Da, teoretic toată lumea vrea descentralizare, dar când trebuie să trecem efectiv la realizarea ei, parcă nu ne mai place. De ce? Pentru că ne-am obișnuit atâția ani să avem acolo, undeva, un tătuc care să ne spună ce să facem, când să facem, cum să facem! Este mai comod, iar dacă lucrurile nu ies tocmai cum ne-am dori, să nu avem nicio responsabilitate. Numai că trebuie să ne hotărâm: vrem să ne gospodărim așa cum trebuie, în funcție de necesitățile comunităților în care trăim, sau lăsăm pe alții, de la centru, care, așa cum s-a dovedit de atâtea ori, nu prea au legătură cu ce se întâmplă la nivel local. Sigur, asta nu înseamnă că nu trebuie să existe niște organisme centrale, de coordonare, organisme care să stabilească strategii pe termen mediu și lung în diferite domenii de activitate, dar este necesar ca aceste organisme să fie mult mai suple, cheltuielile de funcționare a lor să fie mult mai mici, fără însă să afecteze funcționarea optimă a respectivelor activități. Astfel, comunitățile locale sunt cele care știu cel mai bine care le sunt necesitățile, prioritățile, sunt sigur că și cheltuielile ar fi mult mai bine drămuite, altfel, dacă de câte ori am cheltuit nesăbuit ne uităm spre bugetul de stat ca să ne ajute, cu alte cuvinte, să ne suporte cheltuielile din impozitele și taxele tuturor, iar statul să intervină, niciodată nu vom fi responsabilizați în cheltuirea banului public. Evident, rolul statului rămâne, în schimb o mare parte a atribuțiilor și responsabilităților ministerelor ar trece spre comunitățile locale. Sigur, asta ar însemna și o recalibrare a aparatului bugetar, și anume dinspre centru spre local.
Ei bine, dacă este, cumva, de așteptat să fie o anumită opoziție a celor de la centru, surpriza este că, deși declarativ doresc descentralizare, și cei de la local se opun. De ce? Pentru că descentralizarea le-ar aduce și sarcini în plus, ar trebui să gândească măsuri de finanțare, găsirea de surse de finanțare, trebuie să-și drămuiască foarte bine cheltuielile, cu alte cuvinte li se complică viața. De fapt, ar trebui să se comporte aproape ca o companie privată, sigur cu diferențele de rigoare, ceea ce, sigur, este mai complicat, nu mai bine stau și așteaptă ordine și îndrumări de la cineva? Ce atâta bătaie de cap! Și acest lucru se vede cel mai bine acum, când prin ordonanța mult discutată, dar încă nevăzută, a austerității, se prevede, cel puțin așa se vehiculează, o anume descentralizare. Să vezi cum sar unii să motiveze că o eventuală descentralizare va duce la greutăți în funcționarea instituției respective, la pierderea de specialiști, specialiști care se formează în zeci de ani, la greutăți în finanțarea proiectelor pe care le are instituția etc.
Toate acestea sunt doar motive pentru păstrarea confortului în care se află respectivii protestatari. Dacă se dorește cu adevărat o reformă a aparatului bugetar, implicit o reducere a deficitului bugetar, atât ca număr, dar mai ales ca repartizare în spațiu, respectiv dinspre zona de la centru înspre zona locală, dar și înspre activitățile care duc lipsă de personal, în timp ce la alte activități este surplus de personal, atunci trebuie să ieșim din zona de confort. Altfel, vom cheltui, inevitabil, mai mult prin acest sistem centralizat, pentru că cu cât deciziile sunt mai îndepărtate de cetățean, în spațiu vorbind, cu atât cheltuielile sunt mai ineficiente. Dar mai este un motiv pentru care cheltuielile bugetare sunt ineficiente: depărtarea, neimplicarea cetățenilor în luarea deciziilor, iar implicarea acestora vine doar dacă avem decizia cât mai aproape de el, cu alte cuvinte vine prin descentralizare.
Pen’ca pierdem … privilegii !