Autori: Claudia Sofianu, Partener, liderul departamentului People Advisory Services, EY România
Dan Răuț, Senior Manager, People Advisory Services, EY România
Planul paneuropean de pensii personale – PEPP revine pe agenda europeană într-un moment în care două realități se suprapun și apasă simultan pe piața muncii: îmbătrânirea populației (cu efect direct asupra sustenabilității pensiilor publice) și mobilitatea profesională – internă și transfrontalieră – care a devenit deja „noua normalitate”. Pe scurt, presiunea demografică și mobilitatea se întâlnesc exact acolo unde sistemele sunt cel mai greu de adaptat. Nu e un detaliu: în 2025, numărul imigranților din UE a atins un nivel-record de 64,2 milioane (Migration and asylum in Europe – 2025 edition – Interactive publications – Eurostat).
În prezent, există o formă de „portabilitate” la nivelul UE pentru contribuțiile și drepturile aferente Pilonului I (pensia publică), prin regulile de coordonare a sistemelor de securitate socială. În schimb, pentru produsele de pensii facultative și pensiile suplimentare, această portabilitate nu este încă oferită în mod consecvent, iar diferențele naționale rămân o barieră.
La aproape trei ani de la primul nostru material despre PEPP, concluzia rămâne, pragmatic, aceeași: succesul nu va veni din finețuri de arhitectură europeană, ci din modul în care produsul este „ancorat” în politici naționale. Merită spus direct: fără o ancoră fiscală credibilă, interesul rămâne mai degrabă teoretic. Și mai ales prin stimulente care chiar contează pentru economisirea pe termen lung.
Miza este, de fapt, structurală. Fără economisire suplimentară pe termen lung, veniturile la pensionare se vor comprima – iar discuția nu mai e „dacă”, ci „cât de repede”. Presiunea se vede prima dată acolo unde carierele sunt fragmentate sau transfrontaliere: portabilitatea și continuitatea contribuțiilor rămân greu de administrat, chiar și când intenția există.
Pe acest fundal, UE accelerează reformele privind pensiile suplimentare, iar PEPP – produs standardizat, digital și portabil – intră într-o revizuire amplă. Obiectivul declarat este să se reducă distanța dintre ambiția inițială și adopția modestă de până acum. De ce a rămas în urmă? În practică, două frâne reapar constant: oferta limitată (puțini furnizori și produse efectiv disponibile) și stimulentele fiscale neuniforme, care, în multe piețe, au făcut PEPP mai puțin competitiv decât alternativele locale.
Revizuirea PEPP
În noiembrie 2025, Comisia Europeană a pus pe masă modificarea Regulamentului PEPP, cu un obiectiv simplu de formulat (și greu de livrat): mai multă ofertă și o utilitate reală pentru economisitori. Pachetul vizează opțiuni de investiții mai variate, mecanisme mai flexibile de gestionare a riscului și un cadru mai atractiv pentru furnizori. Punctul sensibil rămâne însă fiscalitatea. Taxele țin de competența națională, dar Comisia insistă pe un principiu de bază: PEPP nu ar trebui tratat mai defavorabil decât produse locale comparabile.
Dacă nu există o abordare coerentă, diferențele de stimulente vor continua să fragmenteze piața – iar produsul va rămâne „corect” pe hârtie și dificil de vândut în practică. În această logică se leagă și inițiativa „Savings and Investments Union” (SIU): direcționarea economiilor private către investiții și, în paralel, întărirea pilonilor de venit la pensionare dincolo de sistemul public.
ECOFIN și poziții instituționale
În Consiliul ECOFIN (în prima parte a anului 2026) s-a conturat un sprijin larg pentru direcția Comisiei: ofertă mai bogată, portabilitate și simplificare. Dar există și o linie roșie pe care statele o repetă: fiscalitatea trebuie calibrată atent. Merită spus și aici: nimeni nu vrea ca un avantaj acordat PEPP să distorsioneze competiția față de produsele naționale deja funcționale.
Semnalele din 2025 au fost, în esență, convergente. Curtea de Conturi Europeană a evaluat critic evoluția produsului și a arătat că PEPP nu și-a atins obiectivele. Iar din perspectiva Autorității Europene pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale („EIOPA”), concluzia e similară: fără o piață internă a pensiilor suplimentare mai coerentă – reguli aplicabile, distribuție mai bună și concurență reală – PEPP riscă să rămână marginal.
Stadiul dosarului (2025–2026)
Pe 20 noiembrie 2025, Comisia Europeană a publicat pachetul de revizuire a Regulamentului (UE) 2019/1238 privind PEPP (COM/2025/840). Direcția urmărită este triplă: (i) o ofertă mai bogată (furnizori și produse), (ii) atractivitate mai mare pentru contributori (opțiuni și risc), și (iii) o comparabilitate reală cu produsele locale – inclusiv prin clarificări privind tratamentul fiscal nediscriminatoriu.
Legătura cu SIU contează dintr-un motiv pragmatic: UE caută să mute o parte din economiile private către investiții productive și să întărească, în paralel, sistemele de pensii multi-filare. Altfel spus, pilonul public rămâne esențial, dar nu poate fi singurul pe care mizăm pentru venituri predictibile la pensionare.
Direcții de politică
Dincolo de textul legislativ, întrebarea e simplă: poate PEPP să devină ușor de înțeles, ușor de comparat și ușor de cumpărat? Dacă da, are șanse să treacă de la „proiect european” la produs folosit. Pe scurt, utilitatea trebuie să se vadă în experiența de cumpărare, nu doar în regulamente. În termeni operaționali, direcțiile discutate acum se pot rezuma astfel:
- Democratizarea accesului – produse simple și transparente, distribuție digitală mai eficientă și mai mulți furnizori, pentru concurență reală și costuri mai bune
- Flexibilizare și diversificare – mai multe opțiuni de investiții și mecanisme de reducere a riscului adaptate profilurilor diferite de investitori
- Integrare în SIU – PEPP ca pilon complementar al pensiilor și ca instrument de canalizare a economiilor către piețele de capital europene
- Reducerea fricțiunilor fiscale – promovarea unui tratament nediscriminatoriu între PEPP și produse similare, chiar dacă decizia finală rămâne la nivel național.
Implicații pentru România
România a transmis până acum o poziție, în esență, echilibrată: deschidere către dezvoltarea PEPP, dar și atenție la riscul ca eventuale avantaje fiscale să creeze asimetrii față de produsele naționale. E o tensiune legitimă de politici publice: vrei să stimulezi economisirea pe termen lung, dar fără să distorsionezi concurența și fără să „penalizezi” soluțiile care deja funcționează.
PEPP ar putea fi relevant mai ales pentru segmentele cu mobilitate ridicată: specialiști IT, independenți cu proiecte în mai multe state, expatriați sau persoane care lucrează periodic în străinătate. Pentru ei, continuitatea contribuțiilor și transferul drepturilor rămân complicate. Un produs paneuropean funcțional ar reduce din fricțiunile administrative – și, implicit, din incertitudinea care descurajează economisirea.
Adopția nu va fi automată. Ca PEPP să devină o opțiune reală în România, sunt câteva condiții care trebuie clarificate și, mai ales, făcute comparabile cu produsele locale: tratamentul fiscal (clar, predictibil și nediscriminatoriu), costuri și valoare (comisioane competitive și investiții ușor de comparat cu pilonii II și III), portabilitate fără fricțiuni (transfer simplu, cu costuri și timpi transparenți) și distribuție și informare (canale credibile și informații comparabile, astfel încât alegerea să fie făcută în cunoștință de cauză).
Din această perspectivă, Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 8/2026, introduce, începând cu 1 martie 2026, următoarele reguli pentru produsul paneuropean de pensii personale (PEPP):
- Pensiile aferente PEPP sunt încadrate ca venituri neimpozabile, în limita echivalentului în lei a 400 euro/an
- Contribuțiile la PEPP sunt deductibile (diminuează baza impozabilă), în limita echivalentului în lei a 400 euro/an/persoană, atât pentru persoanele fizice autorizate/activități independente, cât și pentru salariați. În cazul salariaților, facilitatea se aplică în limita plafonului anual menționat, fie că este suportată de salariat, fie de angajator, reflectându-se în calculul bazei impozabile aferente veniturilor salariale, în condițiile Codului fiscal.
Concluzia este simplă: PEPP poate deveni o opțiune credibilă pentru cariere transfrontaliere și pentru cei care nu „încap” natural în produsele naționale. Dar fără un tratament fiscal comparabil și fără o distribuție care să-l facă accesibil, va rămâne un produs corect la nivel de arhitectură europeană și prea puțin relevant în decizia reală de economisire. În practică, asta înseamnă că produsul trebuie să fie competitiv și ușor de explicat, nu doar bine intenționat. Următoarea etapă este, inevitabil, cea de operaționalizare.
În lunile următoare, negocierile dintre instituțiile UE și statele membre – în special pe zona fiscală și pe detaliile de implementare – vor arăta dacă relansarea se traduce într-un produs folosit pe scară largă sau rămâne unul marginal. În final, întrebarea nu este dacă PEPP va exista, ci dacă va deveni suficient de relevant, încât să schimbe comportamente, nu doar să bifeze o intenție politică.
