viaţă de om”. Publicase în importante reviste ştiinţifice străine, iar în 1905 la invitaţia unuia din marii istorici ai lumii Karl Lamprecht a scris „Istoria poporului românesc” care a apărut în două volume, în limba germană, la Gotha, într-o colecţie de referinţă. 
Putem afirma că N. Iorga a mers în ceea ce priveşte formaţia sa intelectuală şi ştiinţifică de la universal la naţional, de la cunoaşterea Europei la cunoaşterea României. Când în 1932 publica o altă lucrare memorialistică intitulată Supt trei regi – România contemporană dela 1904 la 1930, preciza din titlu că în paginile cărţii va înfăţişa istoria „unei lupte pentru un ideal moral şi naţional”. Lupta care îşi afla tribuna prin revista „Sămănătorul”, a cărei conducere o preia în mai 1903 când scrie cunoscutul articol-program „O nouă epocă de cultură”. Această luptă avea să fie dusă timp de două decenii de intelectualul care se afirmase ca un istoric total în spaţiu şi în timp. Acest intelectual a înţeles că demersul lui nu se poate restrânge doar la încăperile bibliotecilor, al arhivelor pe care le scotocise cu înfrigurare încă din anii primei sale tinereţi, ci că trebuie să cunoască direct, nemijlocit viaţa şi realităţile sociale, morale, culturale ale ţării sale şi ale tuturor provinciilor locuite de români.
Şi astfel, la începutul secolului XX N. Iorga a început să străbată Ţările româneşti, nu numai cele ce formau statul independent, ci şi acele ţinuturi care se aflau încă sub stăpânire străină.
Călătorie iniţiatică, realizată cu mijloace materiale precare. Doar prietenia unor foşti elevi sau a unor intelectuali modeşti pentru care N. Iorga reprezenta un reper moral şi naţional l-au ajutat să străbată toate ţinuturile locuite de români. Aveam pentru prima dată în cultura românească un itinerar de o asemenea dimensiune, care nu urmărea performanţe turistice, ci relevarea printr-o privire istorică a unor îndreptăţiri naţionale sufocate de stăpâniri străine care vroiau să ţină în chingi asupritoare un proces firesc de o emancipare specific „secolului naţionalităţilor”, cum fusese numit veacul ce se încheia cu câţiva ani în urmă.
Începe în 1903 cu volumul „Sate şi preoţi din Ardeal” a cărui dedicaţie pe care o reproducem în facsimil este, din toate punctele de vedere, grăitoare.
Străbate Muntenia, Moldova, Dobrogea, Ardealul, Basarabia şi Bucovina. Pentru prima dată aveam o viziune a ţărilor româneşti şi a celor locuite de români, în care luciditatea observaţiei sociale se împletea cu consideraţii de natură morală.
Translaţia dintre prezent şi trecut se realizează firesc şi niciodată nu avem impresia că autorul ne ţine o lecţie încărcată de nume şi date. Când în octombrie 1903 scria prefaţa la prima ediţie a volumului „Drumuri şi oraşe” N. Iorga afirma crezul său naţional: „Suntem un popor care nu se cunoaşte pe sine şi nu-şi cunoaşte ţara. Dacă le-ar cunoaşte, le-ar preţui şi ar căpăta o încredere în viitor care, de fapt, îi lipseşte. Oricine e dator să înlăture pe cât poate această neştiinţă plină de urmări rele. Am crezut deci că folosesc celor din ţara mea şi din neamul meu, vorbindu-le despre România şi pământul românesc, liber sau supus altora”.
Această primă imagine a României la începutul secolului XX, sinteză a unei observaţii fulgerătoare, a unei curiozităţi fără margini, a unui talent unic în literatura noastră de a reliefa esenţa a ceea ce a văzut, a trăit - nu este luată în considerare de şcoala noastră.
Semnalăm Ministrului Educaţiei un fapt de-a dreptul scandalos: nicio pagină de N. Iorga nu se studiază în şcoala noastră. Este oare posibil ca la capitolul Portret să nu fie prezente câteva din portretele emblematice închinate de N. Iorga marilor personalităţi ale istoriei româneşti şi universale? Mi-aş permite să recomand ceea ce a scris în revista Criterion din 1 noiembrie 1934 Mircea Eliade: „Ca şi marile sale discursuri politice, portretele d-lui N. Iorga sunt profetice, adică clarvăzătoare, esenţiale, relevând o calitate pe care inteligenţa şi intuiţia normală nu o pot decât întrevedea”. Pe parcursul carierei mele didactice, ori de câte ori studenţii citeau, sau li se citeau portrete semnate de N. Iorga, am observat după câteva fraze un evident interes care nu odată se metamorfoza într-o stare de adevărată emoţie.
Articolul nostru reprezintă o introducere pentru ceea ce vrem să realizăm într-un număr viitor: prezentarea a două frumoase iniţiative care pun în evidenţă rolul covârşitor al lui N. Iorga în plămădirea sufletului românesc în spiritul Marii Uniri. Cea dintâi se va referi la cartea istoricului Petre Ţurlea: Nicolae Iorga. Apărută la Editura Enciclopedică, această carte inaugurează o nouă colecţie intitulată Personalităţile Marii Uniri din 1918, ajunsă acum la cea de a cincea apariţie. Aşa cum ni se spune în „Argument”, „Iniţiativa colecţiei aparţine istoricului Petre Ţurlea, iar coordonarea acestui program este asigurată de Ioan Scurtu”. Cei doi istorici merită elogiile iubitorilor trecutului românesc şi este de datoria tuturor să întâmpine aşa cum se cuvine o asemenea colecţie. Cea de a doua apariţie - despre care am aflat datorită unei frumoase cronici a confratelui Mircea Radu Iacoban publicată în revista „Clipa” - a apărut în colecţia Opera Omnia, publicistică şi eseu contemporan a editurii Tipo Moldova. Cartea este semnată de colegul nostru Liviu Papuc şi se intitulează Deceniul Limpezirii 1906-1916, Bucovina sub lupa Neamului Românesc a lui N. Iorga, ediţie îngrijită, cuvânt lămuritor şi indici de Liviu Papuc şi Olga Iordache. În cele 936 de pagini ale cărţii autorii au adunat ce a apărut în paginile Neamului Românesc semnat fie de N. Iorga, despre prezentul şi trecutul Bucovinei, fie de personalităţi culturale şi politice din acest ţinut românesc, au cules ştirile despre viaţa românilor din acest colţ de ţară, care de multe ori apăreau însoţite de comentarii. Cartea reprezintă o contribuţie majoră la cunoaşterea rolului pe care N. Iorga l-a avut în deceniul 1906-1916, la cunoaşterea vieţii sociale, politice, economice, culturale a Românilor din această provincie.
Vom acorda într-un număr viitor acestor două preţioase apariţii un spaţiu corespunzător însemnătăţii lor.
 
  • Currently 4.67/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

Nota curentă: 4.7 din 3 voturi

 



Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

    Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


    Recomandat Curierul National
    Ultimele comentarii:

    Oferta extrem de serioasa !Cautam oameni pasionati ...
    Nepotul dictatorului Mugabe anunță că Liderul statului nu va renunța la conducerea țării

    Un film original si bani online pentru tine! Avem ...
    Pe fondul unor relații bilaterale tensionate în ultimele luni, premierul Poloniei, Beata Szydlo, merge la Paris pentru convorbiri cu Emmanuel Macron

    amenda mai mare decat valoarea marfii si cheltuial ...
    Polițiștii Secției 3 Ploiești au confiscat țigarete și peste 250 de kg de fructe și legume

    Meletianul roman este vesnic iar faptele lui duc R ...
    Ministerul Dezvoltarii, despre lucrarile din dosarul Tel Drum-Dragnea: Corectiile de milioane de euro au fost platite din bugetul de stat, in 2014

    2000 de locuri de berbunca si 18000 de ”iepuri ...
    Primarul General, Gabriela Firea: Târgul de Joburi organizat de Municipalitate a fost un succes. Peste 20.000 de bucureșteni și-au depus CV-urile pentru a se angaja la Companiile Municipale înființate de Primărie

    Top articole:

    Afişează articolele cele mai:
    Votate | Comentate | Expediate

    Radio Sud

    Tipografia de Sud
    Orologia Primo minuto

    Sumarul ediţiei: