Qui prodest declarația șefului armatei române?

Strămoșii noștri latini ne-au lăsat câteva alocuțiuni cu o putere de sugestie mai mare decât am putea noi, acum, să încercăm o explicație mai bună prin propriile cuvinte. Acest ”qui prodest”, adică la ce sau cui îi folosește, a fost reacția imediată pe care am avut-o ascultând declarațiile domnului general Gheorghiță Vlad, Șeful Statului Major al Apărării. Înr-o atmosferă mirifică în care domnul prim-ministru ne spune că România este tigrul Europei din punctul de vedere al creșterii economice, în care doamna ministru al muncii ne spune că vom avea pensii crescute chiar cu 80%, în care domnul ministru al economiei ne anunță că vom avea o creștere istorică a investițiilor, apare un domn general la televizor și ne spune pe șleau, dar calm că dacă nu ne apucăm de treabă va fi vai și amar de capul nostru, căci ne paște al treilea război mondial. Direct, fără cuvinte meșteșugite ne mai spune că suntem nimeni în lumea asta, că nu avem armată, că nu avem arme, că nu am înțeles și nici nu înțelegem că oricât de puternici aliați strategici am avea, trebuie să avem propria noastră forță de apărare.

M-am întrebat ce Dumnezeu vrea acest general? Oare acest militar de rang înalt, venit la televiziune în bocanci și uniformă standard de protecție, fără decorații atârnate pe piept nu i-a auzit pe domnul președinte Iohannis și pe domnul prim-ministru Ciolacu când asigurau poporul român că ”niciodată nu am fost atât de bine apărați și protejați ca acum, în perioada conducerii domniilor lor”?

Qui prodest, cui îi servește declarația generalului?

După părerea mea, am putea identifica mai mulți beneficiari ai unei astfel de declarații:

Primul beneficiar ar putea fi indirect clasa politică și decidenții politici dar, în mod direct, actualul guvern de coaliție. Amenințarea de război din partea șefului armatei române nu poate să nu creeze o stare de îngrijorare la nivelul populației, nu poate să nu creeze o stare de înfricoșare, chiar de panică. O asemenea atât de înfricoșătoare perspectivă asupra viitorului poate abate atenția de la greutățile de zi cu zi ale traiului milioanelor de români supuși presiunii prețurilor, facturilor și căderii abrupte a puterii de cumpărare, ca și a iminentei creșteri a impozitelor și taxelor imediat după alegeri. Milenara filozofie de viață a românilor bazată pe ”doamne ajută și doamne ferește” îi va face pe aceștia să gândească resemnați că ”las’ că merge și așa, numai să nu vină rusul peste noi”.

Un alt beneficiar al declarației domnului general este politica masivă de înarmare a României bazată, aproape în totalitate, pe import din Statele Unite ale Americii cu minore posibilități de offset pentru industria noastră. Calculele arată că (vezi Patrick André de Hillerin 31/01/2023) bugetul Armatei, inclusiv achizițiile de armament, conform unei decizii care nu a fost întărită printr-o lege dată de Parlament, este 2,5% din PIB. Era 2%, dar a crescut la 2,5%. La un PIB de 1.590 de miliarde de lei, bugetul alocat armatei în 2023 ar fi fost de 31,8 miliarde de lei, reprezentând 2% din PIB. Decizia de a se aloca 2,5% din PIB a fost luată la jumătatea anului 2023, dar alocarea pentru armată a fost, de la începutul anului, de 38,75 miliarde de lei, reprezentând 2,4% din PIB.

Aceasta înseamnă că bugetul repartizat Apărării reprezintă, de fapt, 14% din veniturile bugetare și 11% din cheltuielile bugetare. Este enorm, pentru o țară care nu se află în război și care are încă nevoie de investiții uriașe în infrastructură.Deși investițiile în dezvoltarea României sunt vitale, bugetul Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a fost, în 2023, de doar 13 miliarde de lei, de trei ori mai mic decât cel al Apărării.

Nu putem exclude posibilitatea ca un alt beneficiar să fie structura militară a țării care devine mult mai evidentă datorită rolului mult mai important din punct de vedere instituțional și decizional pe care îl capătă în condițiile pregătirii pentru un iminent război. Este foarte probabil ca într-un asemenea context să se finanțeze o extindere a rețelei învățământului militar, să se reevalueze pozitiv sistemul de salarizare și de pensionare a personalului militar.

Desigur, declarația unui atât de important personaj cum este cel al șefului armatei române poate fi interpretată în diferite moduri, mai ales în contextul actual internațional caracterizat printr-o formă mai modernă de revenire la situația tensionată specific perioadei războiului rece. Domnul general Gheorghiță Vlad poate fi judecat sau apreciat după felul în care s-a pliat pe această tendință generală de „atenționare” a populției, în limbaj apocaliptic, asupra posibilității izbucnirii unui nou conflict militar la nivel mondial dar poate fi judecat sau apreciat și după felul cum și-a orientat declarația pe specificul și situația strict particulară a României.

Din punctul meu de vedere, acest aspect al particularizării la specificul României este de mare importanță în condițiile politice și economice ale anului 2024, an caracterizat printr-un crucial eveniment electoral, cu implicații decisive pentru viitorul țării pe termen lung.

Afirm că declarația domnului general poate fi considerată un adevărat ”program de țară”, o strategie de dezvoltare și modernizare a țării, reprezentând o manieră corectă și veridică de valorificare a unei oportunități istorice pe care o avem în acest moment de redesenare și de redimensionare a sistemului geopolitic și a raportului de forțe pe plan mondial.

Acest ”program de țară” care este focusat pe apărare are capacitatea de a antrena și stimula dezvoltarea pe orizontală a unei game extinse de ramuri și sectoare industriale, iar pe verticală a unei structuri instituționale și decizionale apte de a asigura funcționarea eficientă a decizie politice.

Este, din punctul meu de vedere, important de interpretat opinia domnului general ca pe o incitare la dezvoltarea unui program de țară pe viitoarea perioadă deoarece această opinie vine în condițiile unei evidente lipse de capacitate a actualilor decidenți politici de a aduce în fața națiunii concepte de dezvoltare, absolut necesare în condițiile în care în pragul alegerilor populația votandă are nevoie de o informație amplă și corectă asupra intențiilor conceptuale pe care puterea le are asupra obiectivelor strategice ale dezvoltării, pe care și le propune în viitorul mandat.

Din păcate, actuala putere decizională nu are niciun program de dezvoltare, nicio strategie sau program de țară pe termen mediu sau lung. Intrăm în anul electoral fără să ni se prezinte programe electorale ce vor deveni programe de guvernare, fără să știm, în calitate de votanți, ce gândesc actualii decidenți despre dezvoltarea acestei țări și a bunăstării noastre.

În lipsă de altceva, în lipsa unei viziuni pe termen mediu și lung, declarația domnului general devine singura viziune strategică de care putem lua notă.

Iată cum, războiul devine o oportunitate pe care o putem valorifica în calitate de motor al dezvoltării. Nu este, nici pe departe ideal dar… asta este realitatea.

Actuala coaliție de guvernare ar fi avut oportunitatea ca, pe fundalul protestului fermierilor, să prezinte un program de țară, o strategie pe termen lung pentru dezvoltarea agriculturii și transformarea României într-o putere exportatoare de alimente la nivel mondial. Nu a elaborat o astfel de strategie sau program de țară pentru agricultura românească. Încă o oportunitate pierdută pe lângă cea a inexistenței unui program de țară pentru siguranța energetică sau a unui program de țară pentru îmbunătățirea stării de sănătate a populației.

Oportunitatea războiului a fost intuită de către domnul general ca pe o necesitate urgentă de a avea un program de țară pentru apărare, ca pe o strategie pe termen mediu și lung de asigurare a protecției față de posibilitatea unui război.

Se pare că declarația i-a trezit din amorțeala iresponsabilității pe actualii decidenți. Imediat s-au întâlnit pentru a discuta unele aspecte prezentate în declarație.

Felicitări, domnule general! I-ați trezit la realitate. Măcar de ar rămâne treji și după alegeri.