După Franța și înaintea Ungariei, președintele Chinei a sosit marți seară la Belgrad, în Serbia, țară cunoscută ca „un partener privilegiat al Beijingului în Europa”. Dar, subliniază corespondentul RFI la Belgrad, această vizită în Serbia capătă o dimensiune în mod special simbolică, marcând împlinirea a 25 de ani de la bombardarea ambasadei chineze din Belgrad de aviația americană în 1999, și având loc în plin război din Kosovo.
Reamintim că, în plină campanie a NATO în Iugoslavia, în noaptea de 6 spre 7 mai 1999 avioane americane au bombardat ambasada Chinei din Belgrad, ucigând trei jurnaliști. De remarcat faptul că sunt încă în discuție adevăratele cauze ale atacului respectiv. A fost o eroare, un act de teribilism ori un atac țintit? Se zvonea atunci că ambasada chineză adăpostește dispozitive de comunicații sârbe. Multiplele anchete ce au avut loc ulterior nu au adus însă un răspuns definitiv. Tragedia respectivă a marcat însă o turnură în relațiile Chinei cu Serbia, dar și cu restul lumii occidentale. Chiar dacă în anul 2000 Statele Unite au prezentat scuze Chinei și gazdelor pentru acel „eveniment nefericit”.
Și astăzi, relatează corespondenți de presă acreditați la Belgrad, un chinez care trece prin capitala Serbiei nu uită să vină și să se încline în fața plăcii în memoria „martirilor” uciși de atacul bombardierelor NATO. Este inclus în programul acestei vizite un gest asemănător și din partea președintelui Xi Jinping, care va inaugura un Centru Confucius, construit pe amplasamentul fostei ambasade și căruia, personal, i-a pus prima piatră inaugurală cu prilejul precedentei vizite în Serbia în 2016.
Partener esențial în Europa
Mai mult decât un partener important, Serbia a devenit pentru China un „partener esențial”. Interesul Beijingului pentru Balcani, subliniază corespondenții presei străine la Belgrad citați de RFI, a început să crească mai ales de la sfârșitul anului 2000, când Serbia s-a impus rapid ca principal partener al Chinei în regiune. După ce pôrturile grecești Pireu și Salonic au intrat în perioade extrem de dificile din cauza crizei economice grave ce a lovit această țară, Serbia reprezintă, în opinia corespondentului RFI la Belgrad, „o axă de penetrare către piețele din centrul Europei”. Totul, în cadrul așa-numitului ”Drum al mătăsii”, un proiect strategic chinez lansat în 2013, rebotezat recent cu altă denumire, „La ceinture et la route”. În zece ani, China a investit peste 5 miliarde de euro în Serbia, cumpărând în 2016 imensele rafinării de la Smederevo. Doi ani mai târziu a cumpărat minele de cupru de la Bor. Astăzi, China a devenit al doilea partener economic al Belgradului, după Germania. În 2023, China a semnat cu Serbia un acord de liber-schimb, condamnat rapid de Uniunea Europeană care îl consideră incompatibil cu integrarea europeană la care aspiră Belgradul. În opinia RFI, legăturile între China și Serbia nu sunt doar economice, ci și politice. Convergența chino-sârbă se bazează pe două dosare: Kosovo și Taiwan. Belgradul poate conta pe sprijinul Beijingului în Consiliul de securitate al ONU pentru blocarea oricărei recunoașteri a statului Kosovo, în timp ce președintele Aleksandar Vucic nu pierde nicio ocazie pentru a reaminti că „Taiwanul este China”.
In timp ce China sustine integritatea teritoriala a Serbiei (inclusiv asupra provinciei separatiste Kosovo si Metohia),
UE tot da lectii sarbilor si le cere „normalizarea” relatiilor cu Prishtina in sensul dorit de agresorii din 1999:
recunoasterea independentei provinciei.
Se pare ca UE va pierde al 2-lea potential membru (Serbia), dupa pierderea Turciei in anii 2000 (turcii au renuntat la aderare).
Iar dupa iesirea Marii Britanii din UE istoria arata ca orice scenariu e posibil pe tabla de sah a Europei.
P.S.
China pregateste constructia unei fabrici de masini electrice in Serbia, masini care vor avea preturi chinezesti (se vorbeste chiar de 10.000 de euro!)
Poate va exporta si in Romania?
Hmmm…
pentru o punere la punct in legatura cu normele de drept international care guverneaza relatiile dintre state:
Bombardarea unei ambasade
(in cazul de fata: ambasada Chinei la Belgrad bombardata in timpul razboiului civil iugloslav din 1998-1999)
contravine Conventiei de la Viena si nu poate avea nicio justificare de felul celor pe care autorii atacului le disemineaza prin presa.
Teritoriul unei ambasade este teritoriu strain si ambasadorii au imunitate diplomatica indiferent de ce activitati legale sau ilegale fac.
Se stie ca in multe cazuri ambasadorii fac spionaj, iar in Romania un militar al Ambasadei SUA avand imunitate diplomatica a condus beat un vehicul si l-a accidentat mortal pe Teo Peter
– ei bine, chiar in cazuri de omor din culpa imunitatea diplomatica se aplica, nu se discuta.
Sa nu uitam ce comportament de slugi am avut noi fata de America si NATO, cand am permis avioanelor care bombardau Serbia sa ne survoleze teritoriul.
Probabil ca eram nerabdatori, sa vina mai repede jaful organizat in Romania.
Si pe cine am calcat in picioare atunci? Pe sarbii care ne-au fost tot timpul prieteni.
Acelasi lucru si cu China, careia ii intoarcem spatele, uitand ce a facut pentru noi in trecut.