Voi începe cu începutul: la bâlciurile şi târgurile de altădată apăreau pe scenele improvizate două personaje care stârneau hazul privitorilor: Vasilache şi Mărioara mânuiţi de păpuşari ambulanţi necunoscuţi ca atare publicului. Vasilache era un personaj savuros care o făcea pe neştiutorul ca să prostească pe oricine, aflându-se într-o gâlceavă permanentă cu nevasta sa Mărioara ale cărei observaţii sau critici nu le lua niciodată în seamă.
În vremurile ce au urmat şi-au marcat prezenţa pe scenele teatrelor, pe micile ecrane ale televizoarelor şi pe calea undelor radiofonice numeroase perechi hazlii şi interpreţi memorabili de cuplete satirice din ţara noastră. Mă voi referi în continuare la câteva exemple.
*Stroe şi Vasilache
Au fost un cuplu vestit care şi-a lansat biografia artistică la 9 ianuarie 1929 prin emisiunea intitulată “Ora veselă” difuzată de Radio Bucureşti. Refrenul devenit repede unul foarte popular era: “Alo, alo, aici e Radio,/Alo, alo, aici e Stroe,/Stroe şi Vasilache,/Lache, Lache/Şi roagă să-i daţi voie/O clipă să vă-nveselească,/Să glumească,/Iar cu voi.”. După decesul prematur al lui Vasile Vasilache în timpul bombardamentelor asupra Bucureştilor din 4 aprilie 1944 Stroe a continuat de unul singur transmiterea ani la rând a popularei emisiuni.
*Nae Roman şi Bimbo Mărculescu
Nae Roman, pe numele său real Nicolae Constantinescu s-a născut la Roman în anul 1909. Şi-a început activitatea artistică la “Teatrul de Revistă” al lui Constantin Tănase din Bucureşti. La recomandarea marelui comedian şi-a schimbat numele de scenă. Evenimentele concrete au fost următoarele: atunci când Constantin Tănase a văzut primul afiş cu numele “Nicolae Constantinescu” l-a chemat în biroul său întrebându-l: “De unde eşti de loc?”; când acesta i-a răspuns: “Din Roman.”, Tănase a continuat: “Nae – că eşti din popor şi Roman – că eşti din Roman sună mai bine.”. Şuşanelele – un spectacol cu numere improvizate alături de Bimbo Mărculescu i-a făcut faimoşi pe amândoi atâta timp cât au jucat împreună la acel teatru.
*Horia Şerbănescu şi Radu Zaharescu
Cei doi mari actori au avut o carieră comună îndelungată până când Timpul nu a mai avut răbdare cu fiecare din ei. Bunul său prieten Radu Zaharescu a plecat pe drumul fără întoarcere în anul 1999, iar de atunci Horia Şerbănescu a refuzat să mai apară de unul singur, deşi continua să fie plin de energie. Se povesteşte că într-o zi a anului 2006 inima i s-a oprit pentru câteva clipe, dar medicii au reuşit să îl aducă la viaţă. Într-un interviu, păstrându-şi simţul umorului Horia Şerbănescu evoca astfel acel tragic episod: “Eu m-am dus să mă întâlnesc cu Sfântul Petru şi l-am găsit pe Sfântul Aşteaptă.”.
*Draga Olteanu-Matei şi Marin Moraru
Memoria peliculei învinge Timpul prin talentul inegalabil al acestor doi mari actori de comedie. Argumente tari ca granitul sunt filmele Toamna bobocilor/1975şi Iarna bobocilor/1977.Rolurile erau desprinse din realităţile autohtone, iar personajele se regăseau frecvent în acestea: Varvara – soţia lui Toderaş, şefa organizaţiei locale de femei; Toderaş – preşedintele C.A.P. din satul Viişoara. În filmul Primăvara bobocilor/1987 cuplul Varvara-Toderaş a fost interpretat de Tamara Buciuceanu-Botez şi Dem Rădulescu.
Iată câteva citate purtând semnătura marii noastre artiste Draga Olteanu-Matei şi totodată nota umorului fin, dar penetrant: “Ştiu foarte bine ce înseamnă să joci dramă, să nu-ţi curgă o lacrimă şi să auzi toată sala cum foşneşte, genţi care se deschid, lume care-şi suflă nasul.”; “Eu nu m-am gândit că o să ajung actriţă, dar a existat de timpuriu ceva. M-am pomenit dintr-odată gândind bine, recitând bine, dansând bine – toate acestea veneau în joaca mea.”. La rândul său, Marin Moraru ne-a lăsat după ce a plecat nu doar amintirile cascadelor de râsete, dar şi multe vorbe de spirit printre care cele ce urmează: “Beligan a spus că vrea să moară pe scenă. E logic, gândiţi-vă, dacă aş croşeta foarte frumos aş dori să croşetez până îmi cade croşeta din mână. Un cioban vrea să facă urdă şi caş toată viaţa lui cât timp mai poate să poarte doniţa.”; “Când eram copil râdeam cu poftă în fiecare zi, însă acum nu mai râd atât de des pe cât s-ar putea crede pentru că lumea asta mă întristează.”.
Marin Moraru și Draga Olteanu-Matei, foto: Youtube
*Toma Caragiu şi Anda Călugăreanu
În anul 1973 – venisem temporar de la Praga unde lucram ca Secretar al Uniunii Internaţionalea Studenţilor şi mă aflam în Bucureşti pentru câteva zile de concediu împreună cu soţia mea Maria Cornelia – am văzut-o cu mare plăcere în emisiunea “Revelion ’73” transmisă de Televiziunea Română pe Anda Călugăreanu în programul intitulat “Călătorie muzicală” unde îl avea ca partener pe Toma Caragiu. Atunci cei doi artişti pe care îi despărţea doar vârsta, dar îi unea talentul interpretau piesa de renume internaţional Una coppia fidella.
*Stela Popescu şi Ştefan Bănică
Acest cuplu artistic profilat pe umor de calitate s-a afirmat între anii 1971 şi 1979. Unul din cupletele lor se chema Suntem o pereche potrivită. Cine îşi închipuia la momentul Revelionului TV amintit anterior că aceste câteva cuvinte vor deveni un veritabil blazon pentru toate apariţiile televizate viitoare ale celor doi actori pentru care talentul era “cartea lor de identitate”. Tandemul s-a destrămat prematur, dar prefer să nu intru în alte explicaţii.
*Stela Popescu şi Alexandru Arşinel
“Au trecut doi ani de când Stela nu mai este printre noi. Îmi lipseşte enorm! Şi ca parteneră de scenă, şi ca prietenă. Stela întotdeauna va reprezenta o persoană căreia îi simţi lipsa atunci când nu mai este. A fost un adevărat stâlp al comediei româneşti.” – declaraţia aparţinea colegului ei de scenă Alexandru Arşinel la tristul moment al comemorării a doi ani de la plecarea marii actriţe fără a se mai întoarce vreodată pe scena vieţii.
*Nicu Constantin şi Alexandru Lulescu
Cei doi actori erau de nedespărţit până când i-a separat “sinistra duduie cu coasa”: Nicu Constantin a decedat în 2009, iar Alexandru Lulescu a plecat definitiv în 2022. Lui Nicu Constantin îi aparţin aceste cuvinte pline de haz: “Nu arăt ca sinucis, eu sunt numai armonie de la ochelari la slip şi ca român de sânge şi un pic de albanez. Chiar nu am de ce mă plânge, mă învârt ca un titirez.”. Presa a relatat astfel ultimele clipe de viaţă ale lui Nicu Constantin: “În mai 2009 a fost internat la Spitalul Militar; respira greu şi mai tot timpul era conectat la aparate; după câteva săptămâni medicii sperau că s-a depăşit momentul critic, dar situaţia s-a agravat; pe 15 septembrie 2009 pe la ora 16.45 al doilea stop cardio-respirator survenit în acea zi îi opreşte definitiv bătaia firavă a inimii. Însă înainte cu doar 2 ore ca artistul să se ducă pe ultimul drum, după primul infarct de la orele 14.00 actorul s-a trezit, a respirat liber şi în glumă s-a adresat celor din jur: <Credeaţi că am murit?>. Apoi din păcate el s-a stins.”.
Nicu Constantin și Alexandru Lulescu, foto: Youtube
*Vasile Muraru şi Nae Lăzărescu
Pe Nae Lăzărescu l-am cunoscut în anii studenţiei comune când acesta era membru al brigăzii de agitaţie de la “Academia de Studii Economice” din Bucureşti. Nu demult l-am vizitat împreună cu prietenul meu Ionică Toma pe Vasile Muraru, directorul Teatrului de Revistă “Constantin Tănase”, care regreta enorm pierderea “umbrei sale”, Nae Lăzărescu.
*Valentina Fătu şi Vasile Muraru
Acest cuplu talentat de la Teatrul înnobilat de numele lui Constantin Tănase continuă bogate şi valoroase tradiţii. Am mers cândva la un spectacol intitulat Dublu V de la Veselie. Desigur, sintagma “Dublu V” trimitea la Valentina Fătu şi Vasile Muraru; cei doi s-au cunoscut atunci când Valentina, fiind studentă, lucrase un anumit timp ca plasatoare la teatrul unde peste câţiva ani avea să fie angajată ca artistă. Să le dorim cât mai multe succese viitoare spre delectarea spectatorilor şi telespectatorilor!
