Premierul Ungariei, Viktor Orban, se confruntă cu una dintre cele mai delicate ecuații politice ale carierei sale: cum să împace dependența energetică de Rusia cu presiunile tot mai mari din partea administrației Trump pentru a renunța la petrolul rusesc. Vizita sa la Washington, programată vineri, ar putea defini nu doar relația cu SUA, ci și poziția Budapestei în cadrul Uniunii Europene.
O alianță spirituală și politică
„Există o rețea de opoziție la război în lume, cu două puncte focale: unul de putere condusă de președintele SUA și unul de spirit găsit aici, alături de Sfântul Părinte”, declara recent Viktor Orban, după întâlnirea cu Papa Leon la Vatican.
Premierul ungar a adăugat că „trage putere, motivație și binecuvântare” din ambele direcții — o formulare care trădează apropierea sa atât de liderii conservatori religioși, cât și de fosta administrație Trump.
Dar prietenia dintre Orban și Trump este pusă la încercare. În centrul discuțiilor de la Washington se va afla noua presiune americană asupra Ungariei și Slovaciei pentru a renunța la petrolul rusesc, parte a strategiei SUA de a limita resursele financiare ale Kremlinului.
Petrolul – arma dublă a lui Orban
În timp ce Trump dorește o linie dură față de Moscova, Orban continuă să apere importurile de energie rusească. „Din punct de vedere maghiar, da”, a răspuns el când a fost întrebat dacă Washingtonul a mers prea departe cu sancțiunile asupra giganților Lukoil și Rosneft.
Dependența Ungariei de petrolul rusesc a devenit instrumentul preferat al lui Orban: o pârghie politică împotriva Bruxelles-ului, un mijloc de menținere a legăturilor cu Moscova și un element central al promisiunilor electorale privind „energia ieftină pentru toți”.
Însă sondajele interne nu îi mai sunt favorabile. Liderul opoziției, Peter Magyar, a câștigat teren, iar atacurile ucrainene asupra conductei Drujba au subliniat vulnerabilitatea energetică a Budapestei. În plus, anularea bruscă a summitului planificat între Trump și Putin la Budapesta i-a spulberat o parte din calculele diplomatice.
Lecția cehă și presiunea americană
Ungaria susține că nu are alternativă la petrolul rusesc, fiind o țară fără ieșire la mare. Totuși, exemplul Cehiei contrazice această teză. Praga a investit masiv în modernizarea conductei Transalpine către portul italian Trieste și, în aprilie 2025, a anunțat cu mândrie că a renunțat complet la petrolul rusesc.
Experții susțin că și Ungaria ar putea urma același drum, trecând la conducta Adria din portul croat Omisalj. Obstacolul nu este tehnologic, ci politic. Compania maghiară MOL și guvernul de la Budapesta ezită să facă pasul decisiv, invocând costuri și riscuri economice.
Ambasadorul SUA la NATO, Matt Whitaker, a declarat recent că Ungaria „nu a făcut niciun pas activ” pentru a-și reduce dependența energetică de Rusia, promițând totodată sprijin american pentru infrastructura alternativă prin Croația.
Între realpolitic și imagine electorală
Pentru Viktor Orban, dilema este profundă: orice pas spre reducerea importurilor rusești ar însemna o lovitură de imagine pentru un lider care a repetat ani la rând că Ungaria nu poate trăi fără energia de la Moscova.
În același timp, menținerea status quo-ului riscă să tensioneze relațiile cu Washingtonul și să slăbească influența Budapestei în UE. potivit BBC.
Trump, mereu atent la simbolismul negocierii, ar putea încerca să transforme această tensiune într-o „înțelegere” care să-i aducă ambilor capital politic. Însă Orban va trebui să decidă dacă preferă petrolul rusesc — sau favoarea președintelui american.
Concluzie
Pe măsură ce Europa se desprinde treptat de energia rusească, Viktor Orban rămâne izolat între două lumi — una a dependenței și alta a presiunilor geopolitice. Alegerea sa în lunile următoare ar putea defini nu doar viitorul Ungariei, ci și echilibrul de putere în interiorul Uniunii Europene.
