Titlul de față reflectă realitatea vizuală a expoziției mele mai mult în sensul metafizic și psihologic. Întrucât sunt aduse aproape alternativ în fața privitorului picturi mai mult sau mai puțin recente, care se diferențiază prin raportarea la două contrastante percepții ale realului reflectat; fie fiind determinate de/din propriul psihic adesea marcat de frământări și lăuntricitate (adică privirea către și în sine, autochestionarea ) dar și / sau altă latură a lucrărilor, care trimit către exterior, către deschiderea largă și cer, a desfășurării libere și neconstrângatoare a spațiului, sau a vegetalului și angelicului în timp sau spațiu, un spațiu spiritual, eteric, nelimitat de și prin lumină sau culoare vie, crudă. Astfel, expoziția desfășurată la Centrul Cultural al Ministerului de Interne aduce in discuție și oglindire două paliere de raportare la realitate prin propria pictură și oarecum indiferent de motivele/temele ce m-au inspirat.
Unul oarecum dramatic, aproape teluric și altul raportat la creștere, detașare și celest. Pe de altă parte jocul ludic de cuvinte din enunț (titlu) se leagă cumva și de titulatura instituției (intern, interne), instituție care factual are legătură cu deplasarea liberă sau restricționarea persoanelor, față de raportarea lor la lege și morală (intern/închidere și exterior/deschidere/eliberare). Nefiind însă aici un punct decât secundar de legătură și sens.
În mare parte trama și problematica expoziției este una care propune un dialog cu publicul și o implicare a lui, acesta fiind invitat să asiste la o formă de artă izvorâtă sau reprezentată din antinomii, clarviziuni și descătușări sufletești exprimate cu un rafinat estetism contemporan și cu impact vizual.
Daniel Crăciun
