Desigur, când spun ”audiovizual” mă gândesc în primul rând la media, radio şi televiziune, apoi la muzică şi cinema.
În ce măsură acum, la început de secol XXI (mai precis, la ceva mai puţin de două decenii de la debutul său) mai putem miza pe lectură sau pe teatru în petrecerea timpului liber, când totul a devenit digitalizat, supertehnologizat, când adolescenţii nu se mai dezlipesc de smartphone sau de tabletă, când televizorul sau videoproiectorul ne acaparează?
Impactul audiovizualului asupra omului modern este covârşitor. Reclama este tot mai agresivă, lupta pentru acapararea telespectatorului sau a devoratorului de conţinut media pe Internet (a se citi lupta pentru rating, pentru publicitate, pentru bani) a devenit tot mai acerbă.
Şi, în cele din urmă, această strategie a dat roade. Nu e vorba doar de ce aminteam mai sus, doar despre formarea tinerei generaţii în acest sens, dar în general consumatorul tinde să se îndrepte spre ce este mai comod şi mai spectaculos.
E mai simplu să apeşi un buton şi să deschizi tv-ul, apoi, sorbind din paharul cu bere sau cu cola, să urmăreşti emisiunea preferată, un film sau un meci decât să începi să citeşti o carte.
E mai uşor să deschizi Internetul şi să petreci acolo ore bune, fie tot vizionând filme, fie stând de vorbă cu prietenii şi cunoştinţele, decât să îţi iei haina şi să pleci în centru la o piesă de teatru.
Nu înseamnă că interesul pentru lectură a dispărut total – m-am lămurit de pe diferite bloguri şi forumuri (sic!) că el există. Lumea încă mai caută cărţi bune, dar recurge mult mai rar la mijloacele clasice de a se cultiva, iar dacă poate să facă altceva între timp, amână cu plăcere lectura sau piesa de teatru.
Nu, nu vreau să par snob sau elitist afirmând acestea, ci mai degrabă doresc să fiu realist. Fiindcă mi-am pus cel mai serios problema de faţă când am constatat că eu însumi am amânat câteva lecturi… pentru a urmări anumite meciuri de baschet, hochei sau rugby pe care voiam să le vizionez! Mi-am zis: cartea nu fuge, dar dacă ratez derby-ul cutare, când îl mai văd??!
Or, atunci ce aşteptări să am din partea cuiva care are doar câteva ore libere pe zi sau care nu are preocupări tocmai intelectuale? Bineînţeles că se va uita, la o bere, la Milan-Juventus sau Dinamo-FCSB, sau va vedea un film şi se va culca!
Cunosc însă şi cazuri în care dependenţa de televizor este cel puţin exagerată, asta ca să nu mai vorbim de dependenţa de Internet, socotită chiar şi de specialişti una dintre maladiile prezentului.
Conform mediafax.ro, românii sunt pe locul al doilea în topul ţărilor europene care petrec cel mai mult timp online, cu o medie de 18,6 ore pe săptămână petrecute pe Internet, fiind depăşiţi doar de ucraineni (20 de ore săptămânal), iar potrivit descopera.ro, utilizatorii români de Internet petrec online, în medie, 5 ore şi jumătate pe zi!
Apoi, tot potrivit descopera.ro, care citează un studiu despre consumul de televiziune, unul din trei români are trei televizoare în casă, în contextul în care 34% din cei intervievaţi petrec între patru şi şase ore zilnic în faţa televizorului, iar 17% petrec şapte ore, în weekend.
Faceţi şi dumneavoastră un calcul. Trebuie să luăm în considerare faptul că majoritatea românilor au un serviciu, o familie, obligaţii, circulă prin oraş cu maşina sau cu transportul în comun, fac cumpărături etc. etc. Deci din cele, să zicem, 16 ore disponibile zilnic (considerând că încep ziua la 8.00 şi o termină la 0.00) trebuie să scădem măcar 8 ore de lucru, hai să zicem 3 ore pe Internet şi 3 ore la tv, şi 2 pe drum sau cu familia, şi deja nu am mai rămas cu nimic!!! Fireşte, aceste procente pot varia, unii se pot culca mai târziu, dar în linii mari omul modern nu mai are decât foarte puţin timp pentru a alege o variantă, să-i zicem clasică, de recreere/cultivare.
Şi este dramatic într-un singur sens: atunci când constatăm că am îmbătrânit şi nu ne-am ales cu nimic. Decât, cel mult, cu un film în care binele triumfă şi cu un meci în care Cristiano Ronaldo a dat trei goluri.
