Al.Florin Țene
În ajun de Marele Praznic al nașterii Fiului Domnului, am primit cartea de poeme a poetului Mircea Dorin Istrate,(președintele filialei Mureș a Ligii Scriitorilor ), intitulată programatic “Limba noastră cea bătrână “, apărută la Editura Tipomur, 2023, din Târgu Mureș.. Dedicația pe care mi-a făcut-o autorul mă onorează, de aceea o și scriu aici: “Domnului Președinte a LSR, Al.Florin Țene cu cele mai alese considerații pentru ceia ce face într-u mereu înălțarea Literaturii Române.Sărbători Fericite în Pace și în sănătate.ss Mircea Istrate, Tg.Mureș la 13.12.2023.“
Volumul de 207 pagini se deschide cu o amplă prefață semnată de Cezarina Adamescu în care concluzionează: “E o datorie a noastră, a creatorilor să DESCOPERIM astfel de poeți-patrioți care fac CINSTE Limbii Române. “ La această apreciere mă alătur și eu, citind acest volum.
“Cuvântul înainte”, intitulat “Chipurile Limbii Române în versurile lui Mircea Dorin Istrate, “, semnat de talentata scriitoare și poetă Liliana Moldovan, secretarea Filialei Mureș a Ligii Scriitorilor, subliniază în înceherea celo trei pagini cu o impresionantă frază: “Că doar așa și numai așa, voi cei de-acuma, veți putea ÎMPLINI VREREA înaitemergătorilor noștri și veți lăsa URMAȘILOR ce vor veni după voi, acea NEPREȚUITĂ AVERE, a a acestui FRUMOS, CURAT și atât de SIMȚITOR suflet românesc. “
După acest vibrant “Cuvânt Înainte”, autorul își deschide cartea cu poemul ce poartă titlul cărți, argumentând că limba română se află aici din “TIMPURI strămoșești.“Iar “Argumentul autorului “ este o mărturisire de credință față de Limba Strămoșească și o rugă către”Domnul Dumnezeul nostru cel ceresc, să ne OCROTEASCĂ și să BINECUVÂNTEZE de-apururi această dulce și frumoasă LIMBĂ ROMÂNEASCĂ… “
Rar am citit în poezia noastră contemporană o energie încărcată de dragoste față de Limba Română într-o inverosimilă revărsare de tropi și de idei ca la Mircea Dorin Istrate.Poetul este hugolian, însă ne izbește atât prin elemental numeric și prin inspirația lui fără răgaz din dragoste față de limba strămoșească: “S-o ținem mo;șenire rând pe rând
În suflete, în inimă și-n gând,
Că e ape toți românii laolaltă
I-adunnă-n pământesc
Și-apoi la urmă-m lumea, cealaltă. “(Mi-e dor de limba veche, românească ).
Concepția lui Mircea Dorin Istrate despre istoria Limbii Române este izbitoare:Poetul vede pretutindeni un spirit activ și tragic al Limbii Române a cărei oră istorică nu a sunat, Limba Română este un “voevod”învingător prin vremi.Străbunii noștri sunt prin veacuri propagatori culturali, un șir uriași de mocani, iobagi , de oameni liberi și anonimi truditori ai cauzei naționale și în apărarea Limbii Române: “Să mai ÎNVĂȚ ce-ar să știe
Un BUN ROMÂN din neamul românesc,
C-aicea să RĂMÂNĂ veșnic vie
Icoana A LOR MEI, din omenesc.“( Mi-e dor)
Întreaga carte se constituie într-un amplu poem de istorie interpretată ca tezaur ce poate fi o geografie a Limbii Române simțită, văzută și trăită mitic.Acest imn dedicat Limbii Române și neamului românesc îl consider în fond din absorbția mediului fizic în mari oglinzi sufletești.
Prin acest volum poetul Mircea Dorin Istrate se înscrie în marea galerie a poeților care au cântat Limba Română, istoria și substanța neamului Românesc, începând cu: Văcărești, Cantemir, Coșbuc, Alecsandri, Eminescu, Goga, Gyr, Dorz, Păunescu, Ionuț Țene etc.
