Ionuț Țene
(pentru Șușmani)
Șușmanii s-au izbit de stele și gloanțe
Pentru dreptatea neamului nemărginit
Au înălțat flamura unei sfinte instanțe
Zdrobind cu sete erezii, spre infinit
În zile de legende cu feți-frumoși
Ei sfințeau onoarea, credința și izvorul
De zmeii aduși viclean aici fără strămoși
Ei n-au lăsat steagul roșu să fie Tricolorul
Atunci când țara cerea ofrandă nevoinței
Ținteau cu veșnice săgeți de stâncă
Cetăți de libertate-n Golgota suferinței
Verbele lor nădejde aprinse în luncă
Șușmanii urcau aprig crestele demne
Să zdrobească hidra de-ndrăciți
Partizanii sfarmă-piatră și sparge-lemne
Născuți din basmele bunicii, cu megaliți
La Dealu Suliții s-au zidit taince altare
Iar pe Vlădeasa urcă înger de libertate
La Traniș cei răpuși, frații din iconare
Sunt focuri vii arzând păduri întunecate
Ei ne-au lăsat testament de apologeți
Lumânarea ce stinge noaptea-n pustnicie
Spirite vii, speranța, Treimea printre geți
Întâlnirile cu Dochia, munții de tulnicie
Haiduci cutreieră norii cu celeste oștiri
Printre stejari și jepi, aliați cu icoanele
Pe prispe de schituri scriu albastre trăiri
Cu lacrimi de sânge încrustă pricesnele
Mâine se-ntorc, frații de sânge și înălțimi
Copiii noștri nenăscuți, ai gloriosului trecut
Într-o zi țara va fi soare, în raze de heruvimi
Vom bea dintr-un pocal, un Horea renăscut
Partizanii sunt profeți rostind eliberarea
În dreapta Iancu, Horea, Cloșca și Crișan
Căci mitraliera rugăciunii le-a fost sfințirea
Neam de Teodor tată, fiu și Avisalon Șușman!
