Încep cu o explicaţie: titlul acestui articol are la bază o sintagmă cu dublă semnificaţie, reflectând atât denumirea unui vestit şlagăr, cât şi un nemilos destin – ambele referitoare la tânăra noastră artistă, aflată în ipostaza de a renunţa prea repede la notorietate. Cu mare tristeţe mă voi referi, în cele ce urmează, la Laura Stoica, pe numele ei complet Adriana Laurenţia Stoica.
S-a născut la Alba Iulia în ziua de 10 octombrie 1967. Anii copilăriei i-a petrecut la Târgovişte; în acest oraş ea s-a înscris la “Şcoala Populară de Artă”, secţia Canto clasic, avându-l ca profesor pe Emil Niculescu care i-a descoperit şi i-a cultivat talentul vocal excepţional. După absolvirea cursurilor în anul 1986, dânsa a debutat pe scena “Festivalului de Muzică Uşoară” de la Amara, obţinând locul al II-lea la Secţiunea Interpretare.
A urmat un şir lung de succese remarcabile care confirmau cu claritate calităţile artistice ale Laurei Stoica. *1988 – Marele Trofeu al “Festivalului de Muzică Uşoară” de la Râmnicu Sărat; *1990 – Premiul I la “Festivalul Bucureşti”, la secţiunea Creaţie, cu melodia intitulată Călători în pustiu (muzica: Andrei Kerestely; versurile: Dan D. Dimitriu); *1990 – Premiul “Radiodifuziunii Române” “pentru cel mai bun debut muzical al anului”; *1990 – Premiul I la “Festivalul de Muzică Uşoară” de la Mamaia pentru melodia intitulată Dă, Doamne, cântec (muzica: Viorel Gavrilă; versurile: Eugen Rotaru); *1991 – Titlul “Cea mai bună solistă pop-rock” pentru melodia anului, intitulată Un actor grăbit (muzica: Bogdan Cristinoiu; versurile: Andreea Andrei); *1992 – Premiul al II-lea la secţiunea Interpretare solişti, la “International Pop Festival” din Austria pentru melodiile intitulate Un actor grăbit/No one sees my tears (muzica: Bogdan Cristinoiu; versurile în limba engleză: Joey de Alavare) şi Focul/Fire (muzica: Răzvan Mirică; versurile în limba engleză: Laura Stoica); *1992 – Titlul “Cea mai bună voce a anului”, “Radio Contact”; *1992 – Premiul I la Festivalul Internaţional “Cerbul de Aur” de la Braşov pentru debut discografic şi Premiul al III-lea pentru Interpretarea melodiei intitulate Focul; *1997 – Premiul al II-lea la acelaşi Festival, secţiunea Discografie, cu albumul intitulat Nicio stea; *1997 – Titlul “Cea mai bună voce feminină” la “International Maltese Song Festival” din Malta pentru melodia intitulată E toamnă iar pe străzi (muzica: Eugen Mihăescu; versurile adaptate după o poezie a lui Adrian Păunescu); Premiul al III-lea la “Festivalul de Muzică Uşoară” de la Mamaia, secţiunea Şlagăre, pentru melodia intitulată În singurătate (muzica şi versurile: Laura Stoica); *1998 – Premiul Juriului la “Festivalul de la Pamukkale”/Turcia pentru melodia intitulată Ea nu ştie ce vrea (muzica şi versurile: Iulian Vrabete); *2001 – Trofeul, Premiul Special al Juriului şi Premiul Criticii la “Festivalul Discovery de la Varna”/Bulgaria pentru melodia intitulată I need love (muzica şi versurile: Laura Stoica).
În anul 1993 Laura Stoica a înfiinţat o trupă care îi purta numele (Laura Stoica Band), alcătuită din tineri muzicieni dintr-o multitudine de genuri: blues; jazz; pop; rock. Timp de peste un deceniu, această formaţie a luat parte la festivaluri muzicale organizate în ţară: Bucureşti; Mamaia; Sinaia; Arad; Buzău; Sibiu. Laura Stoica a evoluat în peste 700 de spectacole pe scene româneşti şi străine între anii 1990 şi 2005; de pildă, ea a cântat în 1995 alături de Ricchi e Poveri la Constanţa şi Galaţi, alături de Samantha Fox la “Sala Palatului” din Bucureşti. De asemenea, a efectuat turnee în Bulgaria, Malta, Israel şi S.U.A. Paralel cu activitatea pe plan muzical, Laura Stoica s-a orientat către lumea teatrului: a urmat cursurile de actorie de la “Universitatea Ecologică” din Bucureşti, având profesori pe Constantin Codrescu şi Vlad Rădescu. Ulterior, a jucat in diferite roluri la Teatrul “C.I. Nottara” şi Teatrul “Odeon” din Bucureşti, “Teatrul Naţional” din Constanţa şi Teatrul “Toma Caragiu” din Ploieşti.
Probabil, puţini dintre cititorii acestui articol cunosc implicarea Laurei Stoica în anumite activităţi caritabile. Dânsa a înfiinţat o Fundaţie care îi poartă numele, preocupându-se atât de promovarea tinerelor talente artistice, cât şi de colectarea unor fonduri pentru sprijinirea copiilor orfani, a celor afectaţi de HIV şi a celor cu handicap psiho-motor; de asemenea, a participat la unele emisiuni şi concerte de tip teledon pentru strângerea de fonduri utilizate în scopuri umanitare.
La începutul anului 2006 – după ce se logodise cu Cristian Mărgescu, toboşarul formaţiei Laura Stoica Band, create cu un an înainte – a primit din partea medicilor frumoasa veste că este însărcinată. În ultimul interviu acordat presei române, îşi exprima sentimentele de bucurie, generate de faptul că va deveni în curând mămică: “Copilul se va naşte între 10 şi 15 septembrie, în zodia Fecioarei. Ştiu că sunt copii buni cei născuţi sub acest semn. Nu contează dacă e băiat sau fată. Nu am preferinţe. Cel mai important este să fie sănătos şi să aibă noroc. Şi cred că o să aibă, pentru că a venit atunci când nu mai credeam că este posibil să devin mamă.”.
Destinul, însă, nu a ţinut seama de dorinţa tinerei artiste. În seara de 9 martie 2006, în jurul orei 21.00, pe drumul naţional DN2, în apropiere de localitatea Sineşti din judeţul Ialomiţa, aflată la o distanţă de circa 40 de kilometri de Bucureşti, mureau Laura Stoica şi iubitul ei, alături de copilul lor, încă nenăscut. Laura şi Cristi erau într-un autoturism, proprietatea solistei, care, la o curbă, a fost lovit din plin de o autoutilitară încărcată cu acumulatori; teribilul accident rutier s-a soldat cu trei victime: cei doi tineri îndrăgostiţi şi şoferul autoutilitarei. În acea seară, cuplul susţinuse un concert, dedicat “Zilei Internaţionale a Femeii” – 8 Martie în faţa Primăriei din Urziceni. Jurnaliştii nu puteau să ignore, în însemnările lor, coincidenţa petrecută pe acelaşi “drum blestemat” dintre Bucureşti şi Urziceni: în noaptea de 29/30 octombrie 1992, îşi încheiau viaţa cei doi artişti basarabeni, Doina şi Ion Aldea Teodorovici care se deplasau de la Bucureşti la Chişinău (un alt tragic episod despre care am scris în toamna anului 2025 un articol în această gazetă).
Peste câţiva ani, într-un interviu acordat ziarului Adevărul, primarul oraşului Urziceni declara următoarele: “A fost o seară foarte frumoasă. Înainte să intre pe scenă, eram cu ea (Laura Stoica – n.n.) şi cu Nico în culise şi, în acel moment, Laura ne-a spus că a rămas însărcinată. I-am transmit felicitări şi ne-am îmbrăţişat. După recital, la o oră, am primit un telefon de la un şofer de pe Salvare, care îmi spunea că a găsit numărul meu în telefonul unei fete blonde care a murit într-un accident de circulaţie şi mă întreba dacă cunosc pe cineva cu acele semnalmente. Iniţial, nu mi-am dat seama, dar apoi am realizat.”. La rândul lui, unul dintre politiştii rutieri, care atunci au ajuns imediat la locul tragediei, îşi amintea (ziarul Adevărul): “Scena accidentului era incredibilă, parcă desprinsă din filme. Maşina era la câteva zeci de metri distanţă de şosea, pe câmp, transformată într-un morman de fiare. La faţa locului au sosit imediat rude ale celor doi şi prieteni care au aprins lumânări şi au rămas acolo tot timpul cât au durat cercetările.”.
“Văd cum stai, te frămânţi/Şi-ţi lipseşte curajul/De a-mi spune ce s-a întâmplat,/Dar eu ştiu, nu ai cum să te ascunzi acum,/Nu căuta un alt drum./Alte mâini fierbinţi/Şi-alte nopţi de dor,/Alte braţe te cer,/Dar în viaţa mea/Vei rămâne doar un trecător./Nu ştii ce să îmi spui,/Văd cum cauţi în grabă/Cuvinte care mă mint,/Însă nu are rost,/Ştiu că-n faţa mea ai fost/Un actor grăbit care-şi spune replica şi-apoi a plecat zâmbind,/Un actor grăbit care-a şi uitat ce a rostit pe scenă,/Un actor grăbit care pleacă imediat ce piesa a luat sfârşit,/Bucuros că rolul a fost uşor, aleargă spre alt… decor.” – vă mai amintiţi acest cântec celebru, interpretat de Laura Stoica în concertele susţinute în ţară şi în străinătate? Din nefericire, talentata artistă a părăsit scena vieţii în culmea tinereţii sale, acum două decenii, lăsând în urmă multe râuri de lacrimi amare şi triste.
