Sunt recunoscător fostului Preşedinte Emil Constantinescu care – la propunerea ministrului de externe Petre Roman – a semnat decretele de numire în cele două ţări din Zona Golfului după ce fusesem numit Ambasador al României în Regatul Arabiei Saudite. În monarhiile menţionate în titlul acestui articol eram primul ambasador al ţării noastre – fapt care mă onora şi totodată mă obliga enorm. În cele ce urmează nu voi evoca însă o serie de aspecte ale mandatului meu ambasadorial în Bahrain şi Oman, ci anumite vizite la obiective de referinţă din ţările respective în speranţa că voi genera interesul cititorilor de a se deplasa în aceste zone.
i) La Manama, Capitala Bahrainului
*Tree of Life/Copacul Vieţii este un monument al naturii care atrage numeroşi turişti străini. Înalt de 9,75 metri el are o vechime de peste 400 de ani fiind plantat în jurul anului 1582 conform anumitor analize dendro-cronologice efectuate de experţi în botanică şi geologi. Arborele din specia Prosopis cineraria este situat în Deşertul Arab în vârful unui deal la o distanţă de 40 de kilometri de Capitala Bahrainului, Manama şi de 6 kilometri de locul cel mai înalt din ţară, numit Jebel Dukhan. Are o coroană abundentă cu frunze verzi în permanenţă; răşina sa de culoare galbenă este utilizată la fabricarea lumânărilor şi a unor arome, iar fructele sub formă de boabe sunt procesate pentru diverse gemuri, siropuri şi vinuri. Supravieţuirea multiseculară a acestei minuni naturale s-ar explica prin lungimea de circa 50 de metri a rădăcinilor sale având astfel acces la sursele de apă subterană; alte opinii susţin că acel arbore “a învăţat” în timp cum să extragă umiditatea din bobiţele de nisip după ploile extrem de rare din acea regiune. Nu lipsesc nici interpretările mistice potrivit cărora acolo ar fi fost odinioară, în vremurile biblice, “Grădina Paradisului” înzestrată cu izvoare binefăcătoare. Fotografia pe care am făcut-o în vizita mea a devenit o preţioasă amintire.
*Beit Al Quran/Casa Coranului, inaugurată în anul 1990 este considerată unul dintre cele mai renumite muzee islamice din lume.Întemeietorul acestui lăcaş a fost Dr. Abdul Latif Jassim Kanoo, un cunoscut colecţionar de manuscrise vechi şi rare ale “Coranului” – cartea sacră a Islamului. Muzeul este o imensă bibliotecă ce adăposteşte peste 50.000 de cărţi şi manuscrise datând din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Mi-am notat câteva valoroase exponate: un manuscris din primul secol Hijra (anul 700 D.Hr.), manuscrise pe pergamente de la Mecca şi Medina/Arabia Saudită, Damasc/Siria şi Bagdad/Irak, prima copie a “Coranului” scrisă pe vremea domniei Califului Uthman bin Affan, traduceri ale “Coranului” realizate în anul 955/Elveţia (din limba latină) şi 1694/Germania. De asemenea, am putut admira la microscop anumite versete al cărţii sfinte făcute cu multă migală pe boabe de mazăre, de orez sau de fasole.
Am fost pregătit la încheirea vizitei ca să ofer directorului Muzeului un exemplar de lux al traducerii “Coranului” în limba română pe care îl cumpărase soţia mea din ţară înaintea venirii sale în Bahrain.
*Moscheea Khamis a fost construită în anul 692 D.Hr. Are 2 Minarete de piatră albă în formă similară ce pot fi văzute de la mare distanţă. În jurul ei se află numeroase monumente funerare din diferite epoci.
*Causeway “King Fahd bin Abdulaziz” m-a impresionat enorm de câte ori am efectuat deplasări oficiale în calitate de ambasador sau vizite particulare împreună cu soţia Maria Cornelia şi fiul nostru cel mare Vlad Mihai. Iată câteva caracteristici ale acestei căi rutiere ce conectează două state ale Golfului: lungimea de 25 de kilometri; lăţimea de 23 de metri; 5 poduri; 536 de piloni de ciment; deschiderea cea mai lungă de 150 de metri; 7 cheiuri/diguri; asigură legătura între localităţile Khobar/Arabia Saudită şi Al Jasra/Bahrain.
ii) La Muscat, Capitala Omanului
*Grand Mosque “Sultan Qaboos” din Muscat este opera arhitecţilor Edgard Bali (pentru interior) şi Mohamed Makiya (pentru exterior). A fost finalizată în mai 2001 având 5 Minarete (cel principal înalt de 90 de metri şi celelalte patru înalte de câte 45,5 metri). Sala Mare de Rugăciune are o suprafaţă de 74,4 metri x 74,4 metri. Edificiul este făcut din diferite tipuri de piatră şi gresie cu porţi şi ferestre din lemn şi sticlă frumos ornamentate; peste 300.000 de tone de gresie indiană au fost importate pentru grandiosul edificiu islamic. Covorul principal în 28 de culori, majoritatea obţinute prin tehnici vegetale tradiţionale, conţine 1,7 miliarde de noduri, cântăreşte 21 de tone şi la această splendidă operă au lucrat timp de 4 ani peste 6.000 de persoane. Candelabrul are înălţimea de 14 metri şi conţine 600.000 de cristale. Edificiul este fără îndoială semnul distinctiv al Capitalei Omanului.
*Fortul “Al Jalali” a fost construit pe vremea Regelui Filip I al Portugaliei la sfârşitul secolului al XVI-lea pe ruinele unei fortăreţe omaneze pentru a proteja portul Vechiul Muscat de invaziile trupelor otomane; a fost cucerit de forţele omaneze în anul 1650, dar în timpul războaielor civile din 1718 şi 1747 acest fort a fost capturat de către perşii invitaţi de unul dintre Imamii rivali. În veacul trecut clădirea a fost folosită până în 1970 ca principală închisoare din Sultanat şi apoi transformată în muzeu. Într-una din vizitele mele oficiale gazdele m-au invitat să îl văd având astfel posibilitatea de a cunoaşte unele aspecte esenţiale ale istoriei militare a Omanului.
*Al Alam Palace/Palatul Drapelului este reşedinţa oficială a Sultanului pe care am avut prilejul de a o vizita de două ori: la prezentarea oficială a scrisorilor de acreditare ca Ambasador al României în Oman şi la vizita de rămas bun la încheierea misiunii mele ambasadoriale la Muscat. La începutul veacului al XIX-lea existase un Palat al Sultanului Sai bin Sultan ridicat pe ruinele dintre două Forturi: Al Mirani şi Al Jalali construite de portughezi în secolul al XVI-lea; acesta a fost, însă, distrus de triburile insurgenţilor în anul 1895, iar Sultanul Faisal bin Turki nu l-a mai putut repara din cauza lipsei fondurilor necesare. Până la urmă acea clădire a fost demolată spre a se construi un nou Palat, cel actual, comandat de Sultanul Qaboos bin Said pe baza proiectelor unor arhitecţi indieni. Terminat în anul 1972, acest edificiu impresionează prin Faţada ornată cu coloane aurii şi albastre şi prin interiorul său mobilat în stil arab. De pe terasa Palatului se poate admira panorama Portului Muscat, ceea ce am făcut şi eu la amabila invitaţie a distinsei Gazde.
*Fortul “Al Mirani” fusese cucerit şi distrus de trupele otomane venite pe mare în 1552, dar a fost reconstruit în ultimii ani ai domniei Sultanului Qaboos bin Said. Am vizitat câteva tunuri şi ghiulele din epocile trecute ca mărturii ale luptei poporului omanez pentru libertate.
*Muzeul “Bait Al Zubair” conţine o valoroasă colecţie de arme vechi printre care câteva “khanjare” (pumnale omaneze frumos sculptate, cu lamă scurtă şi curbată sub forma literei J, care s-au răspândit în numeroase ţări ale Orientului Mijlociu, Balcanilor şi Asiei de Sud), fotografii vechi, costume tradiţionale, covoare, unelte agricole şi obiecte de pescuit.
*Planetarium – o instituţie muzeală amenajată în anul 2000 reprezintă o vie lecţie de astronomie atât pentru copii, cât şi pentru adulţi; Cosmosul este prezentat şi explicat de la date ştiinţifice la legende şi mituri străvechi beneficiind de o infrastructură ultramodernă.
Regatul Bahrain şi Sultanatul Oman sunt două state interesante şi prospere din Zona Golfului care merită să fie vizitate în orice sezon al anului.
