Compozitoarea, cântăreaţa de muzică uşoară, muzică pop şi muzică populară, textiera, actriţa şi realizatoarea de teatru şi film Margareta Pâslaru a văzut lumina zilei la 9 iulie 1943 la Bucureşti. La vârsta de 4 ani şi jumătate, ea avea prima apariţie în rolul copilului din Madame Butterfly de Giacomo Puccini pe scena “Operei Naţionale”. A debutat în 1958 ca solistă la Casa de Cultură “Griviţa Roşie” din Capitală.
La “Televiziunea Română” apare pentru prima dată la 10 iulie 1960 în emisiunea realizată de Valeriu Lazarov sub genericul Toată lumea face sport care era dedicată reprezentanţilor români la “Jocurile Olimpice” de la Roma; atunci dânsa a interpretat în limba italiană cântecul Piccolissima Serenata, participând alături de Trio Grigoriu şi actorii Coca Andronescu şi Mircea Albulescu. Într-o viitoare emisiune de televiziune, Margareta a lansat împreună cu Marina Voica versiunea românească a cântecului Pe aripile vântului. A studiat baletul la clasa maestrei Floria Capsali (1900-1982) şi a urmat un curs de perfecţionare artistică, organizat de “Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă”, la clasa compozitoarei Camelia Dăscălescu. De asemenea, în copilărie ea a luat lecţii particulare de harpă, pian, pictură, dovedind înclinaţii deosebite în fiecare din aceste domenii.
Fiind student în anul al IV-lea la Facultatea de Filosofie a “Universităţii din Bucureşti”, am avut o singură dată ocazia, în toamna anului 1968, împreună cu viitoarea mea soţie Maria Cornelia care era studentă în primul an la aceeaşi facultate, de a o vedea şi a o admira pe Margareta Pâslaru ca interpretă a personajului Polly Peachum în piesa Opera de trei parale de Bertolt Brecht, regizată de maestrul Liviu Ciulei, alături de marii actori Clody Bertola, Rodica Tapalagă, Victor Rebengiuc, Toma Caragiu, George Măruţă.
În privinţa numelui său, Margareta Pâslaru a povestit în presa românească următorul episod hazliu: “În 1968 am primit Discul de Aur pentru recordul de vânzări constante. Motiv pentru care în 1969 am fost invitată la gala M.I.D.E.M. (Marché International du Disque et de l’Édition Musicale – n.n.) de la Cannes unde veneau câştigătorii discurilor de aur din anul precedent. Era a treia ediţie. A fost un moment senzaţional, fiindcă era prima mea ieşire în Vest, eram prima solistă de muzică uşoară din România, invitată la acel eveniment, dar mai cu seamă pentru că în seara aceea magică, pe scenă s-a creat o aliniere de personalităţi unice, pe care nu am mai regăsit-o niciodată: Ginette Reno, James Last, Tunes Dizzie, Muslim Magomaev, Patty Bravo, Jaffa Yarkoni, Juan Manuel Serrat, Amália Rodrigues, Dalida, Mireille Mathieu, Udo Jürgens şi Adriano Celentano. Nu existau premiile I, II sau III, toată lumea primea câte un trofeu egal ca valoare. Singurul super-trofeu i-a fost decernat lui Maurice Chevalier care împlinise 80 de ani. Monstrul sacru Chevalier a venit şi ne-a felicitat pe fiecare pe rând… Au fost două întâmplări nostime la Cannes. Prima s-a petrecut chiar pe scenă. Prezentatorul trebuia să mă anunţe, aşa că începe: <Şi acum, din România, domnişoara Marguerite…>. Şi se opreşte. Mai încearcă o dată, se opreşte în acelaşi punct şi-l pufneşte râsul. După alte câteva clipe în care nimeni nu înţelegea ce se întâmplă, maestrul de ceremonii zice: <Domnişoara Marguerite… Pisslarue.>. Toată sala a izbucnit în hohote de râs. Pentru cei care nu cunosc limba franceză, felul în care prezentatorul mi-a pronunţat numele s-ar putea traduce prin <urinează pe stradă>. După ieşirea din scenă, domnul cu pricina a venit la mine în culise, ca să-şi ceară scuze, dar m-a sfătuit să-mi schimb ortografia numelui, astfel încât să iasă: <Passlaru>, adică <trece/traversează strada>. Ceea ce chiar am şi făcut.”.
Ca o completare la acest amuzant episod, aş spune că renumita noastră artistă ar trebui să rămână recunoscătoare “Academiei Române” care a decis noua ortografie, schimbând litera “î din i”în “â din a”. Doresc să o asigur cu toată sinceritatea că şi pe mine m-a avantajat enorm acea modificare academică în activitatea diplomatică ce avea săurmeze în patru decenii succesive: era cu totul altceva să mi se pronunţe numele: “Barliba” în loc de: “Birliba”!
Repertoriul Margaretei Pâslaru este unul impresionant. În consecinţă, voi prezenta, fără pretenţia exhaustivităţii, doar câteva cântece ale sale: Ninge; Lasă-mi, toamnă, pomii verzi; Timpul; Cântecul zânei; Cum e oare; Vei pleca; În Grădina Bucuriilor; Chemarea mării; Păsările nu mor niciodată; Diamant fermecat; Glasul roţilor de tren; Septembrie; Nu mai plânge, Baby; Dacă ai ghici; Eu şi timpul; Romanţa soarelui; Veronica; Trandafirii tăi; Va veni o clipă; Inima-i un telefon; O furnică poetă; La un pas de fericire; Uitarea; Tangoul de sâmbătă seara; Un băiat; Acesta e cântecul meu; Două inimi cântau; Seara; Cine ştie; Văleleu; Am cântat ş.a.
În anul 1968, la Festivalul Internaţional “Cerbul de Aur” de la Braşov, artistei Margareta Pâslaru i se conferea “Menţiunea Specială” pentru împlinirea unui deceniu de activitate artistică; atunci dânsa a interpretat nu mai puţin de 23 de melodii foarte îndrăgite!
Margareta Pâslaru debuta în lumea filmului în anul 1961, jucând în Fumatul strict oprit. Peste un an, ea apărea în filmul Doi băieţi ca pâinea caldă unde a interpretat melodia Bucureşti a compozitorului Temistocle Popa. În perioada următoare, Margareta Pâslaru s-a aflat pe afişele filmelor La vârsta dragostei, Omul din umbră la soare, Mens sana in corpore sano, Omul şi camera (distins cu Marele Premiu la “Festivalul Internaţional” de la Cairo din 1966), Tunelul, Un film cu o fată fermecătoare, Împuşcături pe portativ ş.a.
Marea noastră artistă a fost prezentă şi la “Teatrul Naţional Radiofonic”, jucând în piesele Care din doi de Radu Stănescu şi Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu.
Încă din anul 1993, “artista cu ochii albaştri ca cerul” – al cărei motto este “În tinereţe ne străduim să ne facem un nume, la maturitate trebuie să folosim numele spre binele altora.” – a donat toate drepturile financiare care îi revin din vânzarea discurilor cu înregistrări ale cântecelor sale: Societăţii Naţionale de “Cruce Roşie” din România; Spitalului de Copii “Grigore Alexandrescu” din Bucureşti; “Asociaţiei Nevăzătorilor din România”; Căminului de Copii “Grădinari”; Proiectului “Banca de Alimente”; Campaniei Naţionale “Artiştii pentru Artişti”; Proiectului “Ambulanţa pentru monumente”, lansat de “Muzeul Naţional de Istorie a României” cu scopul salvării unor importante obiective de patrimoniu, aflate în stare avansată de degradare; U.N.I.C.E.F.; artiştilor pensionari din “Orchestra Radio”; actorilor vârstnici cu probleme de sănătate ş.a. Din 2010 până în prezent, dânsa acordă anual Premiul pentru Originalitate “Margareta Pâslaru” unor tineri valoroşi din diverse domenii: muzică; teatru; film; dans; pictură şi sculptură.
Românii nu aveau cum să o uite pe Margareta Pâslaru care i-a încântat ani de-a rândul cu melodiile sale îndrăgite, create atât de numeroşi compozitori, cât şi de ea însăşi. Iată câteva momente semnificative: *2008 – sărbătorirea artistei la “Uniunea Compozitorilor din România” cu prilejul aniversării a 50 de ani de la debutul său; *2010 – lansarea C.D.-ului denumit Lasă-mi, toamnă, pomii verzi la împlinirea a cinci decenii de la primul disc al artistei; *2013 – editarea, de către “Fundaţia Radio România”, a C.D.-ului aniversar intitulat Margareta 70 – 55 de ani de activitate artistică; *2018 – omagierea ei, la Magazinul “Muzica” din Bucureşti, pentru şase decenii de activitate pe multiple planuri prin lansarea albumului de autor Providenţa; *2023 – deschiderea, la “Muzeul Naţional de Istorie a României”, a expoziţiei intitulate O legendă – Margareta Pâslaru, 65 de ani de carieră etc.
Închei aceste însemnări cu o mărturisire: m-am inspirat parţial în titlul articolului meu din sintagma “un mit al muzicii uşoare” aparţinând compozitorului George Grigoriu, unul dintre cei care au identificat-o pe Margareta Pâslaru ca pe o mare artistă şi căreia i-au încredinţat, spre interpretare, numeroase creaţii devenite şlagăre. Să ne trăieşti spre plăcerea noastră, a tuturor românilor de pretutindeni, distinsă Doamnă a muzicii!
