Finlanda câștigă titlul prin ”golul de aur” marcat de Helenius
În finala CM de Hochei s-au întâlnit într-adevăr cele mai bune echipe de la actuala ediție: Elveția, parcurs fără înfrângere, cele mai bune statistici, cea mai bună anihilare de superioritate a echipelor adverse ș.a. versus Finlanda, care a avut tot un traseu aproape perfect, cu o singură înfrângere, în grupe… contra Elveției!
Imagine cu fanii elvețieni din arenă…
…Și cu cei din spațiul acoperit, din fața ecranului
În prima repriză cele două echipe s-au cam anihilat reciproc, dar surprind statisticile de șuturi la poartă, net favorabile nordicilor.
Elvețienii s-au ”încălzit” mai greu, ca și în meciul cu Suedia, dar au început repriza a doua în dublă superioritate numerică (5 contra 3).
Însă nu au reușit să o concretizeze și, deși jucătorii din Țara Cantoanelor au mai echilibrat raportul șuturilor la poartă și au avut, pe final de repriză, câteva ocazii de gol, după două perioade de joc scorul de pe tabelă indica tot o remiză albă.
Pare curios cum Elveția, care avea un golaveraj impresionant până la finală, practic cel mai bun, nu a reușit să înscrie măcar o dată în poarta lui Annunen.
Sigur, Finlanda nu e un adversar comod, dar deși naționala helvetă s-a prezentat în fața propriilor suporteri cu cea mai ofensivă variantă a sa din ultimii ani, primele două reprize ale finalei de pe Swiss Life Arena au cam semănat cu finala pierdută în prelungiri împotriva SUA, acum un an. Joc tacticizat, riscuri asumate puține, ocazii de poartă rare.
Și acest joc, în opinia mea păgubos, a continuat și în repriza a treia.
Pucul oficial al finalei
Din nou nu s-a marcat și s-a ajuns la prelungiri. Regulamentul competiției prevedea că se joacă reprize întregi, de 20 de minute, până când se marchează, dar în 3 contra 3.
Trei contra trei, în hochei, înseamnă spații foarte mari – o adevărată loterie, chiar dacă nu identică cu „loteria” șuturilor de penalitate.
S-a jucat relativ prudent, a existat câte un puc expediat în bară de ambele părți, dar până la urmă șansa le-a surâs jucătorilor din ”Țara celor 1.000 de lacuri”, Helenius rămânând în poziție excelentă de șut și învingându-l pe Genoni.
Tânărul Konsta Helenius marchează cel mai important gol al carierei
Nu ar fi multe de adăugat despre această finală. Finlandezii au arătat ca o echipă matură, determinată, și au controlat pe alocuri jocul.
Elvețienii, așa cum s-a mai întâmplat și în trecut, au dominat categoric competiția, au avut cele mai bune statistici, părea că nimeni nu îi poate opri din marșul triumfal către victoria finală, dar… au clacat exact când era mai multă nevoie de un joc aproape de perfecțiune.
Poate că trebuiau să riște mai mult. Poate că trebuiau să asalteze poarta lui Annunen. Nu știu, nu sunt antrenor. Dar pot să spun că, încă de când s-a intrat în prelungiri, am avut o presimțire că istoria de anul trecut se va repeta.
Și exact așa a fost, spre nefericirea întregii suflări hocheistice elvețiene.
Dacă este să privim și lucrurile pozitive pentru helveți, naționala lor a avut probabil cea mai vizibilă ascensiune în ultimii ani (trei finale consecutive), iar campionatul intern de hochei pe gheață este de asemenea într-un mare progres, fiind printre primele ca valoare din Europa, la concurență cu SHL și KHL.
Atât, deocamdată.
Ne revedem la anul, în Germania!
Antrenorul Jan Cadieux poate să spună ”Adieu!” titlului mondial mult-visat
(Sursă foto: capturi ecran antenaplay.ro)
