Al Florin Țene
Nicolae Sava (n. 23 octombrie 1950, Vînători, jud. Neamț) este unul dintre poeții reprezentativi ai generației ’80, afiliat filonului postmodern temperat printr-o lirică a biografismului reflexiv, a ironiei existențiale și a parabolei culturale. Membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Sava se impune printr-o operă coerentă, constant comentată critic, cu o recepție solidă atât în revistele literare centrale, cât și în istoriile și dicționarele de specialitate.
Născut în mediul rural nemțean, Nicolae Sava parcurge un traseu biografic atipic pentru poetul canonic: experiența muncilor manuale și a diverselor profesii (cărămidar, muncitor pe șantier, hamal, profesor suplinitor) constituie un sediment existențial fertil pentru viitoarea sa poezie. Această biografie „joasă”, neglorificată, va deveni una dintre sursele autenticității discursului său liric. După 1990, activitatea jurnalistică la ziarul Ceahlăul din Piatra Neamț îi consolidează vocația publică și dimensiunea civică a scrisului.
Debutul literar se produce precoce, în 1969, în revista Tomis, însă consacrarea survine odată cu sprijinul decisiv al lui Emil Brumaru și apariția în suplimentul SLAST (Scânteia tineretului). Volumul de debut editorial, Fericit precum mirele (Ed. Junimea, 1983/1984), distins cu importante premii literare, fixează coordonatele unei poezii care îmbină vitalismul cu luciditatea, imaginarul livresc cu notația cotidiană. Critica a remarcat de timpuriu „fericirea” ca mască lirică, dublată de o subtilă melancolie și de o conștiință acută a precarității.
Poezia lui Nicolae Sava se caracterizează printr-un echilibru tensionat între confesiune și ficționalizare, între autobiografie și strategie textuală. Volume precum Privighetoarea (1989), Viață publică (1995), Proză, domnilor, proză! (1997) sau Insolența nopților (2004) marchează etape distincte ale unei evoluții tematice și stilistice coerente. Poetul practică o lirică a cotidianului transfigurat, în care gesturile banale sunt investite cu semnificații simbolice, iar ironia devine un instrument de supraviețuire spirituală.
Criticii au observat frecvent dimensiunea parabolică și autoironică a discursului său, precum și relația specială cu livrescul, nu ca ornament culturalist, ci ca spațiu de dialog și confruntare. Mircea A. Diaconu vorbește despre „exerciții de mortificare”, iar Gheorghe Grigurcu îl integrează în așa-numita „școală nemțeană”, subliniind gravitatea mascată de ludic.
Încadrat constant în generația optzecistă, Nicolae Sava se distinge printr-o formulă mai puțin experimentalistă și mai profund existențială decât a altor congeneri. Dacă textualismul și autoreferențialitatea sunt prezente, ele nu anulează emoția și angajarea etică. În acest sens, Sava apare ca un poet al „normalității dramatice”, al biografiei trăite și asumate poetic.
Opera sa a beneficiat de o receptare critică amplă, semnată de nume importante ale criticii românești (Al. Călinescu, Laurențiu Ulici, Radu G. Țeposu, Ion Rotaru, Gheorghe Grigurcu, Nicolae Oprea ș.a.). Premii precum cel al Uniunii Scriitorilor – Filiala Iași (2004) sau Premiul de Excelență al USR Iași (2010) confirmă valoarea și durabilitatea operei sale.
Nicolae Sava reprezintă o voce distinctă și necesară în poezia română contemporană: un poet al discreției, al ironiei grave și al biografiei convertite în parabolă. Prin constanța scrisului, densitatea reflexivă și autenticitatea expresiei, el își ocupă un loc stabil în canonul liricii românești postbelice.
Bibliografie
Debut
- În revista Tomis, poezie, 1969.
Volume publicate
- Despre prietenie în Caietul debutanților, Ed. Albatros, 1981;
- Fericit precum mirele, Ed. Junimea, 1983;
- Privighetoarea, Ed. Junimea, 1989;
- Viață publică, Ed. Panteon, 1995;
- Proză, domnilor, proză!, Ed. Axa, 1997.
- Insolenta noptilor, Ed. Axa, 2004;
- In aripi de gala, Ed. Dacia XXI, 2011;
- Privighetoarea arsa”, Ed. TipoMoldova, 2011.
- Umbra mea suficienta, Ed. Junimea, iasi, 2021.
Premii
- Premiul Editurii Junimea și premiul CC al UTC, premiul Suplimentului literar-artistic al Scânteii tineretului pentru debut, 1981;
- Premiul special al Festivalului internațional de poezie de la Sighetul Marmației, 1996;
- Premiul Salonului Internațional de Carte de la Oradea.
- Premiul Hyperion, 2005.
- Premiul pentru poezie al revistei Convorbiri literare, 2008.
- Premiul pentru poezie al Filialei Iasi a Uniunii Scriitorilor, pentru volumul Insolenta noptilor , 2004.
- Premiul de Excelenta al Uniunii Scriitorilor, Filiala Iasi, 2010.
Studii critice și dicționare
- Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. V, Ed. Niculescu, 2000
- Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Ed. Eminescu, 1993
- Gheorghe Grigurcu, Poezie română contemporană, vol. II, Ed. Convorbiri literare, 2000
- Ion Bogdan Lefter (coord.), Scriitori români din anii 80–90, vol. III, Ed. Paralela 45, 2001
- Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, Ed. Paralela 45, 2006
- Dicționarul general al literaturii române, vol. VI, Ed. Univers Enciclopedic, 2007
Note critice reprezentative
- Emil Brumaru, „Poemele unei nostalgii”, SLAST, nr. 13/1981
- Laurențiu Ulici, „Memorie și inspirație”, România literară, nr. 51/1984
- Mircea A. Diaconu, „Exercițiile de mortificare ale lui Nicolae Sava”, Luceafărul, nr. 18/1996
- Nicolae Oprea, „Poetul inhibat de destin”, Ziua literară, 2004
- Al. Florin Țene, „Sinceritate în dozaj calculat”, Poezia, nr. 4/2005
