Ziua de 1 Decembrie, ziua națională a României, are, pe lângă importanța istorică (Unirea Transilvaniei cu România), o semnificație încă mai profundă.
De Ziua Națională, ne amintim tot ce a avut mai bun acest neam, ceea ce ne-a susținut de-a lungul istoriei și ceea ce ne este și acum pârghie pentru viitor.
În știință i-am avut pe Victor Babeș, Emil Racoviță, Henri Coandă…
În literatură, pe Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Mircea Eliade…
În muzică, pe George Enescu, Ciprian Porumbescu, Sergiu Celibidache…
În pictură, pe Nicolae Grigorescu, Ștefan Luchian, Nicolae Tonitza…
Istoria a consemnat conducători iluștri precum Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul…
Desigur, exemple ar fi mult mai multe.
Ce înseamnă aceste personalități ilustre pentru noi?
Așa cum arătam și într-un articol anterior, trecutul trebuie să constituie un punct de plecare pentru construirea unui viitor mai bun, indiferent de obstacole.
Avem un suflu, un spirit, o identitate națională, iar a ni le cinsti cum se cuvine nu înseamnă naționalism exagerat, ci conștientizare a noțiunii de patriotism autentic.
Desigur, luând ce este mai bun și din afară, recunoscând valorile externe (însă doar acolo unde sunt cu adevărat, n.m.), însă știind să învățăm din lecțiile înaintașilor.
Este adevărat, folosesc acest prilej și pentru a rememora, cu o undă de tristețe, că personalități de marcă ale României și-au găsit, din diferite motive, recunoașterea și acceptarea deplină în afara granițelor (ex. Constantin Brâncuși, Emil Cioran, Eugen Ionescu). Dar trebuie să luăm din această lecție a istoriei din care ar fi bine să învățăm ceva și partea pozitivă: ne-au făcut cunoscuți și peste hotare, au dat greutate numelui de român.
Deși ar fi multe de spus despre trecut și aceste personalități, mă văd nevoit să mă opresc asupra prezentului pentru a releva un lucru care sunt convins că este cunoscut de mai multă lume, însă este trecut sub tăcere în mod ciudat, sper că nu deliberat.
România prezentă nu înseamnă doar corupție, crimă, viol, lene și decădere.
Adică înseamnă (din păcate!) toate aceste lucruri, care, însumate, alcătuiesc un tablou destul de sumbru, dar mai există o față nevăzută, pe care televiziunile, de exemplu, nu se înghesuie s-o redea.
Avem și oameni adevărați, elevi și studenți care iau premii naționale și internaționale, sportivi de excepție (să nu uităm că despre David Popovici nu se știa mai nimic până la performanțele care l-au făcut un star mondial), tineri care își dedică timpul liber artei (nu sunt enorm de mulți, dar sunt!), actori, scriitori sau poeți care promit sau care au confirmat deja, și chiar oameni obișnuiți care prin atitudinea lor, prin exemplul pe care îl oferă, în activități mai mici sau mai mari, în societate sau în familie, duc această țară înainte.
Nu trebuie să credem că doar ce este vizibil sau ce este scos în evidență există.
Pentru exemplul dat de toți aceștia, pentru memoria celor dinainte și pentru reușitele celor care vor veni, semnatarul acestor rânduri face o reverență.
De Ziua Națională.