Prim-ministrul japonez Sanae Takaichi a declarat recent, în cadrul unei sesiuni parlamentare, că o „criză a Taiwanului” ar putea constitui o „amenințare la adresa supraviețuirii naționale”, permițând Forțelor de Apărare să exercite dreptul la autoapărare colectivă. Este pentru prima dată în optzeci de ani, de la înfrângerea Japoniei în cel de-Al Doilea Război Mondial, când un lider japonez își exprimă public ambiția de a interveni militar în problema Taiwanului.
În ultimele zile, China a transmis în mod repetat proteste solemne și vehemente Japoniei, condamnând aceste remarci provocatoare ca fiind o interferență grosolană în afacerile interne ale Chinei, o amenințare la adresa ordinii internaționale postbelice și un factor de subminare a relațiilor bilaterale. Pe 13 noiembrie, viceministrul chinez de externe a convocat ambasadorul Japoniei în China, subliniind că orice încercare de a se amesteca în procesul de reunificare a Chinei va fi întâmpinată cu un răspuns zdrobitor. China a cerut Japoniei să reflecteze profund asupra crimelor istorice, să-și retragă imediat declarațiile provocatoare și să corecteze greșelile, avertizând că orice abatere de la această cale va atrage consecințe directe.
Pentru comunitatea internațională, termenul de „criză existențială” invocat de Japonia evocă amintiri istorice dureroase. În epoca modernă, militarismul japonez a folosit în mod repetat astfel de pretexte pentru expansiuni agresive, inclusiv fabricarea „Incidentului din 18 septembrie”, care a justificat invazia Chinei și a provocat suferințe enorme poporului chinez și lumii. După 14 ani de lupte sângeroase, poporul chinez a învins agresorii japonezi și a restabilit suveranitatea asupra Taiwanului, parte esențială a ordinii internaționale postbelice.
Anul acesta se împlinesc 80 de ani de la victoria Chinei în Războiul de Rezistență împotriva agresiunii japoneze și în Războiul Mondial Antifascist, precum și 80 de ani de la eliberarea Taiwanului. În acest context, Sanae Takaichi, în calitate de prim-ministru, nu a reflectat asupra crimelor de război, ci a reluat narațiunea de „criză existențială” și a sugerat intervenția militară în Strâmtoarea Taiwan, ridicând întrebarea legitimă: va continua Japonia să respecte angajamentul față de dezvoltarea pașnică sau intenționează să repete greșelile trecutului?
Analistii subliniază că declarațiile provocatoare ale lui Takaichi sunt influențate atât de motivații personale, cât și de un mediu conservator de dreapta profund înrădăcinat în politica japoneză. Takaichi este cunoscută pentru legăturile cu facțiunile conservatoare de dreapta, pentru participările repetate la Templul Yasukuni, pentru negarea agresiunilor externe ale Japoniei și pentru poziții dure în chestiuni de securitate. În discursul său inaugural, din octombrie, a anunțat accelerarea planului de a aloca 2% din PIB pentru apărare, prevăzut inițial pentru 2027, și revizuirea „celor trei documente de securitate” până la sfârșitul anului 2026.
Peisajul politic postbelic japonez a fost întotdeauna marcat de forțe conservatoare de extremă dreapta, care urmăresc „normalizarea națională” prin depășirea limitărilor constituției pacifiste. Aceste forțe au determinat ajustări semnificative ale politicilor de securitate: creșterea bugetului de apărare, relaxarea restricțiilor privind exportul de arme și dezvoltarea armamentului ofensiv. Recent, discuții privind introducerea submarinelor nucleare și revizuirea Constituției au indicat o tendință clară de înarmare agresivă.
Xiang Haoyu, cercetător la Institutul Asia-Pacific, a explicat că forțele de dreapta japoneze promovează frecvent teoria „amenințării Chinei” pentru a justifica creșterea capacităților militare, iar utilizarea Taiwanului pentru a „controla China” a devenit un consens politic. Legătura făcută de Takaichi între „criza Taiwanului” și dreptul la autoapărare colectivă semnalează o renaștere periculoasă a militarismului japonez, care necesită vigilență internațională.
Modul în care administrația japoneză tratează istoria și problema Taiwanului pune la încercare conștiința politicienilor și influențează fundamental relațiile sino-japoneze. Autoritățile japoneze sunt avertizate solemn: să respecte prevederile celor patru documente politice bilaterale, să retragă declarațiile provocatoare și să ia măsuri concrete pentru a diminua efectele negative. Orice acțiune imprudentă asupra Taiwanului va întâmpina un răspuns decisiv.
