Asociația Editorilor din România dorește să se alăture celor care au tras un semnal de alarmă cu privire la intenția Guvernului de a aloca Ministerului Educației, în bugetul pentru anul viitor, o sumă echivalentă cu 2,1% din Produsul Intern Brut, mai puțin decât alocarea din acest an. Reamintim, articolul 8 al legii educației (1/2011) impune alocarea a minimum 6% din PIB pentru acest domeniu, de la bugetul de stat și de la cele locale. Or, deși niciodată nu s-a încercat atingerea acestui prag, tendința este de descreștere evidentă: după 2011, când ministerul Educației a primit 3,1% din PIB, cel mai mare buget al instituției a fost de 3,2% din PIB, în 2015, și de doar 2,28% din PIB în acest an, mai puțin de jumătate din media celorlalte state membre ale Uniunii Europene. Chiar și însumând fondurile alocate de celelalte autorități centrale, potrivit centralizării făcute de Ministerul Educației, nu depășim 3,2% din PIB, în continuare mult sub media europeană și sub nevoile de finanțare și performanță ale domeniului.
Suntem convinși că există o corelație clară între sumele tot mai mici pe care Educația le primește de la autorități și calitatea în scădere a absolvenților din învățământul românesc. România are un analfabetism funcțional fulminant, jumătate dintre adolescenții de clasa a VIII-a fiind incapabili să înțeleagă un text la prima vedere. Doar o treime dintr-o generație care intră în clasa pregătitoare ajunge să obțină, la finalul studiilor, o diplomă de bacalaureat, examen a cărui dificultate se menține redusă de câțiva ani. Avem, totodată, cel mai mic procent de absolvenți de studii superioare din UE și, din acest motiv, o piață a muncii în lipsă tot mai evidentă de angajați cu calificare înaltă și foarte înaltă.
În aceste condiții, devine evident de ce piața de carte din România este cea mai mică din întreaga Uniune Europeană, și fără perspectiva unei reveniri în viitorul apropiat; de aici și preocuparea legitimă a editorilor pentru creșterea alocărilor financiare pentru acest domeniu, cu certitudine de siguranță națională.
Sperăm că Guvernul României va reuși să identifice resursele necesare pentru finanțarea adecvată a sectorului educațional, în condițiile stabilite de legea educației naționale. Alternativa la acest scenariu se construiește de câteva decenii sub ochii noștri: o țară cu un exod al creierelor în creștere și cu o calitate a serviciilor publice din ce în ce mai scăzută.
