Nivelul prețurilor la toate produsele, dar în special la cele de bază, au crescut în ultima perioadă la niveluri record, astfel că inflația de peste 15% din statisticile oficiale este greu de crezut ca fiind cea reală, cel puțin populația o resimte ca fiind cu mult mai mare, deoarece cetățeanul percepe scumpirile la produsele de bază, adică la produsele pe care le cumpără zi de zi. În aceste condiții, când puterea de cumpărare a scăzut foarte mult, toată lumea se întreabă când vom reveni la prețurile dinaintea scumpirilor, mai ales că prețurile din piață la energie, gaze, petrol, au scăzut foarte mult, chiar sub nivelul plafonării impuse de stat. După cum se vede, prețurile nu se grăbesc să scadă și nici nu cred că vor scădea în perioadele următoare, cel puțin nu foarte mult. Nu vor scădea din mai multe motive: în primul rând agenții economici doresc să-și recupereze pierderile din perioada în care au mers pe minus. În al doilea rând, statul este interesat să încaseze cât mai mult, atât din dividendele firmelor de stat din energie, dar și din rezultatele agenților economici. În al treilea rând, există cerere pe piață, iar atâta timp cât există cerere prețurile nu vor scădea, mai ales la energie, gaze, combustibili. Apoi trebuie avută în vedere Directiva europeană care enunță criteriile principale după care să se stabilească salariul minim legal pe economie, atenție! nu obligă la un anumit salariu minim, doar recomandă un procent de 60% din salariul median, respectiv 50% din cel mediu, și anume:
”Statele membre cu salarii minime legale instituie procedurile necesare pentru stabilirea și actualizarea salariilor minime legale. Procesele de stabilire și actualizare sunt ghidate de criterii stabilite pentru a contribui la gradul lor corespunzător de adecvare, în scopul atingerii unui nivel de trai decent, al reducerii sărăciei persoanelor încadrate în muncă, precum și al promovării coeziunii sociale și a unei convergențe sociale ascendente și al reducerii diferenței de remunerare între femei și bărbați. Statele membre definesc aceste criterii în conformitate cu practicile lor naționale în dreptul intern relevant, în decizii ale organismelor competente sau în acorduri tripartite. Criteriile trebuie să fie definite într-un mod clar. Statele membre pot decide cu privire la ponderea relativă a respectivelor criterii, inclusiv a elementelor menționate la alineatul (2), ținând seama de condițiile lor socioeconomice de la nivel național. (2) Criteriile naționale menționate la alineatul (1) trebuie să includă cel puțin următoarele elemente:
(a) puterea de cumpărare a salariilor minime legale, luând în considerare costul vieții;
(b) nivelul general al salariilor și distribuția acestora;
(c) rata de creștere a salariilor;
(d) nivelurile și evoluțiile productivității la nivel național pe termen lung”.
Dacă ne uităm la criteriul de la lit.a), se observă că, deși este doar o recomandare ca salariul minim legal să fie 60% din salariul median, respectiv 50% din cel mediu, vor fi presiuni ca să se ajungă la aceste procente, iar statul este interesat să crescă salariul minim, deoarece va încasa mai mult din contribuțiile sociale și din impozitul pe salariu. Asta înseamnă că vor crește toate cheltuielile cu salariile atât din mediul privat, cât și din sectorul bugetar, unde salariile se stabilesc printr-un indice raportat la salariul minim pe economie. Ca atare, crescând cheltuielile cu salariile, prețurile la energie, gaze, combustibili nescăzând foarte mult, poate chiar menținându-se la același nivel, nu cred că vom avea o scădere de prețuri, eventual doar într-o mică măsură, dar nu la nivelul așteptat de populație.
