Organizația Salvați Copiii România a luat atitudine cu privire la propunerea legislativă pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, L233/2026 înregistrată la Biroul permanent al Senatului nr. 104/02.04.2026
Salvați Copiii România atrage atenția că efectul cel mai semnificativ al acestei inițiative nu ar fi sporirea transparenței fiscale, transparența există deja, ci descurajarea finanțării, intimidarea donatorilor, stigmatizarea ONG-urilor și încărcarea administrativă abuzivă și disproporționată. Acestea ar afecta direct capacitatea de a furniza servicii esențiale copiilor vulnerabili, familiilor în dificultate și comunităților defavorizate, în condițiile în care serviciile socio-educaționale ori medicale nu pot acoperi integral nevoile lor.
Textul juridic propus este incompatibil cu standardele europene privind protecția societății civile și cu obligațiile autorităților față de libertatea de asociere și dreptul la liberă exprimare. Prin Hotărârea Marii Camere a Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 iunie 2020, pronunțată în cauza C-78/18 (Comisia Europeană c. Ungaria), s-a constatat că, prin impunerea unor obligații de înregistrare, de declarare și de publicitate anumitor categorii de organizații ale societății civile care beneficiază, în mod direct sau indirect, de finanțări din străinătate ce depășesc un anumit prag, precum și prin prevederea unor sancțiuni pentru nerespectarea acestor obligații, Ungaria a instituit restricții discriminatorii și nejustificate, contrare obligațiilor care revin statelor membre în temeiul libertății de circulație a capitalurilor, precum și al articolelor 7, 8 și 12 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitoare la dreptul la respectarea vieții private și de familie, la dreptul la protecția datelor cu caracter personal și la dreptul la libertatea de asociere. Avertizăm că adoptarea unei legislații similare ar expune România unui risc real de procedură de infringement.
Organizația Salvați Copiii România își exprimă opoziția față de adoptarea acesteia, pentru argumentele care urmează:
Propunerea legislativă pornește de la presupunerea că unele entități nonprofit au fost utilizate în mod abuziv de persoane cu interese contrare scopului declarat al acestora și construiește pe această premisă o obligație colectivă de raportare aplicabilă tuturor asociațiilor, fundațiilor și federațiilor, fără distincție și fără nicio condiționare de existența unui risc concret sau a unor dovezi de suspiciune verificabile. Nimeni nu poate fi tratat ca potențial subiect activ al unor infracțiuni în absența unor indicii concrete și individuale.
Publicarea identității persoanelor fizice care finanțează, sub orice formă, activitatea unei asociații sau fundații reprezintă o prelucrare de date cu caracter personal supusă Regulamentului (UE) 2016/679 și Legii nr. 190/2018. O astfel de publicare poate dezvălui opiniile politice, convingerile religioase sau apartenența la anumite cauze a donatorilor, categorii de date a căror prelucrare este supusă unui regim de protecție sporită în temeiul art. 9 din Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR).
Ca urmare, prin instituirea unor obligații generalizate de transparență forțată, inutilă și imposibil de pus în practică, proiectul de lege intenționează să creeze un mecanism de supraveghere colectivă nejustificată. Existența unor cazuri de fraudă în sectorul financiar-bancar nu a generat vreodată propunerea ca toate băncile să publice identitatea deponenților.
România are deja multiple mecanisme de raportare și control. ONG-urile au obligații fiscale, inclusiv depunerea declarației anuale privind impozitul pe profit, chiar și când au doar venituri neimpozabile. De asemenea, Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale este o bază de date publică gestionată de ANAF și condiționează înscrierea de îndeplinirea obligațiilor declarative și depunerea situațiilor financiare, iar OG 26/2000 prevede controlul Ministerului Finanțelor asupra sumelor primite de la bugetul general consolidat.
Contrar celor afirmate în expunerea de motive a proiectului de lege, Legea nr. 129/2019 privind prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului instituie obligații riguroase de identificare, înregistrare și actualizare a datelor privind beneficiarii reali ai entităților nonprofit, evidența acestora fiind ținută de Ministerul Justiției, cu sancțiuni severe în caz de nerespectare. Afirmația că sectorul nonprofit ar funcționa fără mecanisme de transparență și de identificare a finanțatorilor este astfel contrazisă de legislația în vigoare.
În plus, ANAF are competența legală de a efectua periodic și inopinat inspecții fiscale și controale antifraudă față de orice persoană juridică, în condițiile Codului de procedură fiscală. Organele de urmărire penală au, la rândul lor, competența deplină de a investiga orice activitate susceptibilă de a constitui infracțiune, inclusiv în cazul entităților nonprofit, fără a fi necesară o intervenție legislativă suplimentară.
La aceste mecanisme se adaugă obligația organizațiilor neguvernamentale de a se supune unor proceduri suplimentare de audit și control financiar. Asociațiile și fundațiile sunt obligate să efectueze audit financiar statutar atunci când depășesc pragurile prevăzute de Legea nr. 162/2017 privind auditul statutar, iar proiectele finanțate din fonduri publice naționale, fonduri europene structurale și de investiții ori alte mecanisme de finanțare nerambursabilă sunt supuse, în mod obligatoriu, unor audituri specifice, realizate atât de auditori independenți autorizați, cât și de autoritățile de management, organismele intermediare, Autoritatea de Audit din cadrul Curții de Conturi a României, Comisia Europeană și Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). La acestea se adaugă controalele inopinate efectuate de Curtea de Conturi a României asupra modului de utilizare a fondurilor publice, controalele Agenției Naționale de Administrare Fiscală prin Direcția generală antifraudă fiscală, precum și verificările Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
În plus, pentru participarea la orice procedură de achiziție publică, pentru accesarea oricărei forme de finanțare nerambursabilă sau pentru încheierea unor parteneriate cu instituții ale statului, organizațiile neguvernamentale au obligația de a prezenta certificate de atestare fiscală emise fie de organele fiscale centrale, fie de cele locale, care atestă inexistența obligațiilor restante față de bugetul de stat și față de bugetele locale, alături de cazierul fiscal al entității și, după caz, al reprezentanților legali, documente care confirmă conformitatea integrală cu obligațiile declarative și de plată.
Pe lângă aceste nenumărate pârghii de control, organizațiile neguvernamentale de utilitate publică, precum Salvați Copiii, au obligația, conform OG 26/2000, de a publica, în extras, în termen de 3 luni de la încheierea anului calendaristic, rapoartele de activitate și situațiile financiare anuale în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, precum și în Registrul național al persoanelor juridice fără scop patrimonial.
Așadar, organizațiile neguvernamentale din România sunt supuse unor rigori și proceduri diverse, fără echivalent în legislația niciunui alt stat membru al Uniunii Europene și nici în reglementările aplicabile instituțiilor statului român. Față de cele expuse, Salvați Copiii România se opune ferm adoptării acestei propuneri incompatibile cu dreptul european și cu valorile democratice ale Uniunii Europene. O inițiativă care pornește de la premise inexacte, tratează uniform și suspect întregul sector nonprofit și ignoră un cadru de transparență deja funcțional nu poate constitui un instrument adecvat de politică publică.
Rămânem deschiși unui dialog constructiv cu inițiatorii și cu autoritățile legislative, convinși că preocupările legitime privind transparența finanțării entităților nonprofit pot fi adresate prin mecanismele aflate în vigoare în acest moment.
