Cumpara acum
Prima pagină:

PDF
Descarcă »

Caricatura zilei:

PDF


Anunturi Publicitare Online
Sondaj:

Care sunt soluţiile pentru eficientizarea sistemului sanitar?

Scăderea birocraţiei
Creşterea transparenţei
Construcţia de spitale noi
Modernizarea spitalelor vechi
Parteneriatul public privat

Comentarii (6) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.527.19.13
0758.256.441
E-mail:
[email protected] national.ro

[email protected] national.ro




« Alte articole din categoria Specializat

Simbol nepieritor al unităţii şi solidarităţii naţionale

Specializat - Valeriu Râpeanu
(citeste alte articole de acelasi autor »)




Data adaugarii: 2017-09-11

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:


Am vrea să ne oprim - aşa cum am anticipat într-un număr trecut - asupra volumului „Nicolae Iorga” de Petre Ţurlea, cu care Editura Enciclopedică a inaugurat colecţia „Personalităţile Marii Uniri din 1918”. Colecţia este coordonată de istoricul Ioan Scurtu. Auspiciile sunt din cele mai bune. De aceea ne permitem să semnalăm această iniţiativă forurilor competente pentru a acorda tot sprijinul meritat, şi mă grăbesc să adaug inclusiv acela al unei largi răspândiri.
Exeget şi editor de seamă al operei lui N. Iorga, Petre Ţurlea afirmă, încă de la începutul cărţii sale, un adevăr esenţial - care din păcate nu este totdeauna luat în seamă şi am putea spune chiar ocultat, şi anume: „contribuţia sa la consolidarea conştiinţei unităţii de neam şi, de aici, a necesităţii formării unui singur stat naţional; rolul major avut în susţinerea morală a soldatului român luptător în tranşeele Primului Război Mondial, ca şi a celor care se aflau atunci în fruntea României. De aceea Nicolae Iorga este considerat unul din cei mai importanţi făuritori ai României Mari”.
Adevăr fundamental care este demonstrat în mod riguros în cele cinci capitole ale cărţii. Aşa cum spuneam într-un articol trecut, unitatea naţională şi în consecinţă făurirea României Mari n-au reprezentat pentru N. Iorga doar una din dimensiunile acţiunii sale, ci principiul fundamental al gândirii şi acţiunii lui. Petre Ţurlea demonstrează că istoricul şi omul de acţiune au fost una şi aceeaşi persoană. Că doctrinarul pornea de la realitatea istorică şi de la realităţile timpului său. Publicaţiile lui N. Iorga de la începutul secolului („Sămănătorul”, „Neamul Românesc” etc.), în ciuda tirajului lor mic, au avut o mare influenţă asupra românilor din Vechiul Regat ca şi a celor din provinciile „nelibere”. Ele - subliniază Petre Ţurlea - „erau urmărite cu la fel de mare atenţie de către autorităţile româneşti” şi de „autorităţile imperiilor vecine României, care stăpâneau teritorii româneşti, pentru că propagarea ideii unităţii culturale a românilor era considerată subversivă, putând duce la solidaritatea naţională generatoare a unităţii politico-sociale”. Şi Petre Ţurlea dă numeroase exemple în acest sens, dovedind că ideile lui N. Iorga îşi aflau ecou în rândurile unor intelectuali, cei mai mulţi tineri din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi bineînţeles din Muntenia şi Moldova. N.
Iorga a aşezat la temelia doctrinei sale factorul cultural. El considera că rezolvarea problemei ţărăneşti – cea mai dureroasă atunci, la începutul secolului în România - era în primul rând una culturală, deoarece mizeria economică a ţărănimii era însoţită de întunericul spiritual care apăsa asupra acestei clase.
Un capitol de aproape o sută de pagini (pp 25 – 118) este intitulat „Aşezămintele de la Vălenii de Munte în lupta pentru Marea Unire”, întemeiat pe documente care atestă că după 1908, data la care această iniţiativă a Universităţii Populare, care reprezintă o noutate pe plan european, „activitatea lui Nicolae Iorga la Vălenii de Munte se va integra tot mai bine în lupta pe tărâm naţional. Acţiunea în fruntea Ligii Culturale, cea publicistică, discursurile în Parlament, conferinţele ţinute de la un capăt al ţării lărgeau foarte mult sfera celor convinşi de justeţea ideilor istoricului”.
Citând scrisori ale unor fruntaşi ardeleni precum Vasile Goldiş, în care aceştia îşi exprimă „admiraţia” pentru „lupta ce o poartă pentru înfăptuirea, treptată dezvoltare şi întărirea unităţii culturale a Neamului nostru românesc”, Petre Ţurlea arată şi reversul medaliei. „Dinspre autorităţile austro-ungare au venit, repetat, critici aspre şi măsuri având scopul opririi plecărilor spre Vălenii de Munte”. Focar al ideii unităţii naţionale, ideile propagate aici de N. Iorga nu erau - aşa cum am arătat - pe placul autorităţilor române”. Însuşi foarte stricta urmărire a acestora de Siguranţă (autorul aduce numeroase exemple în acest sens, n.n.) dovedeşte receptarea de către autorităţile statului român a importanţei instituţiilor create la Vălenii de Munte, recunoaşterea capacităţii lor de influenţare a populaţiei, a faptului că acolo se crease un curent major de îndrumare a românilor spre un ideal pe care majoritatea lor ajunseseră a-l considera cel mai important.
Bogate în fapte concludente sunt şi capitolele următoare pe care le-am citat mai sus, care dovedesc implicarea totală a lui N. Iorga în lupta pentru făurirea României Mari şi adecvarea mijloacelor de propagare a acestui nobil ideal în toate categoriile sociale.  Trebuie să reţinem ceea ce subliniază Petre Ţurlea. „În acţiunea vizând formarea României Mari, Nicolae Iorga s-a folosit şi de activitatea sa ştiinţifică: a publicat foarte multe lucrări - destinate lumii româneşti sau celei occidentale - care să demonstreze justeţea acţiunii românilor”.
Într-un număr viitor ne vom opri asupra rolului crucial pe care l-a avut N. Iorga la sfârşitul anului 1916, când a rostit în Parlamentul de la Iaşi cel mai de seamă discurs din istoria oratoriei româneşti. Moment asupra căruia Petre Ţurlea se opreşte aşa cum se cuvine, subliniindu-i marele său ecou public. Importanţă pe care o acordă şi istoricul Ion Agrigoroaiei în noua sa carte „Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, 100 de ani Reflecţii în presa vremii” pe care am primit-o zilele trecute. Despre importanţa ei în cunoaşterea luptei pentru Marea Unire vom vorbi într-un număr viitor.
 
  • Currently nan/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

 



Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

  1. de Hei Neamtule ?:
    De acord dar credema ca si corona regala a Regatului Romaniei are acelasi rol , dar ce sa vezi , tari bananier ca Albania, Serbia sau Muntenegru au cocotata coroana regala pe drapelul lor, Romania nu, desi exsista lege pentru noul drapel national. Nici Johannis la Cotroceni nu il arboreaza desi ar fi cel mai motivat ca originar din Transilvania , mai ales in conditiile preferatilor rusilor , ungurii, care isi fac de cap in Secuime.
    2017-09-11, 15:53:22 (adresa: 109.98.38.*)

Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


Recomandat Curierul National
Ultimele comentarii:

Postaci peste tot. Ce treaba are Mugabe cu PSD-ul? ...
Explozie de bucurie la Harare: Robert Mugabe a demisionat

Manipularea romanilor este imensa. Fosta divizie a ...
Deciziile adoptate de Consiliul Autorității de Supraveghere Financiară

daca reuseste sa scape de alinte cu marxistii ”c ...
Angela Merkel, decisă să se bată pentru depășirea crizei politice

dau decat bani falsi de pomana! ...
Piata de ceasuri false in continua crestere

Aleeri anticipate sa hie daca asavrea ALLAH,pardon ...
Angela Merkel, decisă să se bată pentru depășirea crizei politice

Top articole:

Afişează articolele cele mai:
Votate | Comentate | Expediate

Radio Sud

Tipografia de Sud
Orologia Primo minuto

Sumarul ediţiei:

Eveniment

Economie

Fonduri Europene

Finante Banci

Piata bursiera

Actualitate Companii