Dacă într-un articol anterior mă întrebam și ne întrebam dacă trebuie să ne așteptăm la o creștere a impozitelor și taxelor, în general, referitor la cele locale putem spune că este o certitudine. Și aceasta pentru că această creștere este prevăzută de Codul Fiscal. Dar iată ce spune acesta la art.491, alin.(1):
,,În cazul oricărui impozit sau oricărei taxe locale, care constă într-o anumită sumă în lei sau care este stabilită pe baza unei anumite sume în lei, sumele respective se indexează anual, până la data de 30 aprilie, de către consiliile locale, ținând cont de rata inflației pentru anul fiscal anterior, comunicată pe site-urile oficiale ale Ministerului Finanțelor și Ministerului Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației”.
Și cum rata oficială a inflației pe anul 2022 a fost de 13,8%, consiliile locale vor actualiza, în creștere, impozitele și taxele locale cu această rată. Problema este că, de exemplu, punctul de pensie a crescut sub rata inflației, respectiv cu 12,5%, de la 1.586 lei la 1.785 lei! Ca să nu mai spunem, am spus-o de atâtea ori, la produsele de bază și utilități, prețurile au crescut cu 50-60% sau chiar mai mult. Iar creșterea pensiilor cu 12,5% a avut loc începând cu 01.01.2023, prețurile crescând tot anul 2022, adică cu un decalaj în defavoarea pensionarilor! Dar și creșterea salariilor în mediul privat de multe ori nu a acoperit rata inflației, de aici rezultând o sărăcire a salariaților și a pensionarilor. Din punct de vedere legal, această creștere a impozitelor și taxelor locale este pe lege, dar poate că ar trebui ca, având în vedere scăderea gravă a puterii de cumpărare, să se proroge, pentru o perioadă limitată, procentul de creștere, de la acoperirea 100% a ratei inflației, la un procent, de exemplu de 50%. Evident, având în vedere deficitul bugetar de pe trim.I, este greu de luat asemenea decizie, dar având în vedere cele spuse mai sus, cred că această măsură se impune. Sigur, o reducere de venituri la bugetul local ar trebui să vină la pachet cu o reducere a cheltuielilor, problemă mare, mai ales la nivelul localităților mici, aici cu preponderență încadrându-se comunele, este că multe dintre ele nu-și pot asigura nici măcar cheltuielile de funcționare. Concluzia ar fi aceea că reorganizarea administrativă, cu prioritate pe comasarea comunelor, ar duce la o reducere a poverii fiscale de pe umerii contribuabililor, printr-o optimizare mai bună a mărimii impozitelor și taxelor percepute de la aceștia, dar și prin reducerea cheltuielilor de personal.
