În frumosul oraş de pe malul Dunării am mers de mai multe ori când eram Secretar al “Uniunii Internaţionale a Studenţilor” cu sediul la Praga. Atunci exista încă R.S. Cehoslovacă, iar Bratislava era capitala administrativă a Slovaciei, având o independenţă relativă şi o cooperare amplă cu Cehia care continuă până astăzi. Numele actual al oraşului-capitală datează din anul 1837 când eruditul slavist Pavol Jozef Šafárik a reconstruit o variantă lingvistică derivată din numele conducătorului Boemiei, Bretislav I. Bratislava a fost denumirea adoptată în mod oficial în martie 1919. Acest oraş se află la o distanţă de 60 de kilometri atât de Austria/Viena, cât şi de Republica Cehă.
Am adunat impresii foarte agreabile generate de obiectivele văzute în vizitele făcute la Bratislava în perioada 1972-1980 pe care le expun acum spre informarea cititorilor păstrând o firească notă de nostalgie.
*Castelul Bratislava este situat pe un deal stâncos deasupra fluviului Dunărea. În nopţile senine de vară de acolo se pot vedea luminile Praterului vienez. Castelul rectangular are patru turnuri, cel mai înalt fiind Turnul Coroanei ce găzduise bijuteriile regale, construit în secolul al XIII-lea. Castelul are patru porţi de intrare: Poarta Sigismund; Poarta Nicolae; Poarta Viena; Poarta Leopold. Edificiul mai are cele patru spaţii ale Camerei Comorii unde poate fi admirată o colecţie a importantelor descoperiri arheologice de pe teritoriul Slovaciei între care statuia preistorică “Venus din Moravany”. În proximitatea edificiului regal am admirat o superbă grădină în stil baroc francez.
*Catedrala “Sfântul Martin” este o veche biserică având un Turn sub forma unei săgeţi, înalt de 85 de metri. Între anii 1563 şi 1830 ea era biserică de încoronare a Regatului Ungariei. Aici a avut loc ceremonia încoronării Mariei Tereza la 25 iunie 1741. Am admirat statuia ecvestră a Sfântului Martin şi vitraliile multicolore.
*Vechea Primărie a cunoscut în istoria sa multiseculară diverse stiluri arhitectonice: romanesc; gotic original; baroc; neo-gotic; neo-renascentist. Turnul ei a fost ridicat în jurul anului 1370, fiind una dintre cele mai vechi clădiri din piatră din Slovacia, aflată încă într-o stare relativ bună. În interior am putut vizita Muzeul Bratislavei.
*Biserica Albastră – aceasta este denumirea populară sub care este cunoscută Biserica “Sfânta Elisabeta”, construită în perioada 1908-1913. Stilul ei este o combinaţie între Art Nouveau şi Jugendstil, iar arhitectul se numea Ödön Lechner.
*Biserica Franciscană a fost sfinţită în anul 1297 în prezenţa Regelui Ungariei, Andrei al III-lea. Altarul este flancat de statuile Sfinţilor Ştefan şi Emeric. O Capelă în stil gotic construită în a doua jumătate a veacului al XIV-lea este dedicată Sfântului Ioan Evanghelistul.
*Biserica “Sfântul Nicolae” de rit ortodox a fost ridicată în anul 1661 de arhitectul Paul Pálffy în stil baroc timpuriu. Ajuns la acest lăcaş m-am închinat în virtutea religiei mele, iar apoi am făcut o fotografie a Sfântului Ioan de Nepomuk din acea biserică. La finele celui de-al Doilea Război Mondial în 1945 acoperişul Bisericii a fost incendiat, dar clădirea a fost reconstruită cu aportul Bisericii Catolice Elene în perioada 1945-1950; desigur, am salutat în gând acest gest de autentică solidaritate ecumenică.
*Turnul lui Mihail înalt de 50 de metri este un edificiu de piatră a cărui construire a fost terminată în veacul al XIV-lea. În vârful acestuia se află statuia falnică a Sfântului Mihail care pare că a păzit mereu întregul oraş. Nu puteam să nu îl privesc măcar câteva clipe cu atât mai mult cu cât tatăl meu, eu însumi şi fiul meu cel mare purtăm acest prenume de Arhanghel. Turnul găzduieşte Muzeul Armelor unde pot fi văzute arme vechi, uniforme şi decoraţii militare, fotografii şi manuscrise ale unor eroi slovaci.
*Palatul Grassalkovici a fost construit în anul 1760 de arhitectul Anton Mayerhofer pentru un conte maghiar al cărui nume s-a asociat superbului edificiu în stilurile baroc şi rococo. Am vizitat şi grădina franceză ce se caracterizează printr-o diversitate de plante şi flori aranjate într-o “geometrie a culorilor” greu de a fi dată uitării.
*Palatul Patriarhal ridicat în anul 1781 pe terenul aparţinând patriarhului slovac Esztergom are o superbă Sală a Oglinzilor unde se organizează concerte şi festivaluri. De asemenea, am văzut colecţia de tapiţerii englezeşti din secolul al XVIII-lea.
*Universitatea Istropolitană a apărut în anul 1465 la iniţiativa Domnitorului Matei Corvin; iniţial, aceasta cuprindea patru facultăţi: Drept, Teologie, Medicină, Arte. Numele celei mai vechi instituţii de învăţământ superior din Slovacia a fost preluat de la denumirea unei mici planete. La ora actuală edificiul din cărămidă roşie cu trei nivele găzduieşte doar Facultatea de Teatru.
*Universitatea “Jan Komensky” a fost înfiinţată în anul 1919 cu sprijinul Universităţii Caroline din Praga, purtând numelerenumitului filosof şi pedagog ceh Jan Amos Comenius (1592-1670). Am scris despre această Universitate în gazeta “Curierul Naţional”, referindu-mă la un episod însemnat al istoriei noastre: decernarea la 19 iunie 1937 a titlului de “Doctor Honoris Causa” marelui diplomat şi om politic Nicolae Titulescu, prilej cu care acesta a susţinut conferinţa “Ordinea în gândire”.
*Ruinele Castelului Devin pot fi văzute pentru cel care ajunge la o stâncă aproape de zona unde râul Morava/graniţa naturală dintre Slovacia şi Austria se varsă în fluviul Dunărea. Castelul ce fusese o fortăreaţă militară ridicată încă la începutul secolului al XIII-lea a fost distrus de armata lui Napoleon în anul 1809. Este locul potrivit din acest articol pentru a menţiona o statuie curioasă la prima vedere: în Piaţa Centrală din Capitala Slovaciei pe marginea unei bănci se sprijină un soldat francez cu tradiţionala pălărie pe ochi. Ce căuta acolo un soldat francez? Monumentul aminteşte de Napoleon Bonaparte care a vizitat oraşul în 1805, iar peste patru ani avea să asedieze cu trupele sale Castelul din apropierea Bratislavei.
*Podul peste Dunăre, denumit “Insurecţia Naţională Slovacă” a fost construit din beton şi oţel armat în anul 1972 având următoarele caracteristici tehnice: lungimea totală de 430 de metri; deschiderea principală lungă de 303 metri; un singur stâlp/turn cu 2 piloni printre care trece calea rutieră; suspendat pe cabluri de oţel. O atracţie deosebită o constituie structura în forma unui O.Z.N. ce adăposteşte un restaurant luxos unde am fost invitat de amabilele mele gazde.
*Ruinele forului militar roman Gerulata ce fusese ridicat în secolul al II-lea D.Hr.era o parte a sistemului de apărare a frontierei. Acesta intra în componenţa ProvincieiPannonia.
În vizitele mele la Bratislava mi-am făcut mulţi prieteni foarte simpatici şi comunicativi de la care am aflat o serie de proverbe şi aforisme în serile prelungite şi stropite din belşug cu tradiţionala “Borovička” (un rachiu făcut din conifere locale). Iată câteva din gândurile acestora consemnate în carnetul meu: “Bărbatul este capul şi femeia este coroana pe el.”; “Furia este singurul lucru de amânat până mâine.”; “Cel care acceptă diverse favoruri, îşi amanetează libertatea.”; “Aurul fără înţelepciune este un simplu lut.”; “Grâul şi recunoştinţa cresc numai în pământ bun.”; “Unii îţi pot citi faţa, dar Dumnezeu îţi citeşte sufletul.”; “Orice stejar uriaş a fost cândva o mică ghindă.”; “O singură rândunică nu poate anunţa venirea primăverii.”; “Butoiul gol răsună cel mai tare.”; “Soţia nu trebuie aleasă niciodată la lumina lumânărilor.”; “Munca cinstită este o formă de rugăciune.”; “Nu enerva pe cineva căruia ar trebui să îi ceri scuze mâine.”; “Nu considera că îţi aparţine ceva ce ai putea pierde.”; “Orice rău este bun la ceva.”; “Soarelui îi place să privească spre casa unde există dragoste.”.
