Legea Biodiversității între miza celor 972 de milioane de euro și realitatea aspră a sectorului bio din România

Costin Lianu, Președinte INTER-BIO

Adoptarea definitivă de către Parlament, în ședința extraordinară din 6 august 2026, a Legii privind Strategia Națională pentru Conservarea Biodiversității 2026-2030 reprezintă un moment de cotitură pentru agricultura românească. Dincolo de miza financiară imensă – deblocarea unei tranșe PNRR estimate la aproximativ 972 de milioane de euro – actul legislativ consfințește un adevăr structural: protecția mediului nu mai poate fi separată de mecanismele de subvenționare a fermelor. Totuși, o analiză profundă a textului final, corelată cu Planul Național de Acțiune pentru Dezvoltarea Producției Ecologice, scoate la iveală un paradox major: deși agricultura ecologică este recunoscută oficial drept soluția salvatoare pentru biodiversitate, ambițiile politice naționale rămân extrem de modeste în raport cu cele europene.

Bătălia din Parlament: Compromisul pesticidelor

Traseul legislativ al strategiei a fost unul sinuos. Deși aprobat inițial de Guvern pe 23 iulie 2026 ca Hotărâre de Guvern, documentul a fost retras de la publicare pe 28 iulie 2026, Comisia Europeană solicitând un act cu putere de lege, mult mai stabil din punct de vedere juridic.Trecut în regim de urgență prin comisii, textul a suferit modificări de vocabular majore sub presiunea lobby-ului agriculturii convenționale:

• Forma inițială (aliniată la pactul Farm to Fork): prevedea reducerea matematică cu 50% a cantităților absolute de pesticide și fertilizanți sintetici utilizați de fermieri.
• Forma finală aprobată: a transformat această țintă într-o obligație de „diminuare a riscurilor de poluare”.

Din perspectiva INTER-BIO și a forului european IFOAM Organics Europe, acest compromis semantic riscă să blocheze raportările viitoare către Bruxelles. Cum se poate măsura „riscul” fără reducerea fizică a substanțelor? Răspunsul este simplu: cea mai sigură cale de a scădea riscul chimic este tocmai extinderea suprafețelor ecologice certificate, unde aceste inputuri sunt complet interzise.

Asociația INTER-BIO apreciază că normele de aplicare ale proaspăt adoptatei Legi a Biodiversității (jalon cheie în PNRR) nu recunosc meritele agriculturii ecologice drept pilonul central pentru restaurarea naturii. În deplin acord cu mișcarea europeană IFOAM Organics Europe, INTER-BIO avertizează că diluarea ambițiilor de mediu sub presiunea practicilor convenționale riscă să transforme această reformă structurală într-o oportunitate ratată. Adoptarea legii în Parlament deblochează o tranșă vitală de 972 de milioane de euro din PNRR, însă compromisurile legislative votate în comisii – precum transformarea țintei de reducere a pesticidelor într-o simplă „diminuare a riscului de poluare” – îndepărtează România de standardele ecologice europene. Este un compromis birocratic pe termen scurt care ne va costa pe termen lung. Cum măsori matematic „riscul” fără să reduci substanțele periculoase? Comisia Europeană poate penaliza aceste artificii de vocabular la evaluarea plăților din PNRR. INTER-BIO nu pledează pentru interzicerea peste noapte a pesticidelor în sectorul convențional, ci pentru ca autoritățile să nu mai folosească acest compromis drept scuză pentru a bloca dezvoltarea sectorului ecologic. Cea mai sigură cale de a scădea riscul chimic este să creștem suprafețele bio dincolo de ținta extrem de modestă de 5,7% pe care România și-a asumat-o pentru 2030.

Radiografia cifrelor: Ambiții modeste în haine europene

În timp ce strategia europeană „De la fermă la furculiță” a introdus o țintă de 25% suprafețe agricole ecologice până în 2030, România se află pe ultimele locuri în UE, cu doar aproximativ 5,7% din suprafața agricolă utilizată certificată ecologic (raport FIBL 2026), și și-a asumat prin Planul Strategic Național o țintă modestă, sub 6% pentru anul 2030. INTER-BIO atrage atenția că, fără stimulente financiare clare inclusiv din fondurile de biodiversitate, România va rămâne un simplu exportator de materie primă brută și va rata trenul tranziției verzi. „România are șansa istorică de a folosi banii din PNRR nu doar pentru a bifa un jalon biocratic, ci pentru a deveni un lider regional în agroecologie. Aliniați la viziunea europeană a IFOAM, susținem cu fermitate că biodiversitatea nu se salvează lăsând pământul în pârloagă, ci sprijinind activ fermierii ecologici. Cu o țintă de doar 5,7% suprafață ecologică pentru 2030 e greu să sperăm că refacem 30% din ecosistemele degradate folosind aceleași chimicale intensive ca până acum. Banii din PNRR ar trebui să meargă direct la fermierii care livrează deja agroecologie aplicată”, a declarat Costin Lianu, președintele INTER-BIO.

Riscul structural: Exportăm materie primă bio, importăm hrană procesată

Planul Național de Acțiune identifică corect o rană deschisă a sectorului agricol românesc: peste 80% din producția ecologică internă este comercializată sub formă de materie primă brută, ieftină, către piețele din vestul Europei. În același timp, sectoarele cu valoare adăugată ridicată – legumele bio, fructele, lactatele și alimentele procesate – sunt aproape inexistente în rețelele comerciale autohtone.

Pentru ca noua Lege a Biodiversității să fie o oportunitate economică, și nu doar o constrângere biocratică, creșterea suprafețelor ecologice trebuie dublată imediat de măsuri concrete:

1. Investiții logistice: Finanțarea prin scheme naționale a centrelor locale de colectare, sortare, ambalare și depozitare destinate exclusiv sectorului bio.
2. Achiziții publice verzi: Introducerea unor cote obligatorii de alimente certificate ecologic (produse local) în cantinele publice, spitale, școli și grădinițe, stimulând astfel consumul intern și scurtând lanțurile de aprovizionare.
3. Corelarea statistică: Ministerul Agriculturii trebuie să publice de urgență date transparente și comparabile care să separe suprafețele bio cu adevărat productive de suprafețele de pajiști folosite doar pentru încasarea subvențiilor.

Aprobarea Strategiei pentru Conservarea Biodiversității este un pas legislativ salvator pentru bugetul de stat, însă eficiența ei se va decide exclusiv la redactarea normelor metodologice de aplicare. Dacă normele vor trata biodiversitatea ca pe un simplu set de interdicții aplicate fermierilor, România va asista la un abandon masiv al terenurilor în zonele defavorizate și la o chimizare ascunsă în zonele de câmpie. Aliniată la principiile europene ale IFOAM, Asociația INTER-BIO susține că singura cale sustenabilă este recunoașterea fermierului ecologic ca partener principal. Protejarea naturii nu înseamnă scoaterea terenurilor din circuitul economic, ci sprijinirea financiară și logistică a celor care produc hrană sănătoasă, menținând vie biodiversitatea satului românesc.

Pentru ca fondurile atrase prin PNRR și Planul Strategic PAC să genereze un impact real, INTER-BIO propune câteva măsuri de folosire judicioasă a banilor deblocați prin PNNR:

• Finanțare prioritară pentru fermierii bio: direcționarea fondurilor de restaurare ecologică către plăți compensatorii substanțiale pentru fermierii care adoptă practici ecologice certificate (care livrează cu 30% mai multă biodiversitate pe aceeași suprafață).
• Indicatori reali de risc: reducerea poluării cu inputuri chimice se poate realiza sustenabil doar prin subvenționarea directă a conversiei către tehnologii bio, nu prin modificări de vocabular în textul legii.
• Protejarea agrobiodiversității naționale: finanțarea din bugetul de mediu a băncilor de gene și sprijinirea utilizării de semințe tradiționale, adaptate climatic.

„Nu putem vorbi despre refacerea ecosistemelor degradate în timp ce protejăm interesele agriculturii chimice intensive. Agricultura ecologică livrează cu 30% mai multă biodiversitate și are nevoie de finanțare directă din PNRR, nu de strategii pe hârtie”, a mai adăugat Costin Lianu, președinte INTER-BIO.

Deși salutăm adoptarea cadrului legislativ necesar pentru atragerea fondurilor europene, considerăm că atingerea țintei de restaurare a 30% din ecosistemele degradate până în 2030 nu poate fi realizată numai ținând cont de cele de mai jos

1. Studiile climatice validate de IFOAM EU demonstrează că suprafețele cultivate ecologic găzduiesc, în medie, cu 30% mai multe specii și un număr crescut de organisme polenizatoare. În definirea criteriilor de eligibilitate pentru fondurile de restaurare ecologică alocate prin PNRR/PAC, fermele certificate ecologic sau aflate în perioada de conversie localizate în/sau lângă ariile degradate trebuie să primească automat punctaj maxim.
2. Modificarea textului legii în Parlament, care stipulează concentrarea exclusivă pe „riscul poluării”, riscă să blocheze raportările către Comisia Europeană din cauza lipsei unor metodologii clare de calcul a toxicității reziduurilor. Definirea clară în norme a faptului că extinderea suprafețelor agricole ecologice (unde inputurile de sinteză sunt interzise) reprezintă indicatorul principal și cel mai sigur de reducere a riscului de poluare chimică. Solicităm revizuirea țintei modeste de 5,5% din Planul Strategic Național și alocarea de fonduri din PNRR pentru scheme de sprijin masiv la instalarea tinerilor fermieri ecologici în scopul atingerii unui prag realist de minimum 10% până în 2030.
3. Conservarea biodiversității implică și protejarea patrimoniului genetic vegetal național. Fermierii ecologici se confruntă cu o lipsă acută de material reproductiv (semințe și material săditor) certificat ecologic și adaptat climatic local. Includerea în normele de aplicare a unei linii de finanțare dedicate creării de bănci regionale de semințe tradiționale și subvenționarea parțială a achiziției de către fermierii bio a materialului ecologic autohton.
4. Regulile stricte de biodiversitate și reducerea pesticidelor nu vor distruge producția agricolă a Românie. Aceasta este o falsă dilemă, iar IFOAM Europe a demonstrat deja acest lucru. Biodiversitatea nu înseamnă să abandonăm terenurile sau să lăsăm pământul în pârloagă, ci să schimbăm tehnologia de producție. Agricultura ecologică folosește tehnici biologice de protecție, rotația culturilor și polenizarea naturală pentru a menține solul fertil. Solurile din România își pierd vertiginos humusul din cauza chimizării excesive. Dacă nu investim acum în biodiversitate prin soluții agroecologice, peste 10 ani solurile degradate și seceta vor scumpi mâncarea mult mai mult decât orice regulă de mediu.

Suntem bucuroși că banii vin, dar ne asigurăm că ei nu vor fi cheltuiți doar pe rapoarte de consultanță și strategii uitate în sertare. Aceste sute de milioane de euro trebuie să ajungă direct în buzunarul fermierilor care livrează rezultate reale. Fermierul ecologic muncește mai mult, își asumă riscuri mai mari și protejează apa și solul tuturor românilor. Dacă fondurile din PNRR pentru biodiversitate vor fi folosite doar pentru a bifa un jalon pe hârtie, fără a finanța direct reconversia ecologică a fermelor, atunci banii europeni vor trece pe lângă satul românesc fără a lăsa nimic în urmă.

În vest, piețele bio și sprijinul guvernamental sunt solide, unele țări apropiindu-se deja de ținta UE de 25% suprafețe ecologice. România se află în continuare la coada clasamentului, iar actuala lege nu este de natură să îmbunătățească această poziționare. Alinierea cu IFOAM ne oferă acces la argumente științifice solide și bune practici globale. Vrem ca fermierul român să primească aceleași subvenții și același respect pe care le primește un fermier bio alte țări avansate pentru că protejează natura.

Rămânem deschiși pentru a participa activ la grupurile de lucru din cadrul ministerului pentru a pune la dispoziție expertiza tehnică a rețelei noastre europene.