Dan Pîrșan,
Președinte APCE
Declarațiile recente ale domnului Gabriel Andronache, Vice-Președinte al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), confirmă un adevăr care ar trebui să producă o îngrijorare profundă la nivel guvernamental: România dispune, la această oră, de o putere totală de stocare doar de aproape 600 MW.
Din această foarte mica putere instalata, spre rușinea noastră ca stat, aproximativ jumătate aparține unui singur furnizor privat de energie cu capital integral românesc. Aceasta este realitatea structurală a sistemului energetic național: investițiile strategice în stocare nu au fost realizate de stat, ci de mediul privat.
Tot din declarațiile domnului Gabriel Andronache rezultă că, la finalul anului 2025, cei aproximativ 300.000 de prosumatori din România ar avea o putere instalată în baterii de aproximativ 600 MW — echivalentul întregii capacități de stocare a României.
Această comparație este mai mult decât simbolică. Este un grav semnal de alarmă.
Ce înseamnă, în termeni tehnici, această cifră?
Puterea nominală a unui acumulator mare, (se măsoară in KW sau MW) reprezintă rata maximă la care bateria poate descărca energia în rețea într-un anumit moment. Nu discutăm doar despre capacitate (MWh), ci despre capacitatea efectivă de a susține sistemul energetic în momente critice — vârfuri de consum, dezechilibre sau incidente.
Prin urmare, atunci când spunem că prosumatorii ar ajunge la 600 MW putere nominală instalată în stocare, afirmăm că aceștia in teorie, ar putea degreva rețeaua națională la un nivel echivalent cu întreaga infrastructură de stocare raportată oficial.
Prosumatorii – adevăratul factor de progres în energie
Aceste cifre demonstrează fără echivoc că prosumatorii reprezintă principalul factor de progres energetic în România.
În timp ce investițiile strategice întârzie, iar proiectele de stocare la scară mare avansează lent, cetățenii și companiile mici și mijlocii investesc din resurse proprii în:
- panouri fotovoltaice,
- baterii de stocare,
- sisteme inteligente de management al energiei.
Prosumatorii nu mai sunt un fenomen marginal. Ei devin o infrastructură energetică distribuită, capabilă să influențeze echilibrul sistemului. Tocmai asta sperie companiile din energie.
Cu cat prosumatorii vor investi in baterii mai mult, cu atât aceștia, “vor trece pe sub radar” in sensul ca, profiturile producatorilor, furnizorilor si al distribuitorilor se vor diminua
Problema reală: cifrele oficiale sunt incomplete
ANRE nu deține cifre exacte privind stocarea instalată la prosumatori. Motivul este simplu: nu toți prosumatorii care și-au montat baterii sau și-au modernizat sistemele au declarat integral puterea și capacitatea de stocare către operatorii de distribuție.
În consecință, datele oficiale sunt, cel mai probabil, subevaluate.
APCE consideră că cifrele comunicate sunt nerealiste în raport cu realitatea din teren. O parte semnificativă a puterii nominale instalate în baterii, la nivel rezidențial și la nivel de IMM-uri, nu este pe deplin reflectată în statisticile oficiale.
APCE estimează că puterea totala instalată în baterii la prosumatori depășește deja 800 MW. Iar acesta este doar începutul….românii nu își vor reduce apetitul pentru investiții în autonomie energetică.
Într-o piață caracterizată prin:
- turbulențe majore,
- volatilitate extremă a prețurilor,
- incertitudine legislativă,
- energie insuficientă și scumpă,
Prosumatorii își up-gradeaza sistemele cu baterii de stocare si ofera o lectie usturatoare guvernantilor. Stocarea vine si ca o consecinta la faptul ca retelele muribunde nu pot prelua eneregia prosumatorilor la orele pranzului
Concluzie
România se află într-un paradox energetic:
- Stocarea strategică la nivel național avansează lent. Puterea de 600 MW reprezintă o gluma considerând ca seara sau dimineața, deficitul de energie este undeva la 2000-4000 MW
- Jumătate din capacitatea naționala existentă aparține unui singur operator privat.
- Întreaga capacitate națională este egalată — și foarte probabil mult depășită — de cetățeni și firme mici.
Dacă autoritățile nu vor integra inteligent această realitate în politicile publice, România riscă să rateze cea mai importantă oportunitate de modernizare energetică din ultimul deceniu.
