Al. Florin Țene
Am primit din Spania prin intermediul scriitorului și istoricului dr.Ionuț Țene o carte de la poetul Marin Dumitrescu intitulată “Sunt“, conținând un grupaj de poeme. Carte apărută la Editura BETTA, Bucureșri, 2023, cu o “Prefață” semnată de Aureliu Goci și un “Cuvânt înainte”al autorului, conținând o amintire vibrantă, care l-a marcat, din anii copilăriei.
Încă din titlu, poetul prin cuvântul “Sunt “, ne atenționează că are ființă, că există. Ceea ce denotă că are viață, se mișcă și gândește.
Marin Dumitrescu este autorul a opt volume de poezii, dovadă că talentul său este vulcanic cu adâncimi a perspectivelor ontologice, exemplificând spiritualismul cu extazul și terorile lui, o atât de strânsă omogitate între ceea ce este creat și trait, încât poetul întruchipează o lume zbătându-se în metafizică cu răsunet filosofic, desprins din cazul particular și de sentimentele comunicabile:“Deasupra apei pe ni;t esc\nduri tinere,
La o masă de lemn și ea tânără,
Mi se pare că într-o vineri înspre luni,
Mă gândeam că sunt pe pământ
Și mă mai gândeam că nu sunt,
Până mi s-a făcut gândul cuvânt
Și a plans ca o ploaie, mărunt.“(Înspre luni ).
Marile lui alegorii-ale bacteriilor și virușilor, ale iubirii, ale pasiunii în sensul vechi, teologal-, izvorăsc dintr-o verificată expresie culturală; universalitatea dramei unui eu exponențial e sporită de inteligibilitatea modelelor culturale: “O armată de bacterii și viruși,
Din pământ, din apă și din aer
Și de peste tot, m-au asediat
În primele zile de viață
Și m-au dus în pragul morții. “( De aceea)
Poetul scormonește cu inteligența-i neliniștită vremea și faptele și se stabilește într-o lume fără vârstă, cu toate că este încă tânăr, crezând în eresuri și în arătări, imaginative sau nu, cu gustul miraculosului animal, al drăcăriilor populare:”Și mă întreb uneori dacă de fapt există
Viață pe electroni,
Pentru că faptul că sunt
Se datorează unui fapt
Care aici pa pământ
Putea să nu se întâmple de fapt. “(Fapt și de fapt )
Citind acest poem îmi pun întrebarea, oare ne naștem din întâmplare? Sau cineva de sus, “trage sforile”? Răspunsul rămâne suspendat într-o filosofie existențială și psihanalistă abordată de Sigmond Freud și Cioran.
Cu toate aceste trăsături inedite, ale unui deținător de emoții, Marin Dumitrescu este, stlistic vorbind un poet ce vede totul în culori tari, spectrale, aproape expresionist, și, ca expresioniștii germani, admite în poezie o materie viguroasă, de rădăcină htonică. Aceste caracteristici le descoperim plastic și sugestiv în amplu poem “Statuia unei stele “, unde sesizăm personificări surprinzătoare, o animație între lucrurile înconjurătoare, și mai ales între lumină și întuneric:”Noaptea mi-a intrat în piept și doare,
Noaptea plină de îmbrățișare.
Noaptea aceeea plină
De o stranie lumină
De la steaua cea străină,
De parfumul ei de stea
Mirosind a depărtare
Până la fereastra mea“(Statuia unei stele ).
Poetul palpitează ușor în imagini diafane, “Cum trece corabia înspre mal “, cu litografii, reverii, sonorități în mișcări poematice ce atrag cititorul, de muzicalitate interioară, ostilă mijlocului pur tehnic.
Înainte de a concluziona, am să dau un citat din ce scrie pe ultima copertă Daniel Cristea-Enache:”Lirica acestui poet admirabil e compusă în tensiunea unui asemenea raport de încadrare în inevitabil. Aproape fiecare text din carte poate fi înțeles ca o nouă confruntare cu linia care se întrezărește; și ca un mod de a o asuma, iar și iar, prin viziunea și expresia poetică. Cuvintele sunt importante, sunt chiar esențiale și pot fi vindecătoare: iată lecția din această carte de poezie profundă și subtilă. “
Lumile acestei lumi nu“Sunt”efemeride, sunt mari păsări concrete de ceață, iar poemele sunt cântări ale formelor mișcătoare.Astfel, în cadrele dreptului roman Marin Dumitrecu este un poet european.
