În cel mai recent număr (martie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Nicolae Mareș evocă figura diplomatului, omului politic și publicistului român Grigore Gafencu, sub titlul ”Grigore Gafencu – față-n față cu “Războiul rece”. Arătând că ”comentariile sale memorabile despre ceea ce a însemnat viața politică internațională, și în contextul acestora prezentată fiind desfășurarea evenimentelor românești, au fost înregistrate până în ultima clipă a vieții, practic până la 29 ianuarie 1957” (marele diplomat s-a născut la data de 30 ianuarie 1892), semnatarul articolului, care a intrat în posesia unui ”set voluminos de documente inedite din Jurnalul ținut cu mare acribie timp de câteva decenii de autor” oferă cititorului elemente noi, de mare interes, din scrierile lui Gafencu, dar și date biografice esențiale. Marile evenimente și transformări ale vremii capătă înțelesuri și dimensiuni noi.
Sub deja consacratul generic ”Jocul minții”, Doina Drăguț propune o poezie introspectivă, filosofică, de esență. Relația cu timpul, această mare necunoscută a existenței umane, este văzută de poetă într-un mod inedit: ”Timpul nu mai bate-n ceasuri/ci în gânduri/fiecare clipă/este o întrebare/ce nu așteaptă răspuns” (Ora interioară). Întrebările existențiale sunt însoțite de neliniște, de îndoială: ”apoi neliniștea a crescut/în spațiu nu ca o prăpastie/ci ca o certitudine/am înțeles atunci/că liniștea nu vine din absență/ci din locuirea întrebării”. Sau ”pentru că îndoiala/neliniștea/lumina/jocul/sunt pașii/care nu închid cercul/ci îl lasă deschis/ca pe o promisiune a devenirii” (Geometria sinelui). Prin mesaj, ultimele versuri citate amintesc de celebra poezie blagiană ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”: ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/şi nu ucid/cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc/în calea mea/în flori, în ochi, pe buze ori morminte”.
Un articol pertinent și curajos, pe o temă teribil de actuală, ne este oferit de George Petrovai, sub titlul ”Primitivismul omului modern”. Pornind de la constatarea (certificată de Institutul Național de Statistică) că peste două treimi dintre români, în ultimul deceniu, nu au citit nicio carte, pe care o comentează amar: ”De altminteri, de ce și-ar irosi timpul cu ceva obositor și neaducător de profit material”, semnatarul eseului face trimitere la cauze și consecințe mai profunde ale acestei lipse de apetență pentru lectură, dublată de o agresivitate și un spirit primitiv care nu ar trebui să caracterizeze prototipul uman al secolului 21: pe lângă faptele reprobabile ale unora dintre concetățeni, aroganța și impostura celor care conduc destinul planetar, ”care fatalmente amenință întregul viu, dimpreună cu multimilenara cultură umană” împing civilizația umană pe marginea prăpastiei. ”Dementa goană individuală și națională doar după profit și influență” pare a anunța un sfârșit tragic al omenirii (doar dacă nu cumva vom apuca și finalul Apocalipsei biblice și Judecata de Apoi, n.n.).
O poezie cu rădăcini în transcendent, care impresionează prin profunzimea trăirilor, ne oferă Ion Popescu-Brădiceni în ale sale ”Sonete de amiază”. ”Din Nemurire gust/clipă de clipă./ Mărul, că-s lacom prea, mă ceartă/Și-acest sonet e-o artă. /latentă? E-adevărul?).” (Tinerețe pierdută). Trăirile poetului se întrepătrund cu mitologia: ”Voi rătăci, când trece-voi de prag,/pe-al lui Orfeu străluminat meleag./Voi consemna ce văd, eu însumi nou,/precum Orfeu, ecou după ecou”.
La 65 de ani de la trecerea în veșnicie a lui Cezar Petrescu (9 martie 1961), Mihai Caba face o binevenită rememorare a figurii și operei ilustrului scriitor român, sub titlul ”Cezar Petrescu – fecundul scriitor interbelic”.
Arătând că opera literară a lui Cezar Petrescu este ”una de mare întindere, cuprinsă în 70 de volume publicate”, semnatarul eseului cu caracter biografic evidențiază, totodată, aprecierile însemnate primite din partea criticii de scriitorul ieșean. Astfel, ilustrul critic literar George Călinescu îi consacră acestuia, în monumentala sa lucrare ”Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, aproape nouă pagini, ”ceea ce dovedește o atentă și meticuloasă aplecare asupra scrierilor acestuia, dezvăluind importante „observații critice” (chiar dacă nu toate acestea sunt elogioase, n.n.).
Se remarcă, de asemenea, reacțiile pozitive ale criticii vremii după apariția unuia dintre cele mai cunoscute romane ale sale, ”Întunecare”.
Dar și critica modernă, prin reprezentanți ca Eugen Simion, Nicolae Manolescu sau Paul Cernat, are o contribuție majoră în stabilirea locului și rolului operei lui Cezar Petrescu. Sunt oferite în continuare date biografice importante.
Nu pot să închei această succintă prezentare fără a adăuga un citat care m-a impresionat în mod deosebit (desigur, pe lângă cel ales de autor în chiar debutul materialului): ”Judec prin mine, fiindcă nimeni nu poate evada din el însuşi. Poate evada din lume; dar pe el e osîndit să se poarte cu el…” (Cezar Petrescu).
Un foarte interesant eseu despre omul modern și transformările produse de progres și digitalizare propune Lucian Ciuchiță, sub titlul ”De la omul vitruvian la omul numeric”. ”Astăzi, cercul și pătratul au fost înlocuite de ecrane și algoritmi. (…) Nu mai suntem măsura lucrurilor; suntem măsurați. Din ființe devenim variabile, din conștiință – date”, notează autorul. Există însă și o soluție: ”Omul care își redescoperă conștiința rămâne însă, dincolo de orice bază de date, un mister. (…). Așadar, încearcă să spui în fața oglinzii: „Nu sunt un număr!”. (Elocvent și foarte actual).
Ediția este ilustrată cu reproduceri după lucrări ale pictorului român Nelu Pascu, căruia Filip Tudora îi consacră la final un medalion, sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Ioan Voicu, Tudor Nedelcea, Al Florin Țene, Silviu Doinaș Popescu, Constantin E. Ungureanu, Ion Pachia-Tatomirescu, Mircea Tutunaru, Vasile Gogonea, Ben Todică, Camelia Suruianu, Cezarina Adamescu, Ionuț Țene, Carmen Manea, Marin I. Arcuș, Petru Ababii, Lotica Vaida, Ștefan Lucian Mureșanu, Victor Rusu, Mădălina Virginia Antonescu, Anca Cheaito, Ana-Maria Cristofir, Nicolae Bălașa, Camelia Oprița, Florentin Smarandache.
