Orice investitor sau acționar care dorește să investească într-o societate își dorește siguranță. Radu Pavel, avocat specializat în securizarea investiţiilor dezvăluie cele 5 elemente cheie ale metodei securizare a capitalului investit.
De regulă, un investitor, un acționar majoritar sau minoritar sau un business angel are mai multe posibilități de a investi capital într-o societate din România. Modalitatea clasică este de a credita efectiv cu o sumă de bani respectiva societate sau de a cumpăra părți sociale. Există însă și posibilitatea de a încheia cu societatea în cauză un contract prin care se angajează să plătească în avans anumite sume în schimbul cărora să primească bunuri sau servicii prestate de respectiva societate.
Aceste investiții pot fi securizate prin intermediul contractelor de garanţie, care pot lua multiple forme. Radu Pavel, Managing Partner al societăţii de avocatură Pavel, Mărgărit şi Asociaţii, explică ce presupune un astfel de contract de garanţie.
De ce este util un contract de garantare
Multe societăţi debitoare intră în insolvenţă, îşi vând activele, îşi cesionează părţile sociale sau pur şi simplu acţionarii nu mai pot fi contactaţi. Sunt tot atâtea situaţii în care un investitor care a plasat capital în această firmă poate pierde banii, în condiţiile în care se bazează pe un simplu contract de împrumut sau de furnizare produse. Desigur, dacă apare un eveniment de acest tip, investitorul poate încerca să meargă în instanţă pentru a îşi recupera prejudiciul. Procesul poate dura însă câţiva ani, iar ulterior instanţa emite o hotărâre executorie.
Însă, în multe cazuri, până este dată sentinţa, activele firmei sunt înstrăinate, şi nu mai există nimic de executat. Tocmai de aceea nu este suficient un simplu contract de furnizare bunuri şi servicii, ci este indicat ca, înainte de a pune la punct tranzacţia, să fie încheiat un contract de garantare, adică de protejare a investiţiei, recomandă avocatul specializat în investiții Radu Pavel.
Ce presupune un contract de garantare și ce tipuri de contracte există
Contractele de garantare presupun instituirea unei ipoteci asupra bunurilor firmei debitoare, fie acestea bunuri mobile sau imobile. Dacă este vorba de un bun imobil, se instituie o ipotecă ce este înregistrată în Arhiva Reală de Garanţii Mobiliare.
Societatea în cauză nu poate vinde bunul respectiv sau chiar dacă îl vinde cu tot cu ipotecă, cumpărătorul poate fi executat. Dacă debitorul deţine bunuri imobile, atunci se poate pune ipotecă asupra acestora. Ipoteca este înscrisă în Cartea Funciară. Chiar dacă societatea debitoare vrea să vândă imobilul, nu poate, deoarece este grevat de sarcini. De asemenea, se poate pune garanţie asupra părţilor sociale, iar dacă debitorul nu îşi respectă obligaţiile, investitorul devine acţionar în firmă.
O alternativă este şi instituirea unei garanţii pe o creanţă a debitorului. Dacă societatea debitoare nu îşi respectă obligaţiile din contractul de investiţii, ipoteca poate fi activată, iar creanţele pot fi recuperate de investitor, în contul datoriei. În toate aceste situaţii este indicat ca firma de avocatură să facă un raport de due diligence privind valoarea bunurilor asupra cărora se instituie ipoteca sau pentru a se vedea ce şanse există în vederea recuperării creanţelor.
Ce se întâmplă dacă firma debitoare nu are suficiente bunuri pentru a garanta împrumutul
Dacă există o societate mamă care deţine mai multe societăţi fiică, atunci acestea pot garanta împrumutul cu propriile active. „Înainte de a institui ipoteci asupra activelor filialelor, trebuie verificat însă dacă tranzacţia are esenţă economică, respectiv dacă societăţile fiică vor beneficia de pe urma acesteia”, explică avocatul Radu Pavel.
Avantajele contractului de garantare
Încheierea unui contract de garantare conferă investitorului calitatea de creditor garantat. De exemplu, dacă societatea debitoare intră în insolvenţă, investitorul este primul care se îndestulează. Contractele de garanție constituie titluri executorii, aspect extrem de important în recuperarea investiției.
Prin urmare, dacă debitorul nu respectă prevederile contractului de investiţie, creditorul nu mai trebuie să se adreseze instanţei pentru a obține un titlu executoriu. Asta deoarece contractul de garanţie este asemănător celui de credit bancar, şi permite investitorului să execute direct bunul, după obținerea încuviinţării din partea instanţei (procedura ce durează maximum 2 săptămâni).
