Cumpara acum
Prima pagină:

PDF
Descarcă »

Caricatura zilei:

PDF


Anunturi Publicitare Online
Sondaj:

Credeți că pedepsele pentru violatori ar trebui crescute?

Da
Nu
Pedepsele actuale sunt corecte
Nu stiu, nu mă interesează

Comentarii (4) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.527.19.13
0758.256.441
E-mail:
office@curierul national.ro

trafic@curierul national.ro




« Alte articole din categoria Specializat

Ziua lui Mihail Eminescu - Ziua Culturii Naţionale

„Încrederea în trăinicia poporului român”

Specializat - Valeriu Râpeanu
(citeste alte articole de acelasi autor »)




Data adaugarii: 2018-01-15

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:


Fericită îngemănare între numele lui Mihail Eminescu şi ziua culturii româneşti!
Nu numai imaginarul popular a creat o legătură firească între numele celui care prin versurile, proza şi publicistica sa a definit esenţa culturii naţionale înţeleasă ca o sinteză între gândirea şi sensibilitatea populară ale cărei începuturi treceau dincolo de mărturia scrisă şi creaţia cultă.
Eminescu a fost cel care a aşezat la temelia demersului său intelectual „încrederea în trăinicia poporului român” pentru care prin scrisul său publicistic a luptat cu ardoare, veştejind în acelaşi timp, prin imagini de o incandescenţă expresivă ieşită din comun, orice abatere, orice moment de ezitare, de cedare, de tranzacţie păguboasă de la acest principiu cardinal.
Observaţia care s-a făcut în urmă cu mai multe decenii - mai precis în iunie 1939 - de Şerban Cioculescu, şi anume că Eminescu „priveşte evenimentele prin prisma permanenţei naţionale” nu poate să fie trecută cu vederea aşa cum se întâmplă astăzi. Pentru că, deşi a scris în paginile unui ziar de partid şi a polemizat cu alte publicaţii opuse acestei formaţii politice, Eminescu nu rămâne doar la nivelul simplei confruntări cotidiane.
Porneşte de la un fapt desfăşurat sub ochii tuturor pe care îl comentează cu obiectivitate, dar totdeauna rosteşte adevăruri care nici astăzi după mai bine de un secol nu şi-au pierdut viabilitatea: „Nu e permis nimănui a fi stăpân în casa noastră, decât în marginile în care noi îi dăm ospeţie. Dacă naţia românească ar fi silită să piardă o luptă, va pierde-o, dar nimeni, fie acela oricine, să n-aibă dreptul a zice c-am suferit cu supunere orice măsură i-a trecut prin minte să-l supună”.
Eminescu îşi întemeia ceea ce aşternea pe hârtie pe o cunoaştere a realităţilor dure din jurul său pe care le trăia suferind alături de cei ce sufereau de pe urma unei politici de nesocotire a traiului celor ce asigurau bogăţia şi prosperitatea naţiei: ţăranul român. Nu ne spune nimic faptul că cei doi mari reprezentanţi ai spiritului românesc, Mihail Eminescu şi Nicolae Iorga, au aşezat la temelia demersului lor social: ţăranul, clasa cea mai numeroasă, cea mai muncitoare, dar şi cea mai năpăstuită a acelor vremuri?
În acelaşi timp el, Eminescu, a avut cel dintâi viziunea trecutului românesc şi a afirmat cu o nedezminţită consecvenţă necesitatea unei politici a demnităţii naţionale.
Este axul gândirii sale, exprimată în cuvinte asupra cărora trebuie să medităm, înainte de a face orice pas în viaţa noastră politică: „Noi nu putem decât regreta că se văd tendinţe de a angaja ţara noastră într-o politică bazată pe apropierea exclusivă către una sau cealaltă din marile puteri, depărtând-o astfel de la linia de conduită, pe care o socotim singura bună, fiind inspirată numai de propriile noastre interese”.
Interese prin care el înţelegea drepturile istorice ale ţării sale, viaţa celor ce au făurit această istorie, bunurile materiale şi spirituale pe care ţăranii, „marii anonimi” ai poporului român le-au creat secole de-a rândul.
Am putea zice că Eminescu a avut o „cultură politică”.
Şi-o avea. Dar termenul e prea demonetizat astăzi ca să-l legăm de numele celui care a fost un factor de sinteză între naţional şi universal, între noi şi lumea din afară, între ceea ce ne spuneau strămoşii noştri şi marile figuri ale ţărilor înconjurătoare sau depărtate. De aceea el era împotriva acelora care ne priveau „pe noi numai ca un fel de gard, pe deasupra căruia se ceartă”.
Tânărul de şaptesprezece ani dorea ţării sale „La trecutu-ţi mare, mare viitor”. Dar acest viitor nu era pentru el un termen abstract. Eminescu vedea înainte de toate o ţară în care existenţa celor mulţi, a claselor productive, să fie una demnă din punct de vedere material şi moral, o ţară care să înlăture înjositoarele inegalităţi sociale, în care valorile muncii să reprezinte criteriul suprem al vieţii naţionale. El se situează într-o permanenţă poziţie ofensivă împotriva celor „care prin mijloace maloneste ajung, fără cheltuială de spirit sau muncă, la avere şi vază”. S-a pus mai puţin în evidenţă o dimensiune esenţială a gândirii eminesciene cu toate că a afirmat răspicat: „Rolul muncii intelectuale e foarte mare în ordinea economică”. Şi dădea exemplu rolul inginerului sau al agronomului. Este într-adevăr uimitor cum poetul „viziunilor cosmice”, care a tălmăcit în versuri nemuritoare gânduri şi noţiuni abstracte, poetul meditaţiei filosofice profunde, călător prin lumile trecutului pierdut în negura timpurilor a avut simultant o privire atât de lucidă asupra realităţilor sociale, economice, politice ale timpului său. Dar ceea ce a spus neîntrecutul ziarist atunci şi-a dovedit viabilitatea în timp şi s-a metamorfozat în permanenţe.
Fuziunea sufletească între El şi Ţară nu a reprezentat doar expresia unui entuziasm juvenil, ci idealul pe care unul din cei mai de seamă fii ai ţării, cel ce a lăsat o operă nemuritoare, l-a slujit cu demnitate, cu o neînfricare, rostind adevăruri cutremurătoare pentru vremea sa, clădind acea operă perenă în care gândirea şi sensibilitatea românească şi-a aflat desăvârşita ei întruchipare.
 
  • Currently 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

Nota curentă: 5.0 din 5 voturi

 



Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

  1. de Traiasca natia:
    Eminescu vesnic ca si natia romana.
    2018-01-15, 13:18:27 (adresa: 185.170.42.*)
  2. de SCRISOAREA III AZI:
    CUM NU VII TU, TEPES DOAMNE, CA PRINZANDU-I PE PiSD-ei/ SA-I IMPARTI IN DOUA CETE: IN TALHARI SI IN MISEI/ SI IN DOUA TEMNITI LARGE CU DE-A SILA SA-I ADUNI/ SA DAI FOC LA PUSCARIE SI LA CASA DE NEBUNI ?
    2018-01-15, 16:40:42 (adresa: 95.77.196.*)

Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


Recomandat Curierul National
Ultimele comentarii:

prin alegerile democratice exprimate de romani in ...
Analist american: „E vremea să facem curat în România! SUA trebuie să sancționeze clar politicienii români corupți şi să elimine astfel influenţa lui Putin”

Un necunoscut ...
Analist american: „E vremea să facem curat în România! SUA trebuie să sancționeze clar politicienii români corupți şi să elimine astfel influenţa lui Putin”

seamana cu chichirau si gotiu ...
Cine gestionează şi răspunde pentru pesta porcină

plata o primiti de la plicusor ban ...
O nouă seară de protest în Piața Victoriei

2 mai lasa din yarba ...
Klaus Iohannis: Intervenția Jandarmeriei a fost puternic disproporţionată

Top articole:

Afişează articolele cele mai:
Votate | Comentate | Expediate

Radio Sud

Tipografia de Sud
Orologia Primo minuto

Sumarul ediţiei:

Economie mondiala

Actualitate

IT&C

Transporturi

Auto

Real estate

Extern