Este o întrebare pe care ne-o punem în contextul în care ne apropiem de termenul limită de 2 ani pentru transpunerea în legislația națională a Directivei 2041/2022 privind salariul minim adecvat în UE, termen care este de 15 noiembrie 2024. Nu toate țările membre ale U.E. vor avea același salariu minim, fiecare dintre ele îl va stabili în funcție de condițiile concrete din fiecare țară membră, condiții sociale și economice, puterea de cumpărare, indicatorii economici la nivel național etc., dar având la bază respectarea principiilor cuprinse în Directiva 2041, respectiv protejarea persoanelor cu venituri mici. Ce este interesant, este că această directivă ține să menționeze expres că pentru a realiza o redresare durabilă este nevoie ca întreprinderile, în special microîntreprinderile și întreprinderile mici, să prospere: ,,To ensure sustainable recovery, it is vital that businesses, in particular microenterprises and small enterprises, thrive” (Directiva 2041/2022). Vedeți dumneavoastră, acele microîntreprinderi și întreprinderi mici care sunt cele mai lovite de modificările fiscale introduse prin Lgea 296.2023 și OUG 115/2023, sunt privite ca fiind vitale în ceea ce privește îmbunătățirea vieții angajaților cu cele mai mici salarii. De ce? Pentru că luate împreună sunt cel mai mare angajator! Sigur, ne iau ochii marile companii cu miile lor de angajați, cu influența, importantă de altfel, pe orizontala activităților economice, dar cel mai mare angajator sunt întreprinderile mici și mijlocii. De aceea este nevoie ca acestea să fie privite altfel de către decidenții din România. Revenind la mărimea salariului minim din România, ca variante avem trei posibilități:
– coșul minim necesar pentru o persoană, respectiv undeva pe la 3.900 – 4.000 lei, ceea ce ar însemna un brut de aproximativ 6.500 – 6.700 lei, ceea ce este nerealist în condițiile în care salariul mediu brut pe anul 2024 este, conform legii, de 7.567 lei;
– 60% din mediana salariului mediu brut;
– 50% din salariul mediu brut.
Din cele 3 variante, probabil cea de-a treia va fi cea aleasă, respectiv un salariu minim brut undeva pe la 3.700 – 3.800 lei, adică o creștere cu 12,1 – 15,1% comparativ cu salariul minim brut din prezent de 3.300 lei.
În final, îmi permit o propunere, în spiritul Directivei 2041: microîntreprinderile să nu mai fie obligate să aibă 1 angajat, precum și eliminarea impozitării suplimentare, respectiv sancționatorie a contractelor part-time. Să mă explic: foarte multe microîntreprinderi au ca angajat pe însuși întreprinzătorul titular, veniturile realizate sunt salariul lui, iar printr-o impozitare de aproximativ 42% nu fac altceva decât să-l las cu un venit net de sub cel mediu pe economie, pe când la un impozit pe venit de 1% și un impozit pe dividende de 8% poate rămâne cu un venit net apropiat de coșul minim de consum. Mai mult, de ce nu ar fi destul să fie impozitat salariul part-time la valoarea acordată, nu la cea integrală a unui salariu minim pe economie? Oricum, prin măsurile luate deja, vezi Legea 296 și OUG 115, s-au cam eliminat situațiile în care microîntreprinderile erau folosite ca vehicule salariale, dacă este cazul se mai pot lua și alte măsuri, dar cred că este timpul să revenim la normalitate, iar microîntreprinderile să fie privite ca fiind niște firme care creează plus-valoare, care plătesc impozite și taxe, nu neapărat ca niște angajatori care, de fapt, nu pot face față plății unui angajat. Nu de alta, dar toate aceste servicii sau micii comercianți vor migra spre alte zone, neplătitoare de niciun fel de impozit și taxă.
