Dr. Dan Mihai Bârliba
La “Martello Tower” transformat în “James Joyce Museum” din zona Sandycove a Dublinului, Capitala Irlandei – pe care l-am vizitat cu ocazia participării mele la un seminar internaţional studenţesc în primăvara anului 1977 – ghidul a avut plăcerea de a-mi arăta copia unei schiţe înfăţişându-l pe Joyce, care fusese creată în anul 1929 de Constantin Brâncuşi pentru cartea acestui mare scriitor, intitulată “Tales Told of Shem and Shaun” (Poveşti despre Shem şi Shaun), un fragment al romanului “Veghea lui Finnegan”. Portretul abstract al lui James Joyce este compus dintr-o spirală şi un grup de linii care ar simboliza – după opinia unui critic francez – “le sens du pousser” (sensul zvâcnirii), specific autorului irlandez. Cu acel prilej cei doi au devenit prieteni pe baza unei afinităţi comune, mărturisite de Joyce: fiecare era un adept al unor idei învechite (fogey) care nu agrea modernismul modei feminine sau viteza inedită a noilor trenuri.
În excursia efectuată în august 2002 împreună cu soţia mea în R.P. Chineză, am mers la “Biblioteca Naţională” din Beijing care are un fond de peste 31 de milioane de cărţi, manuscrise, stampe, inscripţii, gravuri, gazete, reviste, colecţii fotografice din China şi din numeroase ţări ale lumii. Ca români am fost impresionaţi de două aspecte memorabile. În imensa Bibliotecă se găsea cartea Spătarului moldovean Nicolae Milescu, “Descrierea Chinei”, apărută în anul 1958 la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (ESPLA) din Bucureşti. Directoarea Bibliotecii ne-a adus în câteva minute un exemplar al acelei cărţi pe a cărei copertă figurau trei motive reprezentative: o pagodă; un dragon înaripat; o tânără în costum tradiţional ţinând în mâna stângă un vas de porţelan. Ştiam că diplomatul poliglot fusese trimis în anul 1675 ca mesager al Ţarului Rusiei, Alexei I într-o îndelungată călătorie prin câteva ţări asiatice, inclusiv China. De asemenea, aceeaşi amabilă directoare ne-a prezentat cartea “Eminescu. Poezii” – prima antologie eminesciană în limba chineză, tradusă la o editură din Shanghai în martie 1981, care cuprindea 34 de lucrări selectate din volumul tipărit în anul 1960 de ESPLA în Capitala României.
În toamna anului 1970, cu prilejul participării la un seminar internaţional organizat la Belgrad, am vizitat “Fortăreaţa Belgrădeană” şi “Parcul Kalemegdan”, situate pe o colină la confluenţa Savei şi Dunării. În zona respectivă am întâlnit un bloc de marmură cu o inscripţie în limbile sârbă şi maghiară. Deoarece nu cunoşteam niciuna dintre acestea, însoţitorul meu a făcut o traducere ad-hoc în limba engleză a cărei tălmăcire ar suna astfel: “În acest loc, la 22 iulie 1456, apărătorii Belgradului, în frunte cu Iancu de Hunedoara, au obţinut o mare victorie împotriva turcilor.” (desigur, m-aş fi aşteptat să regăsesc şi o versiune română a inscripţiei explicative).
La propunerea gazdelor, am efectuat o excursie de câteva ore în Voivodina unde am ajuns – printre alte obiective vizitate – la Biserica Ortodoxă Română “Pogorârea Sfântului Duh” din localitatea Ecica, lăcaş sfinţit la 16 mai 1855. În patrimoniul bisericii se află un iconostas datând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, un epitaf pictat în ulei pe pânză, donat în anul 1845 şi mai multe documente vechi între care contractul privind înfiinţarea “Şcolii Confesionale Române”, încheiat în aprilie 1821 între comuna Ecica şi “Crăiasca Direcţie a Şcoalelor legii greco-reunite naţionale din Districtul Timişoarei”.
Aflându-mă la Havana, Cuba într-o misiune oficială în anul 1976, am vizitat din pură curiozitate Hotelul “Nacional”, un edificiu istoric construit în stil eclectic spaniol pe malul Oceanului, în districtul Vedado. Un octogenar vorbăreţ ca toţi latino-americanii, care lucra acolo ca ghid de engleză şi franceză, m-a invitat în micul său birou, arătându-mi un album plin cu fotografii ale unor oaspeţi celebri; cu o mândrie nestăpânită simpaticul cubanez a scos două poze: una înfăţişându-l pe celebrul actor şi sportiv de etnie şvabă, născut la Timişoara, Johnny Weismüller; cealaltă unde apar figurile lui Carol al II-lea şi amantei sale Elena Lupescu, spunându-mi că – din informaţiile primite de la predecesorii lui – cei doi locuiseră în hotelul respectiv ca persoane particulare la începutul lunii iunie 1941.
La “Oxford University” din Anglia, în cadrul “Facultăţii de Istorie” fiinţează “Cantemire Institute” ca structură specializată în studii interdisciplinare privind zonele Europei Centrale şi Europei de Est. În mod concret, cercetările efectuate de studenţi şi cadre universitare se axează pe activitatea, din perspectiva umanismului intercultural, a lui Dimitrie Cantemir (Domnitor al Moldovei în anul 1693 şi în perioada 1710-1711) şi a fiului acestuia, Antioh Cantemir, Ambasador al Rusiei la Londra şi Paris între anii 1731 şi 1744.
Participând în iunie 1976 ca Secretar al “Uniunii Internaţionale a Studenţilor” (UIS) la un seminar european găzduit de “University of Turku” în frumosul oraş finlandez, am putut vedea “Lectoratul de limba română”, înfiinţat cu un an înainte în cadrul “Facultăţii de Ştiinţe Umaniste”, fiind prima entitate educaţională din Europa de Nord, care este consacrată studierii limbii noastre. Rectorul mi-a atras respectuos atenţia asupra faptului că acest demers corespunde pe deplin deviziei Universităţii: “Darul unei naţiuni libere pentru ştiinţa liberă.”
Într-o altă vizită în calitatea menţionată, am ajuns la “Biblioteca Naţională” din Helsinki unde m-am interesat dacă patrimoniul acestei importante instituţii culturale conţine unele traduceri în limba română ale unor opere finlandeze fundamentale. Nu doar curiozitatea, ci mai ales plăcerea deosebită mi-au fost răsplătite atunci când directorul Bibliotecii mi-a arătat două exemplare ale epopeii populare “Kalevala”, care fuseseră publicate în România: traducerea lui Iulian Vesper (Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1959) şi traducerea lui Barbu Brezianu (Editura “Ion Creangă”, Bucureşti, 1974).
În primăvara anului 1978 am reprezentat Secretariatul UIS la un seminar regional pe tema educaţiei în Africa, organizat la Mogadishu, Capitala Somaliei. Cu acel prilej am vizitat “Universitatea Naţională” înfiinţată în 1969 ca parte a unui proiect al guvernului Italiei de asistenţă tehnică pentru Somalia, fosta sa colonie. În Biblioteca acesteia am găsit un album de fotografii despre România în limba engleză, aflând de la directorul acelei instituţii că albumul fusese donat, în urmă cu câţiva ani, de un tânăr doctor somalez care studiase la “Institutul de Medicină şi Farmacie” din Bucureşti.
Într-o scurtă deplasare la Kolkata, Bengalul de Vest, prezenţa mea la “National Library of India”, situată în “Belvedere Estate” mi-a oferit o surpriză memorabilă. După ce a aflat că vin din România, custodele Bibliotecii a scos din rafturi două cărţi în limba engleză: romanul “Maitreyi” de Mircea Eliade şi volumul de versuri “Uddita/Răsăritul” de Maitreyi Devi, iar apoi a adus câteva poze îngălbenite de scurgerea vremii (Maitreyi la 16 ani şi Mircea la 23 de ani), înfiripându-se o discuţie despre frumoasa poveste de iubire de la începutul anilor ’30.
Vizitând în noiembrie 1992 Oraşul Ho Şi Min (anterior Saigon) din proximitatea “Deltei Mekongului” în calitate de Însărcinat cu afaceri ad-interim al ţării noastre, am creat Grupul “Prietenii României”, compus din foşti studenţi vietnamezi la Facultăţile de Agronomie şi de Medicină din Bucureşti, Timişoara şi Iaşi.
Cu prilejul participării la “Universiada de Vară”, desfăşurată la Mexico City în septembrie 1979, mi-am făcut timp pentru a vizita “Biblioteca Naţională a Mexicului”, situată în “Ciudad Universitaria”. Scopul, care era identificarea unor eventuale prezenţe bibliografice româneşti, mi-a fost răsplătit, regăsind două cărţi în limba spaniolă: Ion Creangă, “El Cuento de Harap Alb” (Povestea lui Harap Alb) şi Ioan Slavici, “El mulino afortunado” (Moara cu noroc).
