…Un an fără Alain Delon. Marele actor ne-a părăsit acum un an, pe 18 august. E mult? E puțin?
Răspunsul corect ar putea fi unul care să pară ambiguu: E foarte mult pentru oricine a fost captivat de personalitatea sa magnetică și de talentul său colosal. E foarte puțin pentru cei care știu că viața e doar o trecere, o călătorie, iar aici, pe Pământ, avem mereu la îndemână ”amprenta” celor care au fost printre noi. În cazul artiștilor, o filmografie, o colecție de cărți sau o galerie de tablouri.
Alain Delon a fost unul dintre cei care au lăsat ceva de preț în urma lor, cu o amprentă inconfundabilă, și ca atare îl putem oricând redescoperi.
Prezentăm azi cititorilor un film al său mai vechi, deși nu chiar din perioada de început: La prima notte di quiete (1972), în regia lui Valerio Zurlini.
Rimini, orașul în care se va desfășura o întreagă dramă
Daniele Dominici (Alain Delon) sosește la Rimini, venind de departe. Se prezintă directorului unui liceu din localitate. Deși avea referințe numeroase și de calitate, o aură de mister învăluia personajul (lucru întâlnit deseori în filmele cu Delon).
După stabilirea condițiilor în care avea să predea la liceu, Dominici face rapid cunoștință cu lumea interlopă locală, așezându-se la masă, într-un local, pentru un joc de cărți.
Sosit temporar (pentru 3-4 luni, pentru a înlocui pe cineva) acolo, ca profesor, nu vrea să se implice în jocuri politice și le spune încă de la început elevilor că vrea ”doar să le explice de ce e frumos un vers de Petrarca”, comentariul său ulterior despre socialiști și fasciști stârnind rumoare în rândul elevilor (spune că pentru el toți sunt la fel…)
Școlit, dar cu metode neortodoxe, profesorul este primit parțial bine, parțial cu reticență de elevi.
Începe un dialog în spatele căruia se putea citi și un ”flirt mocnit” cu o elevă de o frumusețe stranie, Vanina Abati (Sonia Petrovna).
Vanina însă avea o ”combinație” chiar în rândul indivizilor dubioși ai localității, mai precis un individ foarte bogat, pe nume Gerardo. Se creează un prim conflict, fiindcă profesorul fusese sedus de frumusețea fetei încă de la prima vedere…
Lucrurile vor lua însă o întorsătură neașteptată după o petrecere acasă la Gerardo, când Vanina va fi pusă într-o situație compromițătoare… Dar și iubita lui Daniele.
Profesorul Dominici va fi ”singur împotriva tuturor”
Mitul ”idolului căzut” își va pune o amprentă teribilă asupra desfășurării ulterioare a evenimentelor, iar profesorul va deveni un fel de ”singur împotriva tuturor”.
Treptat, va fi prins într-un păienjeniș al intrigilor, remușcărilor și situațiilor imposibile.
”Prima noapte de liniște” va fi după moarte, atunci când, metaforic vorbind, va urma un somn fără vise…
Este o dramă a incompatibilităților și a căutării unei fericiri iluzorii, care nu poate fi atinsă, asemeni unei himere. Totul se destramă încet-încet, se prăbușește ca un castel de nisip.
Personaj excentric și ușor contradictoriu, Daniele Dominici își putea etala oricând cunoștințele din domeniul artei, pentru a se coborî apoi cu ușurință în lumea promiscuă a cartoforilor și a prostituatelor, a cărei decadență este redată fără menajamente de Zurlini. Eroul său nu aparținea însă acelei lumi, era structural diferit, și avea ca prim țel nu doar cucerirea Vaninei, ci și salvarea acesteia de la o pierzanie către care se îndrepta abrupt, făcând mari compromisuri doar pentru o stare materială prosperă.
Filmul oscilează între acțiune și idilă, între film cu gangsteri și peliculă cu dialoguri rafinate, filosofice
Oscilând cumva între film cu gangsteri și romance, între acțiune și idilă, între film de acțiune și peliculă cu dialoguri rafinate, filosofice, filmul ”La prima notte di quiete” nu e atât de simplu pe cât pare. Atinge teme foarte sensibile, precum idealul în viață și compromisul, libertatea și captivitatea într-o ”colivie de lux”, moralul și imoralul, alegerile terestre și mântuirea finală, într-o succesiune de evenimente captivantă. Eroul peliculei este și el întrucâtva greu de definit – de la explicații docte trecea imediat la masa de poker -, însă, spre deosebire de alții, avea un suflet. Ceea ce avea să-i definească traiectoria ulterioară în acest puzzle cu mafioți, profesori și fete frumoase – dar și, poate, îi va oferi o salvare în eternitate, după ce se declarase ateu.
Cu cadre triste și replici enigmatice, cu personaje cufundate în melancolie și probleme existențiale, ”Prima noapte de liniște” e un film de văzut atunci când ești atins de spleen și vrei să afli mai multe despre această stare – sau pur și simplu când vrei să plonjezi într-un spațiu plin de melancolie, de tristețe și de lecții de viață. Iar în rolul principal poți vedea același Delon cu care erai obișnuit: pătrunzător, enigmatic, profund și cu un drum de la care nu se abate niciodată.
