Plata şi răsplata ştiinţei de carte

Florin Antonescu


Felul în care evoluează piaţa muncii este îngrijorător
Cauzele în general sunt concentrate în taxarea tot mai mult şi fără discernământ a forţei de muncă
Soluţia de contracarare, despre care se vorbeşte tot mai mult, este găsită în robotizare

Vâlva provocată de închiderea unei fabrici din cauză că nu găseşte lucrători a fost mai mult spectaculară, cu morala cunoscută: “Românu’ fuge de muncă”. A trecut. Problemele rămân. Sunt mai vechi şi mai complicate decât un caz.
Felul în care evoluează piaţa muncii este îngrijorător. Se vede aceasta din perspectiva tuturor categoriilor de actori implicaţi: angajatori din mediul economic, formatori din sistemul educaţional, angajaţi şi aspiranţi la angajare dintre cei formaţi, indiferent de nivel. Starea s-a învechit, a devenit fenomen, chiar fatalitate. Observatori ai situaţiei generatori de analize şi furnizori de soluţii transmit semnalul cum că recrutarea resursei umane este tot mai greu şi mai scump de îndeplinit, îndeosebi pentru sectoare cum sunt fabricile şi serviciile. Cauzele în general sunt concentrate în taxarea tot mai mult şi fără discernământ a forţei de muncă. Se adaugă şi este semnalată insistent lipsa de adaptare la rigorile muncii a celor găsiţi în cele din urmă pentru angajare. Se vorbeşte despre legătura învăţăturii de carte cu practica, există programe, vin (greu, dar vin) bani europeni pentru aşa ceva, se încheie contracte, sunt dotate ateliere, s-a încetăţenit şi o limbă de lemn adecvată pentru „tranziţia de la şcoală la viaţa activă”. Cu toate acestea, oameni care chiar să poată fi angajaţi în viaţa activă, productivă, se găsesc greu, iar dacă se găsesc, şi mai greu se păstrează. Soluţia de contracarare, despre care se vorbeşte tot mai mult, este găsită în robotizare. Un fel de speranţă şi de spaimă se amestecă în perspectiva că roboţii vor înlocui oamenii. Tema este prezentată cu un avânt imaginativ cu care leit, prin 1970, se vorbea despre „noi în anul 2000”. Acum, se dezvoltă argumente pentru promovarea muncii robotizate şi robotitoare în sensul că robotul lucrează 24 de ore din 24, nu ştie ce-s alea week-end, concediu şi sărbători, ba nici pauză de masă, nu greşeşte, nu face mofturi, nu are revendicări. Rămâne ignorat sau socotit numai din ochi dacă specificul muncii umane pe care ar înlocui-o robotul şi valoarea produsului făcut de om merită investiţia în automatizare.
Cu atenţia concentrată asupra complicaţiilor deficitului de resursă umană mediu calificată, bună executantă şi productivă, lipsurile şi neajunsurile de la nivelul muncii de creaţie şi a celei decizionale par lineare. Oamenilor cu carte, cu diplome şi cu titluri ştiinţifice se consideră că le trebuie recunoaştere în bani. Simplist şi naiv, autorităţile perpetuează o întreagă propagandă a susţinerii valorilor cu sume mari, concentrate, acordate în cadru festiv şi cu ceva facilităţi de moment. Elevii laureaţi olimpici în aria ştiinţei, creaţiei, învăţăturii au fost premiaţi în semestrul care s-a încheiat cu câte 12.545 lei (laureat absolut, cu punctaj maxim), 9.720 lei (medalie de aur), 8.330 lei (medalie de argint), 5.950 lei (medalie de bronz), 4.065 lei (menţiune). Pe deasupra, medaliaţilor olimpici li se acordă dreptul de admitere în învăţământul superior fără concurs. Bucuria de moment a primirii premiilor şi utilitatea unor asemenea sume sunt incontestabile. Scutirea de concurs a unora cu un asemenea nivel al ştiinţei de carte şi în condiţiile cerinţelor firave de admitere în general pare un ajutor dat cuiva care nu avea nevoie de el. Tinerii ştiutori de carte multă şi de meserie nu au nevoie neapărat de premii şi de intrare liberă acolo unde oricum pot intra prin propriile capacităţi tocmai pentru că sunt buni. Drept urmare, ei pleacă în universităţi, institute, companii din lumea largă. Poate nu întotdeauna abili în exprimare, câte unii spun cum au auzit şi ei, că ar vrea să se întoarcă, să se dedice etc., dar o vor face numai dacă vor fi trataţi la adevărata lor valoare. Plata şi răsplata ştiinţei de carte multă sunt dorite în primul rând sub formă de siguranţă pentru ziua de mâine şi pentru cea de poimâine. Peste toate, ce li se cuvine ştiutorilor de carte şi de meserie este prioritatea în concurenţa cu impostura. 

Articol salvat de pe www.curierulnational.ro, ediţia din 13 Februarie 2018. Acest articol este proprietatea Curierul National si nu poate fi reprodus fără acordul scris al acestora.