Acolo unde primăriile sunt nevoite să stingă, cauza este că sistemele plătite din bani publici nu pot fi reglate. A.R.I. a semnalat în scris acest risc încă din aprilie 2020
România se află, din 31 iulie 2026, în stare de alertă energetică la nivel național, iar Ministerul Energiei a solicitat reducerea voluntară a consumului în intervalul 19:00–23:00, până la 31 august. Asociația Română pentru Iluminat susține fără rezerve acest efort și consideră că administrațiile locale trebuie să contribuie la degrevarea Sistemului Electroenergetic Național.
Contribuția trebuie însă să fie tehnică, nu improvizată. Diferența dintre cele două abordări se vede deja, foarte clar, pe harta țării.
La Tulcea, iluminatul public este redus programat în intervalul 20:30–23:30, adică exact în vârful de consum, prin sistemul de telegestiune, cu menținerea nivelurilor prevăzute de SR EN 13201. Măsura a fost aplicată prin reconfigurarea platformei software: fără lucrări în teren, fără investiții, fără costuri suplimentare, iar economia pe segmentul modernizat ajunge la circa 52%. Străzile rămân iluminate toată noaptea. La Brașov, fluxul luminos scade cu 20% între 22:00 și 24:00 și cu 50% după miezul nopții, cu o reducere estimată de circa 35% a consumului. La Făgăraș, administrația locală a arătat că economisește deja de ani de zile, ca urmare a investițiilor anterioare în modernizarea sistemului.
În același timp, alte administrații sting integral iluminatul stradal după o anumită oră, îl sting parțial, din doi în doi stâlpi, sau, în cazuri extreme, întrerup complet serviciul pe termen nedeterminat.
Programul Administratiei Fondului de Mediu derulat in anii anteriori a oferit UAT-urilor posibilitatea de a instala sisteme de iluminat moderne ce permit reducerea fluxului luminos si implicit consumului prin telemanagement. Au fost realizate foarte multe proiecte finantate astfel care, astazi in situatia dificila in care ne aflam, ar putea fi utilizate corect. In foarte multe din cazuri sistemele nu sunt utilizate – fie datorita instalarilor defectuase , fie datorita nereceptionarii lucarilor, fie datorita simplului fapt ca nu exista un operator care sa fie instruit pentru utilizarea sistemului – si drept urmare nu isi produc efectele asteptate.
Ceea ce deosebește cele două grupuri nu este bunăvoința administrațiilor, ci infrastructura de care dispun. Iar infrastructura a fost, în ambele cazuri, plătită din bani publici.
1. Cât consumă, de fapt, iluminatul public din România
Conform datelor din rapoartele succesive privind Balanța Energiei Electrice publicate de Institutul Național de Statistică, consumul anual pentru iluminat public a evoluat astfel:
| An | Consum (mil. kWh) | Variație |
| 2015 | 591,2 | — |
| 2016 | 563,7 | −4,7% |
| 2017 | 556,1 | −1,3% |
| 2018 | 542,0 | −2,5% |
| 2019 | 518,4 | −4,4% |
| 2020 | 473,5 | −8,7% |
| 2021 | 493,7 | +4,3% |
| 2022 | 424,7 | −14,0% |
| 2023 | 424,7 | 0,0% |
| 2024 | 396,4 | −6,7% |
| 2025 | 383,4 | −3,3% |
Valorile pentru 2022 și 2023 sunt identice în sursă.
Consumul a scăzut cu peste o treime în zece ani, de la 591 la 383 milioane kWh, deși numărul punctelor luminoase a crescut prin extinderea rețelelor în zonele periurbane.
Această scădere are o cauză structurală, nu conjuncturală: implementarea masivă a proiectelor de modernizare prin Programul Operațional Regional, cu înlocuirea aparatelor cu vapori de mercur și sodiu cu tehnologie LED și instalarea sistemelor de telegestiune. Proiectele POR au impus standarde stricte și au adus economii de până la 60% din puterea instalată anterior pe aceeași stradă, iar sistemele de telegestiune finanțate au permis reducerea fluxului luminos în orele cu trafic redus, fără oprirea luminii. Reducerea din 2022 s-a produs pentru că sute de sisteme au devenit efectiv mai eficiente, în condițiile în care iluminatul public al României nu a fost stins. Ulterior, în perioada 2023–2025, finanțările structurale majore s-au încheiat, iar extinderile de rețea au fost susținute sporadic, doar din bugete locale.
Ce înseamnă asta pentru criza actuală. Consumul anual este produsul dintre puterea instalată și numărul de ore de funcționare. La 383,4 milioane kWh și o durată medie de aproximativ 4.000 de ore pe an, rezultă că iluminatul public al României absoarbe, în orele de noapte, o putere de ordinul a 100 MW, adică aproximativ 1% din vârful de consum al Sistemului Electroenergetic Național.
De aici decurge concluzia principală a acestui comunicat: iluminatul public este o resursă mică pentru sistemul energetic și, tocmai de aceea, nu merită plătită cu siguranța oamenilor.
Chiar stins integral, el ar elibera în jur de un procent din vârful de consum. Un dimming de 30–50% recuperează cea mai mare parte din acest procent, fără să stingă un singur stâlp și fără să scoată nicio stradă din parametrii standardului. Diferența de câțiva zeci de megawați dintre cele două soluții nu justifică diferența de risc dintre ele.
La aceasta se adaugă o observație despre orar. Fereastra critică semnalată de Ministerul Energiei este 19:00–23:00, iar în august iluminatul public se aprinde abia în jurul orei 21:00–21:30. El participă, așadar, doar la ultimele două ore ale intervalului, iar acolo dimming-ul are efect real. Exact acesta este intervalul vizat la Tulcea. În schimb, măsurile de tip „stins după miezul nopții” cad în afara ferestrei critice, în perioada în care sistemul are cea mai mare rezervă disponibilă. Ele produc economie pentru bugetul local, ceea ce rămâne un obiectiv legitim, cu condiția să fie comunicat ca atare și nu prezentat drept sprijin pentru sistemul energetic.
2. Ce recomandăm
Standardul SR EN 13201 permite explicit adaptarea clasei de iluminat în funcție de volumul de trafic, condițiile meteorologice și perioada din noapte. Această adaptare face parte din standard, nu constituie o abatere de la el.
Principiul de bază: sistemul de iluminat public rămâne în funcțiune pe toată durata nopții. Se reduce nivelul, nu se stinge lumina.
a) Menținerea în funcțiune și dimming controlat pe timpul nopții
- reducere de 20–30% de la aprindere până la ora 23:00, în partea din vârful de consum în care iluminatul este efectiv pornit;
- reducere de 30–50% după ora 24:00, pe arterele cu trafic redus;
- revenire la nivel nominal în orele de dimineață, odată cu reluarea traficului.
Reducerea se aplică gradual, pe clase de drum, nu uniform pe oraș (clasele M4–M6, P), cu menținerea nivelului nominal în zonele de conflict: treceri de pietoni, intersecții semaforizate, sensuri giratorii, stații de transport public, zone școlare, treceri la nivel cu calea ferată, tuneluri și pasaje.
b) Informarea publicului însoțește reducerea, nu vine după ea
Reducerea nivelului de iluminat în prima parte a nopții, intervalul cu cel mai intens trafic pietonal, trebuie anunțată public, explicit și în avans, împreună cu intervalele orare și zonele vizate. Un conducător auto sau un pieton care știe că nivelul de iluminare este temporar mai scăzut își adaptează viteza, atenția și alegerea traseului, ceea ce nu se întâmplă atunci când schimbarea îl surprinde. Recomandăm autorităților locale să comunice măsura prin canalele proprii și să informeze poliția rutieră și poliția locală înainte de aplicare.
c) Oprirea sau limitarea consumurilor fără funcție de siguranță
Aici măsura fermă este pe deplin justificată și o susținem. Acestea trebuie reduse primele, înaintea iluminatului rutier:
- firme, reclame și panouri publicitare luminoase sau digitale, oprite în intervalul critic;
- iluminatul decorativ al fațadelor instituțiilor publice și iluminatul exterior administrativ în afara programului de lucru.
În privința iluminatului arhitectural, recomandăm oprirea ca regulă, dar nu în mod absolut. Este rezonabil ca fiecare localitate să păstreze iluminat, într-un interval limitat, de exemplu o oră pe seară, unul sau două obiective de importanță majoră pentru identitatea urbană sau pentru activitatea turistică. Iluminatul arhitectural nu are funcție de siguranță, dar are o funcție economică și culturală reală, iar consumul unui număr restrâns de obiective, pe un interval scurt, este nesemnificativ la scara sistemului. O selecție restrânsă și un interval scurt reprezintă o soluție mai echilibrată decât stingerea generalizată.
Recomandăm de asemenea mediului privat diminuarea iluminatului vitrinelor comerciale în afara programului de funcționare. Vitrinele rămân aprinse ore în șir după închidere, adesea la nivel maxim, fără scop comercial. Un nivel redus, suficient pentru descurajarea efracției, îndeplinește aceeași funcție la o fracțiune din consum.
d) Verificarea și optimizarea sistemului existent
Un set de măsuri fără investiții, care depind însă de implicarea operatorului serviciului de iluminat public: verificarea și corectarea programelor de aprindere/stingere pe senzor de luminozitate sau ceas astronomic, unde aprinderile premature de 20–40 de minute sunt frecvente; identificarea circuitelor rămase în funcțiune ziua; corectarea aparatelor supradimensionate față de clasa de drum; corectarea unghiurilor de montaj care risipesc lumină în afara carosabilului.
Aceste măsuri nu sunt gratuite. Nu presupun investiții, dar presupun timp de lucru, deplasări în teren și competență tehnică din partea operatorului. Ele trebuie prevăzute și remunerate ca atare în contractul de delegare, pentru că altfel nu se vor face, iar economia rămâne pe hârtie.
3. De ce nu recomandăm stingerea, totală sau parțială
Stingerea totală. Scopul principal al iluminatului public stradal este acela de a asigura siguranța și confortul cetățenilor, la nivelul definit de SR EN 13201. La ora 21:30–23:00, în august, traficul pietonal urban este încă intens. Există și localități în care iluminatul public are rol direct în prevenirea conflictelor om–faună sălbatică.
Stingerea parțială, din doi în doi stâlpi, are efecte tehnice mai grave decât par la prima vedere, în special asupra circulației auto. Ea nu reduce doar nivelul de iluminare, ci distruge uniformitatea longitudinală a luminanței, parametru esențial al standardului. Rezultatul este o succesiune de zone luminate și zone întunecate, un efect de „zebră” pe care ochiul conducătorului auto nu îl poate compensa. Pupila nu are timp să se adapteze între alternanțe, iar în intervalele întunecate vederea este efectiv degradată de contrastul cu zonele luminate imediat anterioare. Un pieton aflat într-una dintre zonele de umbră devine mai greu de detectat decât ar fi fost pe o stradă complet neiluminată, unde șoferul ar fi condus adaptat la întuneric. Măsura reduce consumul cu circa 50%, dar degradează siguranța cu mult mai mult. Nu o recomandăm în nicio situație pe arterele cu trafic auto.
Răspunderea juridică. Serviciul de iluminat public este un serviciu de utilitate publică reglementat, guvernat de principiul continuității (Legea nr. 51/2006 și Legea nr. 230/2006). În opinia noastră, o decizie de stingere generalizată, adoptată fără analiză de risc documentată și fără consultarea poliției rutiere, expune autoritatea locală și pe semnatarii ei la răspundere în cazul unui eveniment nocturn. Recomandăm consultarea prealabilă a poliției rutiere și consemnarea analizei de risc în actul administrativ.
Riscul contractual față de finanțator. Sistemele modernizate prin AFM și POR sunt însoțite de indicatori asumați și de obligații pe perioada de durabilitate. Un sistem oprit nu produce economia de energie asumată în documentația de finanțare, ci doar o aparență a acesteia, obținută prin nefuncționare.
4. Problema de fond: cum au fost cheltuiți banii publici
Întrebarea centrală pe care o adresăm public este simplă: de ce atât de multe administrații nu dispun de posibilitatea de a reduce nivelul de iluminat, deși statul a finanțat exact această capabilitate?
Între 2020 și 2024, prin Programul privind creșterea eficienței energetice a infrastructurii de iluminat public, AFM a organizat șase sesiuni și a alocat peste 3 miliarde de lei, prin contracte cu circa 2.500 de unități administrativ-teritoriale. În 2025 au fost aprobate încă 975 de dosare, de 1,39 miliarde de lei, iar bugetul AFM pe 2026 prevede alte 700 de milioane de lei. La acestea se adaugă investițiile prin POR, care au produs scăderea de consum documentată mai sus.
Achiziția sistemelor de dimming/telegestiune a fost cheltuială eligibilă încă din primul ghid, iar existența unui sistem de dimare la nivelul întregului obiectiv de investiție a fost criteriu de eligibilitate. Cu alte cuvinte, o mare parte dintre localitățile din România ar fi trebuit să dispună deja de pârghia tehnică de a reduce consumul la comandă.
Faptul că multe nu o au este o problemă de cheltuire a banilor publici. Și nu este o surpriză. Am semnalat-o, în scris, la fiecare consultare publică:
17 aprilie 2020, adresă către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în copie AFM, cu observații pe primul Ghid de finanțare. Printre observațiile generale, textual: „Nu sunt impuse conditii pentru pastrarea iluminatului in functiune pe perioada noptii. NU sunt impuse conditii pentru respectarea nivelului de iluminat conform standard pe toata perioada noptii. Este foarte probabil ca unele UAT sa fie tentate sa monteze iluminatul (…) si apoi sa nu il foloseasca pentru a obtine reducerile la care s-au angajat.”
Observația nu a fost preluată. Șase ani mai târziu, exact acest scenariu se desfășoară public.
26 martie 2021, adresă către MMAP și AFM. Am semnalat, cu exemple concrete și date din domeniul public, proiecte în care sistemul de „telegestiune” nu putea, tehnic, să regleze fluxul luminos: comanda punctele de aprindere, nu aparatele de iluminat. Într-un alt caz, sistemul acoperea sub 8% din aparatele de iluminat ale proiectului. Am semnalat calcule luminotehnice în care aparatul emitea mai multă lumină decât sursele proprii, deci cu randament supraunitar, precum și configurații de stradă fără legătură cu realitatea din teren. Am cerut reevaluarea imediată a proiectelor aprobate și în curs de aprobare.
9 iulie 2021, adresă către MMAP privind proiectul de ordin al Ghidului. Am cerut retragerea și rescrierea lui și am semnalat că nu există modalități de control al rezultatelor proiectului, întrucât verificarea se rezumă la rapoarte anuale declarative ale UAT-urilor. Am estimat atunci peste 80% contestații la documentațiile de atribuire publicate în SICAP, generate în principal de cerințe restrictive.
14 mai 2022, adresă către ANAP și AFM. Am cerut ca recepția lucrărilor să se facă obligatoriu prin măsurări conform SR EN 13201-4, iar cheltuiala cu măsurările să fie eligibilă, întrucât auditul energetic nu confirmă îndeplinirea scopului principal al investiției. Am cerut și declararea expresă a termenului de plată, invocând experiența decontărilor anterioare.
14 octombrie 2024, adresă către MMAP și AFM pe proiectul de modificare a Ghidului aprobat prin Ordinul nr. 1.866/2021.
18 noiembrie 2024, plângere prealabilă împotriva Ordinului nr. 2.490/2024, respinsă de MMAP.
21 februarie 2025, acțiune în contencios administrativ (dosar nr. 1117/2/2025, Curtea de Apel București). Printre modificările solicitate expres instanței se află una care explică, la nivel de text normativ, situația de astăzi: completarea Ghidului cu cerința minimă potrivit căreia „sistemul de telegestiune trebuie să fie controlabil punct cu punct”. Ghidul cere ca aparatele de iluminat să fie monitorizate punct cu punct, dar nu cere ca ele să poată fi și controlate punct cu punct, fără nicio motivare a acestei diferențe. Un sistem care raportează, dar nu comandă, nu poate executa un scenariu de dimming. Aici trece, tehnic, granița dintre a putea reduce și a fi nevoit să stingi.
Prin sentința civilă nr. 4/2026 din 12 ianuarie 2026, Curtea a respins acțiunea ca lipsită de interes, soluție pronunțată pe excepție, reținând că membrii asociației sunt societăți cu scop patrimonial. Criticile tehnice de fond nu au fost analizate. A.R.I. a formulat recurs, cauza fiind în curs de judecată.
Timp de șase ani, sub mai multe conduceri ale ministerului și ale AFM, A.R.I. a transmis aceleași observații tehnice, cu argumente, texte propuse și motivații articol cu articol. Instituțiile au răspuns formal, respingând solicitările, dar fără a argumenta punctual de ce observațiile tehnice ar fi greșite. Această discuție tehnică nu a avut loc nici în consultare publică, nici, până acum, în instanță.
Merită reținut un detaliu din apărarea formulată de AFM în acest dosar: la sesiunea deschisă în noiembrie 2024, s-au înscris 724 de solicitanți în aproximativ 7 minute, bugetul epuizându-se în acest interval. Instituția a invocat faptul ca dovadă că nu a existat niciun prejudiciu. Noi îl considerăm o descriere exactă a problemei: un program în care accesul la sute de milioane de lei se decide în minute, prin ordinea depunerii, iar verificarea rezultatelor se face ulterior, prin declarații.
Care este interesul asociației
Îl declarăm deschis, pentru că este legitim. A.R.I. reunește operatori ai serviciului de iluminat public și cei mai importanți producători și distribuitori de echipamente de iluminat stradal din România. Interesul nostru este ca piața să rămână deschisă și competitivă, iar banii publici să cumpere soluții care funcționează.
De aceea, observațiile noastre nu au cerut niciodată achiziții suplimentare, ci cerințe verificabile pentru achizițiile deja decise: măsurări luminotehnice la recepție, certificare de terță parte, protocoale de comunicație standardizate și criterii neutre tehnologic. Am contestat, în mod repetat, cerințe formulate astfel încât să blocheze accesul unor tehnologii funcționale și să favorizeze soluții cel puțin discutabile: grade de protecție fără justificare tehnică, plaje de tensiune în afara standardului european, certificări aplicabile doar unei categorii de produse, obligativitatea integrării senzorilor în carcasa modulului de telegestiune. Fiecare dintre acestea restrânge concurența fără să aducă vreun beneficiu beneficiarului.
Un ghid de finanțare care mobilizează miliarde de lei nu este un document tehnic neutru: el modelează piața. Cerințele minime din ghid ajung, prin efectul art. 26, direct în documentațiile de atribuire ale a mii de primării. Cine scrie aceste cerințe decide, practic, cine poate participa. Acesta este motivul pentru care urmărim ghidurile de la prima literă și de ce am ajuns până în instanță.
Cerința ca sistemul de telegestiune să fie controlabil punct cu punct nu adaugă niciun echipament nou la proiect. Cere ca echipamentul deja finanțat să funcționeze în scopul pentru care a fost cumpărat.
În aceeași logică, solicităm AFM să publice lista principalilor contractori ai proiectelor finanțate, separat pentru achizițiile derulate prin licitație și pentru cele atribuite direct. Dacă cerințele din ghiduri nu au denaturat concurența, datele o vor arăta. Dacă au denaturat-o, cu atât mai mult trebuie să se vadă.
Toate documentele invocate mai sus sunt la dispoziția redacțiilor, în integralitate.
5. Ce solicităm
Administrației Fondului pentru Mediu, publicarea datelor privind stadiul real al programului, pe fiecare sesiune de finanțare: numărul proiectelor închise din totalul contractat, economia de energie asumată în documentațiile aprobate și cea verificată efectiv, numărul sistemelor de telegestiune finanțate și efectiv funcționale, modul de verificare a cheltuirii fondurilor, durata medie de decontare și valoarea situațiilor de plată neachitate. Solicităm, de asemenea, publicarea listei principalilor contractori ai proiectelor finanțate, cu valorile aferente, defalcat pe atribuiri prin licitație și atribuiri directe, precum și a ponderii deținute de primii trei și primii zece dintre aceștia. Depunem în acest sens o cerere în temeiul Legii nr. 544/2001.
Curții de Conturi a României și Corpului de control al ministrului mediului, apelor și pădurilor, un audit al performanței programului, nu doar al legalității plăților. Un program de eficiență energetică se măsoară în MWh economisiți și verificați în teren, nu în aparate de iluminat facturate.
Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, modificarea Ghidului de finanțare pentru viitoarele sesiuni, în două puncte care s-au dovedit decisive: cerința ca sistemul de telegestiune să fie controlabil punct cu punct, nu doar monitorizabil; și obligația beneficiarului de a menține sistemul în funcțiune pe durata nopții, la nivelurile prevăzute de SR EN 13201, pe toată perioada de monitorizare a investiției. Fără prima, dimming-ul este imposibil tehnic. Fără a doua, economia raportată poate fi obținută pur și simplu prin stingerea luminii.
Ministerului Energiei și Ministerului Dezvoltării, o recomandare tehnică unitară adresată autorităților locale privind reducerea consumului la iluminatul public pe durata alertei, astfel încât primăriile să nu improvizeze fiecare pe cont propriu.
6. Ce punem la dispoziție
Pe durata stării de alertă, A.R.I. oferă gratuit autorităților locale asistență pentru configurarea scenariilor de dimming pe clase de drum, pentru identificarea măsurilor aplicabile imediat și pentru evaluarea stării sistemelor de telegestiune deja instalate.
Sunt disponibile public, pe www.ari-iluminat.ro, Ghidul pentru întocmirea documentațiilor tehnice pentru licitațiile de iluminat stradal și Ghidul pentru achiziția sistemelor de control al iluminatului public, ultimul tratând exact chestiunea care face astăzi diferența între orașele care pot reduce și cele care sunt nevoite să stingă.
„Nu ne opunem economisirii de energie, este exact ceea ce promovăm de 12 ani. Ne opunem confuziei dintre a economisi energie și a opri un serviciu public de siguranță. Ce le desparte se numește telegestiune, iar statul român a plătit deja pentru ea. Am scris asta prima dată în aprilie 2020.” — Dan Vătăjelu, vicepreședinte, Asociația Română pentru Iluminat
