Duminică a luat sfârșit, după două zile de dezbateri, cel de-al 18-lea summit G20, găzduit de India, care a reunit liderii a circa 30 de state și organizații internaționale. A fost o reuniune, spun corespondenții presei internaționale care s-au aflat în capitala Indiei, marcată de elemente, situații, dezbateri ce nu puteau duce la alt rezultat decât cel „moderat” în declarația finală a summitului.
Trebuie început cu absența de la acest eveniment a președinților Rusiei și Chinei. Apoi, sunt bine cunoscute deosebirile – uneori radicale – între pozițiile membrilor G20 privind războiul din Ucraina, în abordarea problemelor legate de efectele schimbărilor de climă, mai exact privind decarbonizarea și creșterea verde, subiect central pe agenda acestui summit de la New Delhi. A reușit însă ceva care pentru mulți era dificil de conceput și așteptat: Uniunea Africană a fost invitată să devină membră a acestui grup. Apoi, modul în care acest document se referă la agresiunea Rusiei contra Ucrainei de stat, agreat în cele din urmă de cele mai dezvoltate ale lumii. Cu mari dificultăți – lucru recunoscut public de premierul Indiei, Narendra Modi – a fost adoptat un document final ce a devenit public duminică. Marea decepție a provocat -o însă modul în care declarația finală tratează agresiunea Rusiei contra Ucrainei.
Declarația denunță la manieră generală ”folosirea forței” pentru obținerea de teritorii, fără să se folosească termenul ”agresiune” și numele Rusiei în Ucraina, așa cum s-a menționat în declarația finală a precedentului summit G20 din Bali. Acum, toți membrii grupului au fost de acord să se menționeze poziția lor adoptată și la ONU, respectiv, ”obligația statelor de a respecta integritatea teritorială a altor țări și de a nu utiliza amenințarea cu atac nuclear contra altui stat”. Această formulă, au spus semnatarii declarației finale, permite implicit denunțarea abuzurilor Rusiei și a agresiunii ei contra Ucrainei. O interpretare, a aflat corespondentul RFI la New Delhi, care a dus la calmarea disputelor pe tema Ucrainei și ajungerea la un consens cu Moscova și semnarea documentului final. A mai fost adăugat un paragraf în care sunt evocate ” teribilele suferințe și efecte nefaste cauzate de conflictele existente în lumea întreagă”, formulare ce este interpretată ca referire inclusivă la conflictul din Ucraina.
Reacția Kievului este dură, sintetizată în declarația purtătorului de cuvânt al MAE ucrainean, Oleg Nikolenko: ”În ce privește agresiunea Rusiei contra Ucrainei, G20 nu are de ce să fie mândru”.
În privința temei centrale a acestui summit G20 privitor la schimbările de climă și măsuri ce trebuie luate contra efectelor lor dezastruoase, documentul final de la New Delhi nu este convingător, este doar „plin de bune intenții”. De la G20 se așteptase o impulsionare, se așteptase angajament mai serios din partea emițătorilor de gaze cu efecte de seră, având în vedere că țările acestui grup emit 80% din toate emisiile la nivel mondial. Ele sunt consumatoarele cele mai mari de hidrocarburi, unele sunt cei mai mari producători de petrol și gaze de pe planetă, cum ar fi Rusia, China, Arabia Saudită, țări care deocamdată refuză pentru moment să aibă în vedere renunțarea la energiile fosile.
Angajamentul de ieșire din zona emisiilor de carbon apare în declarația finală, ceea ce este un progres, chiar dacă nu este prevăzut un calendar precis. Fiecare țară își alege ritmul său. Apare însă un punct pozitiv – triplarea capacităților de energie regenerabilă până în 2030. Ceea ce este o bază pentru facilitarea unui acord ferm pe această temă la apropiata COP28 ce va avea loc în Dubai. A fost deplorat faptul că țările bogate nu și-au respectat promisiunea de a acorda anual 100 milioane dolari țărilor vulnerabile pentru a se putea adapta la schimbările climatice, aceste țări fiind în prima linie în fața evenimentelor meteorologice extreme legate de schimbările climatice, în fața crizelor alimentare determinate de catastrofele nucleare sau alte cauze de genul situației din Ucraina.
G20 se ocupa cu alte probleme decat a denunta invaziile marilor puteri in tari mai mici.
G20 sau alte G-uri nu au denuntat invazia americana in Irak (2003), nici in Afganistan (2001), nici bombardarea Serbiei in 1999 de catre o organizatie militara ‘defensiva’…
si nici nu s-a scris atat de mult in acei ani pe astfel de teme.
Ne legam de legalitate (internationala) doar cand ne convine.