Nu am consultat anumite lucrări privind castelele şi palatele din Ţara Galilor, dar înclin să cred că este cea mai mare densitate a acestora pe teritoriul Capitalei, Cardiff. Am avut şansa de a vizita acest oraş de două ori, în anii 1984 şi 1985 cu prilejul participării, împreună cu marea noastră atletă şi campioană olimpică Lia Manoliu, la ediţiile succesive ale seminarului intitulat Tânăra generaţie şi sportul, organizat sub egida “Anului Internaţional al Tineretului” – o importantă iniţiativă a României la Organizaţia Naţiunilor Unite.
Spre surpriza mea foarte plăcută, doamna Lia Manoliu s-a dovedit a fi o persoană foarte cultivată, pasionată de istorie şi cunoscătoare a limbii engleze, fapt care ne-a permis să avem intense şi instructive vizite la câteva obiective istorice ale oraşului şi ale împrejurimilor sale. Le voi descrie succint şi aleatoriu în funcţie de deplasările noastre în timpul liber, renunţând la o multitudine de aspecte ce ţin de biografia concretă a fiecărui obiectiv vizitat.
*Cardiff Castle este principala atracţie turistică pentru care orice vizitator are nevoie de câteva ore bune. Este un amplu edificiu medieval construit la sfârşitul secolului al XI-lea de invadatorii normanzi pe structura unui fort roman din secolul al III-lea. În bătălia de la Hastings/1066, Ducele de Normandia, cunoscut în istorie ca William Cuceritorul l-a învins pe Harold al II-lea al Angliei, ucigându-l pe ultimul rege anglo-saxon. El va fi încoronat Rege al Angliei şi va începe o politică de colonizare a noului regat prin construirea de castele pe teritoriul acestuia.Unul dintre ele a fost castelul menţionat unde de-a lungul veacurilor au fost torturaţi, încarceraţi sau executaţi atât fii de regi, cât şi răzvrătiţi de tot felul.
Profilul actual al castelului este rezultatul unor ample lucrări executate de renumiţi arheologi, arhitecţi şi artişti autohtoni ori străini. Turnul Ceasului/Clock Tower, înalt de 4 metri, este un muzeu sui-generis a cărui amenajare a început în anul 1868. Faţada sa conţine în centru un orologiu flancat de două statui: una a lui Venus şi cealaltă a lui Mercur (ambele frumos colorate), iar deasupra lor se află o serie de blazoane.
Am mai vizitat, în interiorul Turnului, Salonul de fumat şi Sala Banchetelor al cărei plafon are o mare hartă a lumii, realizată din mozaic. Aşa-numita Sală Arabă este o adevărată bijuterie poleită cu aur masiv unde sunt prezente atât elemente islamice, cât şi elemente creştine în stil gotic. Am admirat, de asemenea, Zidul Animalelor pe care străjuiesc inclusiv câţiva lei de piatră albă. În secolul al XVIII-lea, castelul a intrat în posesia familiei Bute care a investit enorm în reconstruirea acestuia, reflectând stilul Renaşterii Gotice. În anul 1947, când cel de-al IV-lea Marchiz de Bute a murit, moştenitorul lui a donat oraşului Cardiff întregul Castel.
*Castelul Caerphilly, situat la 11 kilometri de Cardiff, a fost ridicat în cursul veacului al XIII-lea de către un lord anglo-normand. Se întinde pe o suprafaţă de 12 hectare, fiind înconjurat de un şant cu apă. Deoarece situaţia acestuia s-a deteriorat (unul dintre ziduri s-a prăbuşit, iar alte ziduri sunt într-o stare de echilibru precar), nu a mai fost posibilă vizitarea sa în interior, dar am putut vedea o interesantă expoziţie amenajată într-un spaţiu situat deasupra porţilor castelului.
*Castelul Coch reprezintă o versiune victoriană a fortăreţelor cu turnuleţe. A fost construit pe locul unei citadele medievale pe la anul 1870 în perioada când Ludovic al II-lea de Bavaria îşi făcea castelele sale parcă coborâte din lumea basmelor.
*Memorialul Războiului Naţional Galez se află în Gardens Alexandra, fiind proiectat de Sir Ninian Comper şi prezentat de Prinţul de Wales în iunie 1928. Măreţul monument a fost ridicat pentru comemorarea militarilor căzuţi în luptele din Primul Război Mondial. Este de menţionat faptul că Ninian Comper nu generase încrederea cuvenită din partea preşedintelui “Institutului Regal al Arhitecţilor Britanici”, dar a fost susţinut de sculptorii Sir William Goscombe John şi Sir Hamo Thornycroft în realizarea acelui proiect inspirat în urma unor vizite efectuate în unele ţări ale Africii de Nord. Are forma unei colonade circulare pe ale cărei frize sunt gravate diverse inscripţii în limbile galeză şi engleză. În centru există un grup sculptural de bronz dispus în jurul unui stâlp de piatră, înfăţişând trei personaje alegorice: un soldat, un marinar şi un aviator, fiecare dintre ei ţinând câte un buchet de flori.
*Abaţia Tintern, aflată la circa 50 de kilometri de Cardiff, pe malul râului Wye, şi-a păstrat până astăzi zidurile dantelate din piatră, oglindind o istorie îndelungată şi agitată.
*Stadionul Millennium este amenajat în arealul renumitului parc Cardiff Arms care este casa spirituală a rugby-ului galez. Este dotat cu un elegant acoperiş glisant ce face posibile pe orice vreme nefavorabilă atât meciurile de rugby, cât şi concertele de muzică simfonică sau de jazz. Aici am vizitat loja regală, galeria jucătorilor, gazonul impecabil, cabinele de transmisie.
Într-un articol anterior, am scris despre prezenţa, în Muzeul acelui stadion, a unor elemente identitare (fotografii, tricou) ale fostului mare jucător român Alexandru Penciu denumit, după un meci memorabil cu echipa de rugby din Cardiff, “Alexandru cel Mare”.
*Muzeul Naţional Galez al Cărbunelui şi al Mineritului, cunoscut sub numele de Big Pit ne-a oferit surpriza de a coborî până la adâncimea de 90 de metri într-o mină ce constituia copia fidelă a celei aflate în localitatea Blaenafon de la 40 de kilometri de Cardiff (potrivit unui panou informativ în limba engleză), fiind ghidaţi de un fost miner care ne-a evocat gloria de odinioară a ţării sale în acest domeniu extractiv. A trebuit să vin în Ţara Galilor ca să văd o mină adevărată!
*Llandaff Cathedral, unde se ajunge după parcurgerea celor 3 kilometri depărtare de centrul Capitalei, a fost fondată în secolul al VI-lea, dar actualul edificiu datează din anul 1107. Ghidul ne-a explicat că au avut loc mai multe restaurări, prima dintre ele în 1734, iar ultima imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Sub altarul Catedralei se găseşte mormântul fondatorului acesteia, Sfântul Teilo.
*Pierhead Building a apărut pe harta oraşului în anul 1897 pe baza proiectului arhitectului englez William Frame ca sediu iniţial pentru “Bute Dock Company” şi după aceea pentru “Cardiff Railway Company”. La momentul vizitei noastre, clădirea era închisă, aflând ulterior că redeschiderea ei s-a realizat abia în anul 2010. Oricum, am rămas impresionaţi de multe elemente arhitecturale de exterior, executate din teracotă de culoare roşie precum: Turnul cu Ceas, numit în limbajul local Bab Big Ben sau Big Ben of Wales; statuetele unor dragoni şi motivele florale; intrarea centrală cu efigia având următorul text în limba galeză: “Prin apă şi foc” ce ilustrează apariţia locomotivelor cu aburi, care au revoluţionat întreaga viaţă economică şi comercială a Ţării Galilor.
*Cardiff University, care s-a înfiinţat în octombrie 1883, are o stemă cu textul: “Adevăr, Unitate şi Concordie” în limbile galeză şi engleză. Cursurile iniţiale au fost în domeniile: biologie, chimie, matematică, astronomie, muzică, filosofie, logică, istorie, latină, greacă, engleză, franceză, germană, galeză, fizică – deci un veritabil orizont universal al cunoaşterii umane. În holul central a fost amplasată statuia lui John Viriamu Jones, fondatorul principal al colegiului iniţial.
Nu puteam uita niciunul dintre obiectivele vizitate, rămânând impresionat de sentimentele de profund patriotism ale localnicilor care se bucurau vizibil de toţi cei care veneau cu diferite prilejuri ca să vadă si să admire străvechile meleaguri ale Ţării Galilor. Aceasta este conectată la valorile spirituale şi istorice ale Europei şi, în consecinţă, merită să fie înscrisă în programele turistice în orice perioadă a anului.
