Salvați Copiii România atrage atenția asupra celor cinci cauze principale pentru care copiii fug de la domiciliu
Fenomenul copiilor dispăruți este cu atât mai alarmant în România, cu cât, dintre cele 9.548 de sesizări privind minori dispăruți, procesate în perioada 20 mai 2024 – 20 mai 2025, peste 60% reprezintă plecări voluntare din locuințele sociale, căminele școlare sau centrele D.G.A.S.P.C, potrivit statisticii IGPR, solicitate de Organizația Salvați Copiii România. Cu toate că numărul cel mai mare de sesizări privind dispariția se înregistrează pentru copii de peste 14 ani, îngrijorător este și numărul mare, peste 100, de sesizări privind disparițiile la copii cu vârsta sub 5 ani. Experții Salvați Copiii atrag atenția că aceste plecări voluntare ale copiilor sunt adesea un semnal de alarmă privind experiențele negative pe care aceștia le trăiesc și a dezechilibrelor emoționale cu care aceștia se confruntă.
Din totalul sesizărilor privind disparițiile de minori în ultimul an:
- 101 se referă la copii cu vârsta sub 5 ani;
- 131 la copii cu vârsta cuprinsă între 5 și 10 ani;
- 2.002 privesc copii cu vârsta între 10 și 14 ani;
- 7.290 sunt sesizări care se referă la disparițiile unor copii din grupa de vârstă 14 – 17 ani.
Dintre aceste sesizări, active mai sunt, în acest moment, 482, dintre care majoritatea (339) privesc minori cu vârsta cuprinsă între 14 și 17 ani.
Cele mai multe dispariții au fost sesizate în sectoarele din București, județele Bistrița-Năsăud, Iași și Constanța.
Fenomenul copiilor care fug este complex și multifactorial. Iată principalele motive care îi pot determina pe copii să fugă:
- Probleme familiale – Conflicte parentale, violență domestică, abuz sau neglijare.
- Suferință emoțională – Sentimente de neînțelegere, singurătate sau respingere.
- Presiune academică – Dificultăți academice, bullying sau excluziune socială.
- Căutarea autonomiei – Nevoia de independență și libertate, în special în timpul adolescenței.
- Influență externă – Presiunea colegilor sau influența negativă a grupului.
Factorii de risc variază în funcție de vârsta copilului, de mediul familial și de mediul social. Comunicarea deschisă, ascultarea activă și atenția acordată semnelor de avertizare sunt esențiale pentru prevenirea acestui comportament. Dacă vă îngrijorează un anumit copil, este important să creați un spațiu de dialog fără judecată și, dacă este necesar, să consultați profesioniști precum un psiholog pentru copii.
Salvați Copiii desfășoară programe de prevenție și educație pentru copii – învățarea drepturilor, recunoașterea comportamentelor abuzive, mecanisme de raportare ale abuzului, pentru părinți – cum să discute deschis cu copiii, cum să recunoască semnele de abuz, metode de parenting pozitiv, pentru cadrele didactice – formare în recunoașterea și raportarea formelor de abuzului și violență, în colaborare cu autoritățile.
Salvați Copiii România este membră a Missing Children Europe, federația europeană care reunește 32 de organizații din 27 de țări, dedicate protejării copiilor dispăruți și exploatați sexual.
Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Salvați Copiii, a explicat: “Atunci când un copil dispare de acasă, trebuie să ne uităm la cauzele din mediul lui de viață – familie, școală, anturaj – pentru a-l putea găsi cât mai repede și în siguranță și pentru a putea repara cauzele care l-au făcut să apeleze la un astfel de gest, de cele mai multe ori un semnal de alarmă pe care copilul îl trage”.
Alexandra Tomescu, Procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a explicat: ”O parte din abuzurile sexuale comise asupra minorilor au ca victime copiii care au fugit din centre sau de acasă. Fuga lor de acasă are cauze diferite, dar în general, motivul este tot o formă de abuz.
Prădătorii sexuali simt vulnerabilitatea copiilor și în scurt timp le câștigă încrederea, îi constrâng, iar aceștia din urmă le devin victime. Am instrumentat multe cazuri în care pedofilii au profitat de aceste situații. Din fericire, condamnările au fost consistente, de peste 20 de ani, însă cu toate astea, victimele rămân neconsolate și neînțelese în adevăratul sens al cuvântului și cel mai adesea se întorc în familia sau în centrul de unde au plecat, fapt ce îi predispune la repetarea situației, pe același tipar.”
Ziua Internațională a Copiilor Dispăruți (25 mai) este marcată anual la nivel global pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la problema copiilor dispăruți și pentru a transmite un mesaj de speranță familiilor acestora.
Missing Children Europe coordonează, de asemenea, liniile telefonice de urgență care oferă servicii esențiale, cum ar fi sprijin pentru sănătate mintală, consiliere juridică și servicii sociale. Aceste linii telefonice, disponibile 24 de ore din 24, 7 zile din 7, asigură faptul că familiile și copiii care se confruntă cu aceste probleme nu sunt niciodată lăsați singuri în gestionarea acestor obstacole. Missing Children Europe face apel la publicul larg, organizații și autorități să fie solidare cu copiii dispăruți și să continue să sprijine liniile telefonice de urgență 116 000. Finanțarea consecventă pentru consolidarea capacităților și îmbunătățirea accesului la serviciile de asistență telefonică sunt pași cruciali pentru a consolida eficiența liniilor de urgență 116000 în protejarea copiilor din întreaga Europă.
Conform statisticilor din cadrul Missing Children Europe, numai anul trecut, liniile telefonice de asistență 116 000 au primit peste 120.000 de apeluri cu incidente de copii dispăruți. În fiecare an, Poliția se confruntă cu peste 250.000 de sesizări privind copiii dispăruți în întreaga Europă.
Oricine este implicat într-un caz de dispariție a unui copil poate suna la numărul 116 000 și poate primi imediat sprijin emoțional, psihologic, social, juridic și administrativ. Profesioniștii și voluntarii instruiți ajută familiile copiilor dispăruți să gestioneze situațiile, sprijină reunificarea familiei și oferă sau îndrumă către servicii de îngrijire ulterioară, dar preiau și apeluri de prevenție.
În majoritatea țărilor, liniile telefonice de asistență pentru copiii dispăruți cooperează îndeaproape cu serviciile de aplicare a legii. Această cooperare poate include difuzarea alertelor și a apelurilor, precum și coordonarea sprijinului voluntarilor în operațiunile de căutare și salvare, dar rolul complementar al liniilor telefonice de asistență se extinde dincolo de cadrul investigațiilor efectuate de organele competente în ceea ce privește prevenirea și îngrijirea ulterioară.
