Cumpara acum
Prima pagină:

PDF
Descarcă »

Caricatura zilei:

PDF


Anunturi Publicitare Online
Sondaj:

Credeți că pedepsele pentru violatori ar trebui crescute?

Da
Nu
Pedepsele actuale sunt corecte
Nu stiu, nu mă interesează

Comentarii (3) »
Sondaje vechi »

Contact:

Adresa:
Str. Cristian Popisteanu nr. 2-4
Sector 1, Bucuresti
Telefon/Fax:
021.527.19.13
0758.256.441
E-mail:
office@curierul national.ro

trafic@curierul national.ro




« Alte articole din categoria Specializat

Unirea naţională, visul secular al românilor

Specializat - Prof. Clement Gavrilă- Sălăuţa
(citeste alte articole de acelasi autor »)




Data adaugarii: 2018-01-17

Versiunea pentru tiparire
Trimite prin e-mail

Marimea textului:


MOTTO: 

„Noi, poporul latin de confesiune ortodoxă,  suntem elementul menit a încheia lanţul dintre Apus şi Răsărit. Oricât de adânci ar fi dezbinările ce s-au produs în ţara noastră, când e vorba de legea părinţilor noştri,  care ne leagă de Orient, şi de aspiraţiile noastre, care ne leagă de Occident, vrăjmaşii ne vor găsi uniţi şi tot atât de tari în hotărârile  noastre ca în trecut” (Mihai Eminescu)

Gerarul, cum îi mai spunem lui ianuarie, este luna în care românii cinstesc şi sărbătoresc două evenimente naţionale: Ziua lui Eminescu - 15 ianuarie - ca Zi a culturii naţionale şi Unirea Principatelor Române - Unirea lui Cuza - 24 ianuarie.
Eminescu a fost un promotor al Unirii, un vizionar şi luptător pentru idealul naţional: România Întregită. El afirma documentat într-un articol: “Românii nu au fost şi nu sunt nicăieri în ţara lor colonişti, venituri, oamenii nimănui, ci pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populaţie mai veche decât toţi  conlocuitorii săi… nu există nicio deosebire între românii din Muntenia, Moldova, nici din cea mai considerabilă parte a Ardealului. E absolut acelaşi neam cu acelaşi înclinări şi aptitudini” ( “Lumina” 14 ian.2018). Poetul spune răspicat despre ideea de unitate naţională că: “Politiceşte putem fi despărţiţi, dar unitatea noastră de rasă şi de limbă e o realitate atât de mare şi de energică, încât nici ignoranţa, nici sila n-o pot tăgădui… Azi limba este una, azi datina e una, rasa e una şi acelaşi popor, care nu mai doarme somnul pământului şi al veacurilor”.
Revoluţionarul Nicolae Bălcescu în lucrarea “Mersul revoluţiei la români” stabilea ca obiectiv al viitoarei revoluţii române Unirea, el arătând că: „Unitatea naţională fu visarea iubită a voievozilor noştri cei viteji, a tuturor bărbaţilor noştri cei mari, care întrupară în sine individualitatea şi cugetarea poporului pentru a o manifesta lumei. Pentru dânsa ei trăiră, munciră, suferiră şi muriră. Pentru dânsa Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare se luptară toată viaţa lor îndelungată şi trăseseră asupră-le năvălirea îngrijorătoare a turcilor, pentru dânsa Mihai cel Viteaz cade ucis pe Câmpia Turzii, pentru dânsa Şerban Cantacuzino bea otravă, pentru dânsa Horea moarte cumplită pe roată suferi”.
Ideea de unitate naţională a existat de-a lungul celor peste două milenii de existenţă în conştiinţa poporului român, ea manifestându-se în limba vorbită şi civilizaţia comună a plugarilor ori a păstorilor ce-şi purtau turmele în lungul şi latul plaiului românesc, a meşteşugarilor, negustorilor şi târgoveţilor, a cărturarilor, preoţilor şi oamenilor politici, a bravilor oşteni de pe câmpurile de luptă.
Baza conştiinţei naţionale de la Nistru şi până la Tisa, de la Dunăre, Mare şi până la Carpaţii Păduroşi, a stat limba, credinţa strămoşească în Iisus Mântuitorul şi cultura. De la naşterea noastră ca popor, ne-am identificat cu moştenirea fundamentală: DACIA,  spaţiul în care ne-am zămislit ca neam. Continuitatea în acest areal,  graiul,  credinţa, tradiţiile şi cultura au fost valorile ce ne-au dat puterea de a nu fi dezrădăcinaţi de nicio furtună  din acest pământ sfânt.
Umanistul Nicolae Olahus afirma în opera „Hungaria” ideea unităţii de neam, de origine a românilor: “Moldovenii au aceaşi limbă, obiceiuri şi religie, ca şi muntenii... Limba lor şi a celorlalţi valahi a fost cândva romană, ca unii ce sunt colonii de romani”. Grigore Ureche este şi mai exact în afirmaţiile sale că: „Rumanii câţi se află lăcuitori în Ţara Românească şi la Ardeal, şi la Maramuroşu, de la un loc sântu cu moldovenii, de la un loc sântu cu moldovenii şi toţi de la Râm se trag”. Celălalt cronicar moldovean, Miron Costin în lucrarea „De neamul moldovenilor” formulează ideea: „Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde se trage, este limba lui, care este adevărată latina”.
Eruditul Domn al Moldovei Dimitrie Cantemir afirma: „ Românii sunt moşii şi strămoşii noştri, a moldovenilor, a muntenilor şi a ardelenilor şi a tuturor unde se află, a românilor..
. şi limba cea părintească nebiruit martor ne este.”
 Dovezi puternice, încă din Evul Mediu, ale conştiinţei de neam a poporului nostru, românii se rugau în biserici la fel, nunţile se făceau peste tot în acelaşi mod, copiii se botezau peste tot după aceleaşi canoane, iar morţii erau bociţi şi înmormântaţi după aceleaşi rituri.
Iată de ce Mihai Viteazul a năzuit unirea, sau mai târziu, acest lucru a devenit dezideratul central al existenţei noastre. Dacă ar fi să vorbim în limbajul de azi, unirea şi făurirea statului naţional a fost PROIECTUL DE ŢARĂ, românii l-au fundamentat şi n-au aşteptat să vină o clasă politică, un om luminat să-l propună şi să-l facă, într-un moment istoric favorabil. Acest proiect de ţară s-a născut pe plaiurile Carpaţilor, pe ogoarele plugarilor, în biserici, pe câmpurile de luptă, în clipele de bucurie şi în cele de necazuri ale poporului nostru.
Unirea de la 1859, „Unirea lui Cuza” nu a fost un act istoric întâmplător, el a venit drept ceva normal, el este rezultatul maturităţii şi cristalizării conştiinţei naţionale. Principatele Unite, apoi în 1877-1878 cu statut internaţional de stat independent, România, ca Regat, joacă un rol deosebit de important în Europa şi mai ales în Sud-Estul continentului. 
Românii din Transilvania ţinuţi în robie de nefasta uniune: „unio trium nationum” (1437) aproape 600 de ani, consideraţi ca toleraţi în propria ţară, nerecunoscându-li-se religia (religia receptă, decretele regelui Ludovic de Anjou 1366) năzuiau să fie acolo, cu fraţii lor, în aceeaşi matcă.
Vestea alegerii lui Cuza ca domn al Moldovei şi Valahiei, peste voinţa marilor puteri,  în Transilvania, a constituit un moment nu numai de bucurie, ci şi de dorinţă pentru unire. Acelaşi lucru îl nutreau basarabenii şi bucovinenii. Condiţiile politice ale mijlocului de secol al XIX-lea nu au fost posibile pentru o deplină unire, dar românii au avut răbdare şi credinţă în relizarea visului de a desăvârşi statul naţional unitar român. România Mare constituită la 1918 a fost un dar al lui Dumnezeu pe care nu am putut să-l păstrăm, în fatidicul an 1940 forţele răului determinând destrămarea ei. Nicolae Titulescu afirma despre unitatea naţională şi suveranitatea statală: „Nu dau dreptul nimănui din afară să se amestece în treburile lăuntrice; cer, dimpotrivă, ca directivele noastre intrene să fie pur româneşti. Cu această concepţie şi acest spirit am condus politica externă a ţării şi afirm că i-am asigurat o independenţă, cu privire la înrâuririle de afară, care n-a fost niciodată depăşită de trecut. Dar tocmai pentru că vreau ca românul să fie stăpân la el acasă, doresc să găsească el singur, în plina lui suveranitate, normele cele mai bune pentru păstrarea unităţii noastre naţionale”.
La o sută de ani este însă important să înţelegem că unirea bazată pe limbă, credinţă şi cultură este lucrul cel mai de preţ pe care îl avem, că greaua datorie de a o apăra, de a o întări şi de ce nu, a o întregi cu celelalte pământuri ce vremelnic şi de vremuri nefaste, ne-au fost răpite. Anul 2018 trebuie să fie pentru NOI ROMÂNII DE RÂND nu numai o sărbătoare, ci anul responsabilităţii faţă de TRECUT, PREZENT şi VIITOR, chiar dacă suntem văduviţi de conducători devotaţi poporului. Românii au spre fericirea lor Biserici şi slujitori cu dar şi har, dar mai ales credinţa strămoşească ce i-a condus şi ocrotit în toată istoria lor. Noi, românii, nu trebuie să uităm cuvintele  poetului fără pereche: „A fi un bun român nu e un merit, nu e o calitate  ori un monopol special, ci o datorie pentru orice cetăţean al acestui pământ, care este moştenirea în exclusivitate şi istorică a neamului românesc. Acesta este un lucru care se înţelege de la sine” (Lumina 14 ian 2014). Eminescu arată că: „Patriotismul nu este doar iubirea ţărânei. Fără cultul trecutului nu există iubire de ţară”, iar, continuă poetul: „Măsura patriotismului nostru va fi dată de FAPTELE CE VOM AVEA OCAZIUNEA DE A LE ÎMPLINI în viitor, iar nu de profesarea nimic costisitoare a unor idei pe care individul şi le alege după plac”. Cât de actuale sunt cuvintele marelui poet mai ales pentru gâlceava din aceste zile!!!
De aceea noi trebuie să ne uităm la ceea ce este mai important pentru ţară: prezentul şi viitorul ei.
 
  • Currently 5.00/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Noteaza articolul.

Nota curentă: 5.0 din 2 voturi

 



Comentarii

Curierul National nu este responsabilă juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastră vă revine în exclusivitate.

    Timpul de 30 zile în care puteaţi face comentarii pe marginea acestui articol a expirat.


    Recomandat Curierul National
    Ultimele comentarii:

    Sa speram ca va exista si o consultare a populatie ...
    O nouă bază militari cu soldaţi NATO în România

    dezminte ,dar mint ,unele cozile de topor . ...
    Comisia Europeană intervine în SCANDALUL Pilonului II de pensii. Ce spun oficialii de la Bruxelles

    Sa speram ca va exista si o consultare a populatie ...
    O nouă bază militari cu soldaţi NATO în România

    1 bla bla bla ...
    FTMB a aniversat 28 de ani de la înființare

    1 bla bla bla ...
    FTMB a aniversat 28 de ani de la înființare

    Top articole:

    Afişează articolele cele mai:
    Votate | Comentate | Expediate

    Radio Sud

    Tipografia de Sud
    Orologia Primo minuto

    Sumarul ediţiei:

    Eveniment

    Economie

    Actualitate Companii

    Specializat

    Politic

    Economie mondiala

    Actualitate