Serviciile turistice – o facilitate cu dedicație sau o scăpare a legiuitorului?

În dorința de a stimula industria de turism, dar și în beneficiul angajaților, guvernul acordă, prin Codul Fiscal, o serie de facilități, de la vouchere de vacanță la decontarea de servicii turistice pentru angajați și familia lor. Acesta este un lucru îmbucurător pentru respectiva industrie, și nu numai, dar câți dintre angajați pot beneficia de această facilitate? În forma actuală, destui de puțini! De ce? Pentru că accesarea acestei facilități depinde de 2 plafoane, și anume: primul plafon se referă la faptul că se va deconta o sumă în limita unui salariu mediu but utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale, iar al doilea plafon se referă la încadrarea într-un procent de 33% din salariul de încadrare a angajatului. Și acum vine problema: salariul mediu brut pentru anul 2023 este de 6.789 lei, iar pentru a beneficia în întregime de această sumă, ar trebui ca angajatul să aibă un salariu de 20.572 lei. Numai că, vedeți, condiția este să te încadrezi și în plafonul de 33%! Și asta numai în perioada în care ai fost în concediu, de exemplu, nu se poate eșalona pe mai multe luni. Păi, cine are un asemenea salariu? De aici întrebarea din titlu! Această problemă ar putea fi depășită, dacă în Codul Fiscal s-ar specifica că încadrarea în plafonul de 33% să se poată eșalona pe întregul an, astfel mult mai mulți angajați ar beneficia de această facilitate, facilitate de care ar beneficia mai mult și companiile din industria turistică prin creșterea numărului de turiști, automat prin creșterea cifrei de afaceri, implicit a impozitelor care urmează a fi plătitte la stat. De fapt, unde este scăparea legiuitorului? În același Cod Fiscal, la art. 76, alin 4(1), sunt considerate venituri neimpozabile un număr de 8 beneficii, printre care și decontarea serviciilor turistice. Diferența importantă, de unde cred că și rezultă scăparea amintită mai sus, este că celelate 7 beneficii se pot acorda regulat, lună de lună (contribuțiile la o pensie facultativă, primele de asigurare voluntară de sănătate, decontare chirii etc.), pe când în concediu de odihnă nu mergi de 12 ori pe an. Deoarece eu cred că scopul acordării acestei facilități a fost altul decât să beneficieze doar cei cu salarii foarte mari, ajustarea Codului Fiscal este necesară în sensul repartizării sumei cheltuite de angajați cu serviciile turistice pe întregul an, astfel reușind să se încadreze în respectivele plafoane, spre beneficiul tuturor, angajați, angajatori, industrie turistică. Ca să nu mai spun că dacă un angajator ar dori să acorde toate cele 8 beneficii nu ar reuși, deoarece nu i-ar permite plafonul de 33%! La salariul minim de 3.000 lei, plafonul este de 990 lei, de unde încadrare?