Interviu cu Elena Agiu-Neacșu

(Interviu realizat de Agora Artelor)

Bună ziua, doamnă Elena Agiu- Neacșu!

Pe un tărâm al frumosului cu multiplele-i forme de manifestare creative: poezie, proză, pictură, fotografie, sculptură etc, se creează întotdeauna, cu străduință, o atmosferă plăcută, ca într-un castel clădit pe cuvinte și culori, unde fiecare dintre protagoniști își poate descătușa sufletul lăsând în urmă trăiri, opinii, sentimente. Poate că unele creații vor dăinui precum mesajul săpat în piatră, poate că altele se vor nărui precum un castel de nisip… Doar timpul va decide acest lucru, însă atât cât viețuim, suntem și ne suntem datori să încercăm să înseninăm existența noastră și pe cea a celor de lângă noi, dăruind cuvinte și culori, descătușându-ne din preaplinul inimii de tot ceea ce avem mai bun, mai frumos lăuntric. Dumneavoastră sunteți cu siguranță dintre cei care dăruiesc! De aceea, prin acest interviu încercăm și sperăm să reușim să ne cunoaștem mai bine între noi. Așadar, ne puteți răspunde la câteva întrebări?

E.A.N.- Desigur, chiar mă simt onorată de invitație și mă bucur că munca mea pe tărâmul creației nu a fost zadarnică.

1. -Ne puteți spune câteva cuvinte despre dumneavoastră și despre locurile natale?

E.A.N . – M-am născut în comuna Cetate, județul Dolj. La liceu am avut un mentor deosebit – profesoara de limba și literatura română care a intuit calitățile mele și m-a îndrumat către filologie deși secția pe care am absolvit-o era cu profil real. Așa am ajuns la Facultatea de filologie a Universității din Timișoara unde am fost membră a cenaclului studențesc „Pavel Dan” avându-i colegi pe Ioan T. Morar și pe Ileana Lăscoiu ce aveau aceleași preocupări ca mine, iar ca îndrumător pe președintele cenaclului Mircea Bârsilă – un poet din Pitești pe care l-am întâlnit ulterior cu prilejul diferitelor concursuri la care am participat.

2. – Majoritatea dintre noi avem un sprijin ori un model de urmat a cărui percepție ne-a ghidat cumva parcursul existenței. Este valabil acest lucru și pentru dumneavoastră?

E. A.N.- Da. Precum v-am spus deja, anticipând cumva întrebarea dumneavoastră – profesoara de limba și literatura română Icălaș Maria pe care am avut-o la liceu. Important este că la “Agora Artelor” am găsit un veritabil climat de emulație spirituală care mă stimulează să creez în continuare.

3. -Aveți și alte pasiuni, pe lângă cea a scrisului ? Care ar fi acestea?

E.A. N.- Pasiunea mea de căpătâi este lectura, dar în timpul liber cos şi goblen, croşetez, merg în călătorii şi drumeţii. De asemenea, am urmat cursurile de operator introducere – validare date pe computer, devenind astfel un ajutor prețios al soțului meu în munca de auditor financiar. Cu toate acestea, cititul şi scrisul rămân pe primul loc. Nu contează că e zi sau noapte, când mă vizitează muza, las totul deoparte și mă așez la masa de scris.

4. – Experimentăm de-a lungul vieții momente care ne colorează pozitiv existența. Ne puteți împărtăși aceste momente?

E.A.N.- Un moment esențial din viața mea de viitor condeier cred că este acela al primei poezii citite. La vârsta de 13 ani am primit de la un unchi din București un volum de poezii al lui George Coșbuc. Am citit împreună cu tatăl meu poezia „Trei, Doamne, și toți trei” și emoţionaţi am plâns amândoi, iar de aici mi-am luat zborul. Am început și eu să scriu. De fapt, tatăl meu îmi recita adesea poezii şi a fost cel care mi-a insuflat cel dintâi patima pentru lectură.

5. -Considerați că un cenaclu literar și nu numai, precum „Revista Agora ARTELOR” este un loc unde sufletul vibrează la poemele, prozele, picturile și celelalte creații expuse de către făuritorii de artă?

E.A.N.- Bineînțeles. Vă pot spune că ajungând în Râmnicu Vâlcea ca profesor prin repartiție, cum era pe vremuri, am avut șansa să îmi continui perfecționarea la Societatea cultural-aristică și cenaclul „Anton Pann”. Era și este încă un veritabil climat de emulație spirituală. Fiecare dintre noi citim și ne expunem creațiile la întâlnirile lunare. De asemenea, participăm la lansările de carte ale colegilor la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”.

6. -Ce credeți despre opiniile lăudabile cât și despre cele critic-constructive, în termeni decenți desigur, vis-a-vis de creațiile expuse?

E A.N.- Este firesc ca într-un cenaclu să ne expunem sincer opiniile personale, pentru că numai printr-o critică în termeni decenți, constructivă, avem de câștigat. Chiar ne face un deserviciu lauda nemeritată.

7. -Poezia contemporană a evoluat mult față de ceea ce se preda odinioară în școli. Credeți că este aceasta o evoluție benefică?

E. A.N.- Bineînțeles, dar cu o condiție. Cel care scrie să citească mult pentru a fi în pas cu poezia modernă. Numai astfel se poate desprinde de modele. E foarte ușor ca dacă nu citește poezie modernă, să cadă în capcana de a pastișa, involuntar, desigur.

8. -Preferați poezia în vers clasic sau pe cea în vers alb, liber? Argumentați, vă rog.

E.A. N.- . Precum știți, scriu cu preponderență în vers clasic. Scriu și poezie în vers alb, dar rareori. Din păcate, am rămas tributară versului clasic. Nu știu dacă e bine sau rău, dar oricum nu mă consider poet și cel puţin deocamdată nu intenționez să public un volum de poezie.

9. -Ce rol credeți că au cenaclurile în spațiul cultural românesc în contextul contemporaneității?

E.A.N.- Cenaclurile au un rol esențial pentru îndrumarea tinerei generații, de aceea consider că mai ales în contextul actual ele trebuie să existe și să își îndeplinească menirea pe care au avut-o dintotdeauna.

10. -Ce ne puteți spune despre realizările dumneavoastră în domeniul artelor? Și desigur dacă aveți în vedere și alte proiecte în viitorul apropiat?

E.A.N.- Am publicat creaţii în diferite periodice şi antologii şi am participat la numeroase concursuri literare interne şi internaţionale, iar ca o încununare a acestora a venit şi publicarea în volum.

Iată câteva periodice la care am colaborat şi colaborez cu poezii, epigrame, eseuri, pamflete, schiţe, teatru: Orizont, Evenimentul, Cronica Vâlceană, Jurnalul de Vâlcea, Monitorul de Vâlcea, Povestea vorbei, Anton Pann (Rm. Vâlcea), Poştaşul (Slatina), Scurt circuit oltean (Slatina), Constelatii Diamantine (Craiova), Pietrele Doamnei (Domnesti-Arges), Mirajul Oltului (Călimănesti), Amurg Sentimental (Bucureşti), Revista română de versuri şi proză (Bucureşti), Viaţa de pretutindeni (Arad), Zeit (Brăila), Apollon, Vatra veche (Tg. Mureş), Ziarul de Iaşi, Cronos, Negru pe Alb, Criteriul naţional, Observatorul – Toronto, Agora Artelor etc.

Iată şi premiile obţinute la diferite concursuri: Premiul Special acordat de Consiliul Jud.Vâlcea cu prilejul lansării volumului de poezie « Patrioţi de… trei parale » (1998) ; Diploma de onoare acordată de Societatea Culturală Anton Pann pentru contribuţia deosebită în afirmarea spiritualităţii şi culturii vâlcene (2000); Premiul al II-lea, teatru, “Festivalul Nicolae Bălcescu” , ediţia I (2002); Premiul al III-lea, proză, « Festivalul Nicolae Bălcescu », ediţia I (2002) ; Premiul al III-lea, poezie, “Festivalul Nicolae Bălcescu”, ediţia I (2002); Premiul I, teatru, Concursul naţional “Dor de dor” (Dor Mărunt, 2008) ; Premiul al III-lea, epigramă, Concursul naţional “Pe aripi de dor domnesc”, Ediţia a II-a (Domneşti, 2009) ; Premiul al II-lea, teatru, Concursul “Vara visurilor mele” , Ediţia a IX-a (Amurg Sentimental, Bucuresti, 2010) ; Premiul I, eseu, Concursul “Pe aripi de dor domnesc”, Ediţia a III-a (Domneşti, 2010) ; Premiul al III-lea, poezie, Concursul “Pe aripi de dor domnesc”, Ediţia a III-a (Domneşti, 2010) ; Premiul al III-lea, teatru, Concursul “Pe aripi de dor domnesc”, Ediţia a IV-a (Domneşti, 2011) ; Menţiune, poezie, Concursul “Pe aripi de dor domnesc”, Ediţia a IV-a (Domneşti, 2011) ; Premiu Special, poezie, Concursul « Vasile Militaru », (Ocnele Mari, 2011) ; Menţiune, teatru, Concursul « Dor de dor » (Botoşani, 2012) , Menţiune, poezie, « Pe aripi de dor domnesc », Ediţia a V-a (Domneşti, 2012) ; Menţiune, poezie, „Concusul Internaţional de poezie şi proză Starpress » (Voineasa, 2014) ; Premiul I, teatru, Concursul „Alb hoinar », Insemne culturale , 2015; Premiul al II-lea, teatru, Concursul « Rădăcini », Insemne culturale , 2016 ; Premiul al III-lea, teatru, Concursul « Labirinturi autumnale », Insemne culturale , 2016 ; Premiul al III-lea, teatru, Concursul « Memoria Slovelor », 2016; Premiul al III-lea – Concursul de replici epigramatice „Cincinat Pavelescu”, 2017; Menţiune, proză scurtă, Concursul „ Ferestre către suflet”, Agora Artelor, 2022; Premiul I, Catrene, Agora Artelor, 2022 etc.

Deși am debutat cu un volum de poezie satirică („Patrioți de trei parale”, 1998), cu timpul mi-am dat seama că nu aceasta e vocea care mă reprezintă. Precum știți, excelez în pamflet, tabletă satirică, scenetă, teatru, catren și arareori epigramă, catrenul fiind preponderent.

Volumele care au urmat celui de poezie și care consider că mă reprezintă sunt:

2) „Despre ce vorbim aici?” (teatru, 2016)

3) ” Popas în universul… medical – tablete satirice antistres” ( 2019)

4) „Dincolo de perdea” (eseuri și pamflete, 2022)

Precizez că pamfletele din volumul „Dincolo de perdea” au apărut inițial în cotidianul independent “Criteriul național”, iar unele scenete și poezii au fost difuzate la postul de radio în limba română I&G- Atena și le puteți asculta pe YouTube.

Deocamdată nu am în vedere publicarea unui nou volum deși am poezii, piese de teatru și catrene care își așteaptă rândul. În orice caz, voi publica un nou volum de teatru şi unul de catrene, însă fiind o fire foarte sensibilă, mă resimt încă după avatarurile publicării ultimului volum. Când va sosi momentul de grație, cu siguranță vă voi anunța, pentru că revista “Agora Artelor” prin reprezentanta sa deosebit de sufletistă, doamna Lilioara Macovei, căreia îi mulțumesc și cu acest prilej, m-a ajutat foarte mult la apariția ultimului volum. De asemenea, vă mulțumesc și dumneavoastră pentru că m-ați cooptat în juriul ce nota poeziile după imagine de pe site-ul “Agora Artelor”. Ați făcut o alegere bună, pentru că sunt convinsă că nu v-am înșelat așteptările.

11. Dacă doriți să lăsați pentru cititorii revistei un mic fragment reprezentativ din creația personală.

E A.N. – Vă propun spre lectură două poezii care au foarte multe aprecieri și care au fost difuzate și de radio I&G-Atena. De asemenea, vă propun un pamflet din volumul „Dincolo de perdea” (2022) şi un scheci à la nea Mărin pentru amuzamentul cititorilor.

La sfat cu floarea de mac

Inimii ce-n goană bate,

Dorului spre-a-şi găsi leac,

Ţesea-ntruna zi şi noapte

La sfat cu floarea de mac;

Şi-n covoarele alese

Câte vise-au încăput!

Pătimaş suflet pusese,

Vieţii cătând început;

Din mâinile ei de aur

Au odrăslit fir cu fir

Neasemuit tezaur:

Crin, lalea, in, trandafir;

Aşa cum pictor surprinde

Pe-al său şevalet zefir,

O lume-ntreagă cuprinde

Ţesătura-i de safir.

Coborâtă-s dintr-un verb

De unde vin? Am, oare,-un rost?

Pe gânduri cad și mă-ntreb;

Îmi e condeiul adăpost

Coborâtă-s dintr-un verb;

Prin zăpezi, furtuni și zloată

Înotai… Prin lan cu maci.

În zadar aștept răsplată,

Nu sunt decât un cârpaci

Ce-avan mă târăsc pe coate,

Bâjbâind năuc poteci,

În urmă voi lăsa toate,

Vine vremea să și pleci.

Cum nimic nu mă mai leagă

De – astă lume-n fierbere

Și surdă-i urechea bleagă

Să-i măsoare trecere,

Moartea-mi va părea ferice,

Loc de pace și odihnă,

Iar de-acum voi putea zice

Că trăiesc pioasa tihnă.

Beizadeaua contemporană

Prin diferite sforării, în apele tulburi de după aşa-zisa Revoluţie din ’89 s-au prins cei mai mari peşti. Tot atunci au răsărit ca ciupercile după ploaie miliardarii de carton despre care atâta s-a făcut voroavă. Dar atât. Parole… A lătrat presa o vreme, dar ei, sub adăpostul legilor permisive, şi-au făcut mai departe de cap.

Noii ciocoi au ajuns în posturi – cheie şi nu este de mirare că astăzi avem la conducere tot felul de ciudaţi de o prostie crasă, dar cu ifose de mari domni.

Dar acum mi-am propus să vorbesc despre urmaşii acestora care nu sunt cu nimic mai prejos, că doar se ştie: ce naşte din pisică, tot şoareci mănâncă.

La volanul bolizilor de sute de mii de Euro încă din faşă, beizadeaua contemporană are şi câte trei masterate, doctorate în varii domenii, că, deh, nu se ştie! Dar mai ales în drept. Aici e o pâine bună de mâncat, iar ca absolvent de drept (sic!) poate accede mai uşor la un portofoliu de ministru, căci trebuie să recunoaştem, acesta este şi scopul pentru care tăticuţul sau mămicuţa (după caz!) s-au zbătut din poziţia deţinută vremelnic să-i asigure un viitor celui de-„al doilea Cucuzel, podoaba creştinătăţii”.

Şi apoi dacă pune de-un chef straşnic la Belina, de exemplu, sau face un accident cu bolidul, nu se pune, nu, că e ditai beizadea, să ne-nţelegem! Eventual, intră pe uşa din faţă a judecătoriei şi iese elegant pe din dos, da?! Aşa că băgaţi-vă minţile în cap! Este omul care cât de curând va propune şi va promulga legi în parlament pentru viitorul luminos al ţărişoarei. Ursitorile au avut grijpă ca încă de la naştere să-i creioneze destinul, un destin de om ales, desigur.

Este predestinat să conducă, cel puţin aşa consideră el în infatuarea –i fără margini. Uitându-se în oglindă dimineaţa când se bărbiereşte, dacă se bărbiereşte, pentru că nu mai e moda (sic!), se admiră în taină şi chiar dacă îşi trage palme când se dă cu after-shave, nu se trezeşte. Nu… E mult prea dulce somnul ipocriziei în care se bălăceşte, alimentat, desigur, şi de linguşitorii care urmărindu-şi interesul, nu pierd niciun prilej să-l perie, exacerbându-i calităţile, astfel încât nu este de mirare că i-au crescut ditamai coarne.

Nenorocirea este, însă, că degeaba zăboveşte la oglindă. Nu şi le vede. Nu… Şi perseverează în prostie, fiind convins că este pe drumul cel bun, ba chiar crede că nu are egal în ceea ce priveşte ascuţimea minţii. Aşadar, prostia, tupeul şi nesimţirea sunt trăsăturile beizadelei noastre. Dar dacă nici mama, nici tata şi nici aşa-zişii prieteni nu îl trag de mânecă şi nu îi spun că greşeşte, nu este de mirare că Narcis persistă în comportamentul de stăpân atotputernic şi fără cusur. Precum ciocanul care vede în jurul său numai cuie, tot aşa şi el se crede stăpân şi vede în juru-i numai slugi.

Şi cum sunt slugoi destui dispuşi să se ploconească şi să-i perie orgoliul pentru un blid de linte, pe gratis dacă se poate, nu trebuie să ne surprindă că vanitatea sa nu are măsură. Poate că viaţa îi va trage palme odată şi odată, dar fiind prea plin de sine, mă îndoiesc că se va trezi. Şi, desigur, va primi lecţia prea târziu şi va fi făcut deja mult, prea mult rău lumii, societăţii, ţărişoarei.

Dar cine stă să mai despice firul în patru când beizadeaua noastră rămâne tot beizadea? Căci să ne înţelegem, un asemenea specimen, înconjurat de nulităţi şi servili, nu se va maturiza. Cât despre schimbarea comportamentului şi a caracterului mizer, este puţin probabilă, având în vedere că cei şapte ani de acasă îi lipsesc cu desăvârşire.

Dixit!

(Din volumul „Dincolo de perdea”, Editura Mircea cel Bătrân, Olănești, 2022)

Dilema

(scheci à la Nea Mărin)

Mă fraţâlor, vă spui una, da’ să nu vă fie lucru’ de mirare. Pe mine, vă spun drept, nu mă mai miră nimic în ultima vreme. Nu mă puie dreacu’, mă fraţâlor, şi o întreb pe Veta aşa, într-o doară, gândindu-mă că nu să bagă ea în politică, de! Vrusăi să-i aflu părerea, ştii.

– Cu cine votăm, fă, că acu vine alegerile şi e douăzeci bătuţi pe muchie, care de care mai deocheat?

– Ptiu! Ptiu! Ptiu! sări ea, de parc-o arsei cu fieru’. Cu dreacu’ de-amiaz, zâce. Că nu e unul de Doamne-ajută! Nu te-ai lămurit că toţi promit că fac şi dreg, iar când ajung la ciolan, tac chitic, de parcă le ia ăluilat piuitu’? Nu vezi că ăştia nu ştiu alta decât să se bălăcărească între ei? Se fac albie de porci de formă, pentru prostime, iar apoi se bat pe burtă şi se dreg cu o tărie la ristorantu’ parlamentului? Nu vezi că îşi bat joc de noi pe faţă? Ei… Şi lasă-mă, că mă ţâi din treabă? Auz’ ce-l frământă pe el? Candidează cine poate, iese cine trebuie. Nu te-ai lămurit?

N-avusăi de lucru, mă fraţâlor, îmi aprinse paie-n cap când îşi dete drumu’ la gură. Noroc cu Mariţa lu’ Făsui c-o chemă la năvădit, că şi asta iarnă-vară, n-o măi termină cu războaiele, de parcă ar avea zece fete. Da’ de unde! Are una, şi aia chioampă, da’ poţi să ştii, s-o gândi cu mintea ei a proastă c-o mărita-o cu ţoalele. Mira-m-aş! Bine c-o chemă, fraţâlor, că la cât e de aprigă Veta, olteancă de baltă, de, ieşeam scărmănat bine. Noroc cu Mariţa, zâc. Are dreptate, nu zâc ba, da’ e musai s-alegem un preşedinte, unul sângur.

– Noroc, mă Vasâle!

Trecea pe drum al lu’ Cildă, ştii.

– Ia’ zâ-i, mă, cu cine votăm anu’ ăsta, că e cam mulţi?

– Cu dreacu’, zâce. Tu n-ai altă grijă? Să vede că ţi-a luat Dumnezău din paporniţă! Lumea crapă şi plesneşte, nu ştie pe unde să scoată cămaşa că nu să mai termină muncile, iar tu tragi la tutun şi…

– Ho, mă, zâc. Mă oţărâsăm, ştii. Cu trebile om scoate noi la cap, da’ musai să votăm pe cineva. Tu, tu pe cine alegi?

– Pe care-o fi, zâce, că indiferent cine iasă, nu vine niciunu’ să-mi umple pătulu’.

Şi-i detei dreptate într-un fel, dar mă lămuri şi ăsta, buştean mă lămuri. Tare greu s-alegi unul din douăzeci, de-aia veni la ’mneavoastră să vă întreb cinstit, omeneşte, care vi se pare mai potrivit.

Să fiţi iubiţi! Şi ne vedem dupe votare! Cum unde? În piaţă. Să sărbătorim alesul. Păi!

La bună alegere!

-Vă mulțumesc pentru participare și vă doresc multă inspirație și mult succes pe viitor.

Cu stimă,

Zarra

E.A.N – Și eu vă mulțumesc! Să fie într-un ceas bun și să auzim de bine!